Anulare act de control taxe şi impozite. Hotărâre din 03-02-2015, Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 2555/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 471/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. D.
Judecător M. I.
Judecător M. N.
Grefier M. Kalanyoș
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de DGRFP B. prin AJFP A. împotriva sentinței nr.1260/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și, față de solicitarea de judecare și în lipsă, o reține în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința nr. 1260/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar n._ au fost obligate pârâtele DGRFP BRASOV- prin ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE A., și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU să restituie reclamantului H. G. P. dobânda fiscală aferentă sumei de 2058 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare, calculată potrivit Codului de Procedură Fiscală, de la data plății taxei, cu 150 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin sentința civilă pronunțată în dosar nr._/107/2012 a Tribunalului A., irevocabilă, s-a dispus restituirea către reclamant a sumei achitată cu titlu taxă de poluare pentru emisii poluante, precum și plata de către pârâte a dobânzii fiscale începând cu data formulării cererii de restituire și până la data plații efective.
Deși potrivit înscrisurilor, depuse în copie la dosarului cauzei, reclamantul s-a adresat pârâtelor, solicitându-le restituirea dobânzii începând cu data achitării taxei și până la data procedurii prealabile, acestea nu au dat curs solicitărilor sale.
Acțiunea de față este consecința refuzului nejustificat al pârâtelor de a restitui dobânda în discuție.
Este incontestabil că în conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz și că potrivit art.120 al.1 teza finală din Codul de procedură fiscală, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cu toate acestea, reclamantul are dreptul la plata dobânzii de la data achitării taxei. Aceasta întrucât, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, se impune înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor art. 124 si 70 din Codul de procedură fiscală în ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală, în condițiile în care, la data de 18.04.2013 Curtea Europeana de Justiție prin hotărârea pronunțată în afacerea C-565/11, M. I., s-a pronunțat în sensul că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Având în vedere aceste considerente, acțiunea astfel cum a fost formulată de reclamant a fost admisă.
În temeiul art.453 NCPC, pârâtele au fost obligate la plata în favoarea reclamantului a sumei de 150 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice A., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantului.
În motivarea recursului arată că prin hotărârea inițială reclamantului i-au fost acordate dobânzi în conformitate cu prevederile legale în vigoare, hotărârea fiind de altfel executată.
Cât privește cheltuielile de judecată, se solicită reducerea acestora la o limită rezonabilă.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Prin sentință irevocabilă s-a dispus restituirea către reclamant suma reprezentând diferența de taxă specială la prima înmatriculare, achitată de la data cererii de restituire, precum și plata de către pârâtele AFP A. I. și DGFP A. a dobânzii legale aferente acesteia, calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, începând cu data cererii de restituire și până la data restituirii efective.
Cererea de chemare în judecată promovată de reclamant se fundamentează pe pronunțarea de către CJCE a unei hotărâri, ulterioară rămânerii irevocabile a sentinței Tribunalului A., prin care s-a constatat că norma internă nu este compatibilă cu dreptul comunitar, în ceea ce privește data de la care se datorează dobânda cu ocazia restituirii unei taxe percepute.
Astfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit, prin Hotărârea din 18.04.2013, în cauza C-565/11 M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu, că atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei.
În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctele 27 și 28).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
În speță, se constată că un regim, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine, astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
În consecință, pentru aplicarea prioritară a dreptul comunitar, potrivit art. 148 alin. 2 și art. 20 al. 2 din Constituție, în mod corect a fost admisă acțiunea reclamantei, câtă vreme soluția privind data de la care se datorează dobânda s-a întemeiat pe dispozițiile normelor interne (art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală), iar ulterior s-a constatat că tocmai aceste dispoziții din dreptul național contravin normelor comunitare.
Apoi, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a organelor fiscale, cu putere de lucru judecat în dosarul nr._/107/2011 s-a stabilit că ambelor pârâte, atât AFP A. I., cât și DGFP A., le revine, în solidar, obligația de restituire a diferenței din taxa de primă înmatriculare, ca și cea de plată a dobânzilor și a cheltuielilor de judecată.
Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată, recurenta nu a făcut dovezi în sensul în care acestea ar fi exagerate, nefiind suficientă o simplă simpla afirmație din acest punct de vedere.
Așa fiind, în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă va fi respins recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de DGRFP B. prin AJFP A. împotriva sentinței nr.1260/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.02.2015.
Președinte, N. D. | Judecător, M. I. | Judecător, M. N. |
Grefier, M. Kalanyoș |
Red.M.N.
Teh.red.M.K./23.02.2015/5 ex.
Jud. fond: C.L.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 66/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 204/2015.... → |
|---|
