Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 749/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 749/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 3800/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 749/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător L. I. G.
Judecător C. C. F.
Grefier R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, împotriva sentinței administrative nr. 2118/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosar nr._, având ca obiect anulare control taxe si impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost parcursă procedura prealabilă fixării primului termen de judecată, prevăzută de NCPC.
Față de actele și lucrările dosarului și față de solicitarea judecării cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința administrativă nr. 2118/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ a fost admisă acțiunea în contencios administrativ-fiscal formulată de reclamantul E. D. S., împotriva pârâților Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația F. Pentru Mediu și în consecință a fost dispusă restituirea către reclamantul a sumei de 2.830 lei reprezentând ”taxă pentru emisiile poluante”, au fost obligați pârâții la plata către reclamant a dobânzii fiscale calculată la suma restituită, începând cu data perceperii taxei (20.02.2013) și până la data restituirii și au fost obligați pârâții să plătească în favoarea reclamantului suma de 342 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Județeana a Finanțelor Publice Sibiu solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea opțiunii sale procesuale pârâta arată că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt foarte clare, sediul juridic al materiei fiind Legea nr. 9/2012 și HG nr. 9/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012, însă dispozițiile Legii nr. 9/2012 nu contravin prevederilor din Tratatul Comunității Europene.
Art. 110 alin. 1 din Tratatul C.E. se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Prin art. 4 din Legea nr. 9/2012, legiuitorul român a înlăturat discriminarea indirectă pe care o invocă reclamantul, în sensul că sunt obligați să plătească taxa de poluare atât pentru autovehiculele second-hand achiziționate din Comunitatea Europeană la prima lor înmatriculare în România, cât și pentru autovehiculele second-hand achiziționate de pe piața internă și reînmatriculate în România.
Față de solicitarea de restituire a taxei, având în vedere că nu se arată motive pentru care decizia de calcul a acestei taxe să îndeplinească condiția de act vătămător, solicită respingerea acțiunii.
Spre deosebire de situația raportului juridic născut la 27.10.2008, în care una din părți este T. I., în ceea ce privește OUG nr. 50/2008, OUG nr. 208/2008 și OUG nr. 218/2008, este evident faptul că acestea sunt aplicabile, în condițiile în care drepturile și obligațiile părților - conținutul raportului juridic - au fost stabilite în baza altui act normativ, Legea nr. 9/2012, asupra căreia Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat, nefiind investită cu vreo întrebare preliminară care să vizeze atingerea adusă art. 110 din Tratatul Uniunii Europene prin adoptarea noii legi. Apreciază că efectele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09- T. nu sunt incidente în cauză.
Față de motivele de fapt și de drept arătate, solicită respingerea acțiunii în contencios administrativ și, pe cale de consecință, menținerea actelor atacate, ca temeinice și legale, iar în subsidiar, solicită respingerea acțiunii față de AFP și obligarea doar a Administrației F. pentru Mediu București - beneficiarul taxei privind stabilirea emisiilor poluante provenite de la autovehicule.
Solicită instanței să constate că taxa de poluare nu face parte și nu se regăsește în bugetul consolidat al statului, care este administrat de MFP și organele teritoriale și urmează a fi restituită de către beneficiarul taxei - Administrația F. pentru Mediu București.
Conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ,,taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
S-au formulat critici și în legătură cu cheltuielile de judecată nejustificat de mari acordate de instanța de fond în raport cu complexitatea cauzei și aportul avocatului la rezolvarea acesteia, solicitând astfel reducerea lor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 483 și următoarele din Noul cod de procedură civilă, art. 1 și următoarele din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, OUG nr. 50/2008, HG nr. 868/2008.
Analizând sentința atacată sub toate aspectele cauzei, Curtea constată următoarele:
Relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Sub acest aspect este de relevat că taxa de poluare se calculează, se încasează și se restituie conform O.U.G. nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 7 alin.4 din Legea nr.9/2012 care prevede că cererea de restituire a valorii reziduale a taxei se depune la organul fiscal competent, care, în termenii art. 2 lit. e) din lege, este organul fiscal teritorial în a cărui evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, cea care a emis decizia de calcul a taxei, urmare a reorganizării aparatului fiscal, care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire, dobândind astfel legitimare procesuală pasivă, și care împreună cu A.F.M., beneficiarul taxei de poluare, formează un litisconsorțiu procesual.
Astfel, recurenta pârâtă are în mod indiscutabil calitatea de parte în prezentul litigiu, criticile sale sub acest aspect fiind nefondate.
Reclamantul, supunând controlului de legalitate refuzul nejustificat manifestat de pârâtă de a-i restitui taxa pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012, achitată pentru înmatricularea autoturismului său, achiziționat la data de 16.01.2013 din spațiul Uniunii Europene, respectiv din Germania, unde a fost înmatriculat pentru prima dată la data de 14.01.2000, și pentru care a achitat taxa pentru emisii poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012 la data de 16.01.2013, a solicitat instanței de fond constatarea pe cale incidentală a neconformității actului normativ național ce instituie această taxă cu dreptul obiectiv al Uniunii Europene.
În acest sens, spre asigurarea efectului deplin al normelor Uniunii Europene, în concret a art. 110 T.F.U.E., s-a solicitat ca în analiza pe care o va face, instanța să dea eficiență jurisprudenței C.J.U.E. și principiilor dreptului unional, în speță a celui referitor la supremația acestuia, în a lăsa neaplicate dispozițiile Legii nr. 9/2012.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Această hotărâre nu vizează în mod special un act normativ național, chiar dacă a fost adoptată în perioada de valabilitate a O.U.G. nr. 50/2008, explicitând că art. 110 T.F.U.E. se opune oricărei măsuri naționale legislative, chiar ulterioare, care, în materie fiscală, ar fi de natură a descuraja punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Sub acest aspect este de observat că prin Legea nr. 9/2012, act normativ ce abrogă O.U.G. nr. 50/2008, s-a reglementat prin art. 4 că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art.3 și 8, la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art.7, precum și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, asupra unui autovehicul rulat al cărui proprietar n-a fost anterior impus la prima înmatriculare a autoturismului în România.
Prin acest din urmă caz de percepere a taxei pentru emisii poluante se asigură neutralitatea acesteia, astfel că Legea nr. 9/2012 ce o instituie, în forma în vigoare după 01.01.1013, respectă exigențele art. 110 T.F.U.E. așa cum a fost explicitat prin jurisprudența unională arătată, fiind astfel conformă dreptului unional și nu se impune înlăturarea de la aplicare a normelor juridice interne aplicabile, cum în mod eronat a dispus instanța de fond.
Pe de altă parte, taxa pentru emisii poluante, indiferent de denumirea ei, este o taxă ce se percepe la prima înmatriculare sau transcriere a autoturismului. Sub acest aspect se reține că taxa se determină pe baza unor criterii obiective, respectiv valoarea combinată a emisiilor de CO2, capacitate cilindrică, norma de poluare pentru motor și vechimea autoturismului, fiind asigurată libera circulație a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, protejată prin art. 110 din T.F.U.E..
În concluzie, soluția legislativă adoptată prin Legea nr. 9/2012 în forma în vigoare după 01.01.2013 este conformă dreptului unional, nefiind discriminatorie, întrucât este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situații similare, astfel că reclamantul avea obligația să plătească taxa pentru emisii poluante la momentul formulării cererii de înmatriculare a autoturismului său, respectiv 16.01.2013, moment la care a achitat și taxa a cărei restituire a solicitat-o.
Concluzionând, sub acest aspect, față de considerentele de fapt și de drept anterior prezentate, criticile pârâtei se dovedesc a fi fondate, astfel că, în temeiul art. 496 C.p.civ., Curtea, admițând recursul Administrației Județene a Finanțelor Publice Sibiu, va proceda la modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamantul E. D. S., ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 2118/CA/2014 pron. de Tribunalul Sibiu - Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal și în consecință:
Casează în parte sentința atacată și în rejudecare:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul E. D. S. în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația F. pentru Mediu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2014.
Președinte, O. M. P. | Judecător, L. I. G. | Judecător, C. C. F. |
Grefier, R. B. |
Red./tehnored.OMP
5ex./06.03.2015
Jud. fond M. T.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 528/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 261/2015.... → |
|---|
