Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 768/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 768/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2793/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 768/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. C.
Judecător L. D. S.
Judecător O. M. Stânga
Grefier F. T. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., în nume propriu, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței nr.1429/C./2014 pronunțată de Tribunalul A.-Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active a DGRFP B. în nume propriu și reține cauza în pronunțare asupra excepției și pe fond fațăde recursul declarat de DGRFP B. pentru AJFP A..
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. în dosar nr._ reclamantul B. N.-L. în contradictoriu cu pârâtele DGRFP B., prin Administrația Finanțelor Publice A. I. și Administrația F. pentru Mediu a solicitat obligarea pârâtelor să restituie reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 1880 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare pentru perioada cuprinsă între data plății taxei și data formulării cererii de restituire a sumei, respectiv pentru perioada 01.06._12, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr.1429/C./2014, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă și a obligat pârâtele să-i plătească acesteia dobânda legală, calculată conform art.120 alin.7 cod pr. fiscală Cod pr. fiscală, aferentă sumei de 1880 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare pentru perioada 01.06._12.Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 506,7 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGRFP B., în nume propriu și pentru AJFP A. solicitând în conformitate cu art.486 coroborat cu art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. admiterea acestuia și respingerea acțiunii.
În expunerea motivelor, recurenta susține că cererea a fost admisă greșit deoarece momentul de la care se calculează dobânda este cel al pronunțării hotărârii de restituire, iar nu cel la care taxa a fost achitată.
Critică sentința și pentru cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată, invocând dispozițiile art. 451 C. proc.civ.
Din oficiu Curtea a invocat excepția lipsei calității procesuale active a DGRFP B. în exercitarea recursului în nume propriu.
Analizând această excepție Curtea observă că acțiunea dedusă judecății nu a fost admisă și împotriva acestui organ fiscal, astfel că, în exercitarea recursului în nume propriu, DGRFP B. este lipsită de legitimare procesuală activă, recursul său urmând a fi respins în consecință.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, de către AJFP A. prin DGRFP B., Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr._/C./2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. N. I. în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice A. I. și Administrația F. pentru Mediu, fiind obligate pârâtele să-i restituie reclamantului suma de 1880 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda legală aferentă sumei pentru perioada începând cu data formulării acțiunii și până la restituirea efectivă.
Instanța a constatat că suma impusă în speță cu titlu de taxă de poluare, în vederea înmatriculării, nu poate fi datorată, potrivit legislației comunitare.
În conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz, iar acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor. Astfel, pârâtele au fost obligate și la plata sumei reprezentând dobânda legală, dar calculată de la data cererii de restituire și până la data restituirii efective a sumei, potrivit art. 124 Codul de procedură fiscală.
Cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă se fundamentează pe pronunțarea de către CJCE a unei hotărâri, ulterioară rămânerii irevocabile a sentinței nr._/C./2012 a Tribunalului A., prin care s-a constatat că norma internă nu este compatibilă cu dreptul comunitar în ceea ce privește data de la care se datorează dobânda cu ocazia restituirii unei taxe percepute.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit, prin Hotărârea din 18.04.2013, în cauza C-565/11, M. I. c/ Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, punctul 65).
Este adevărat că în această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctele 27 și 28).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
În speță, se constatată că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
În consecința, pentru aplicarea prioritară a dreptul comunitar, potrivit art. 148 al. 2 si art. 20 al. 2 din Constituție, acțiunea reclamantului corect a fost admisă de către prima instanță.
În aceste condiții, Curtea constată că nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că reclamantul nu a promovat recurs împotriva sentinței instanței de fond, câtă vreme soluția privind data de la care se datorează dobânda s-a întemeiat pe dispozițiile normelor interne (art. 124 alin. 1 C. pr. fiscală), iar ulterior s-a constatat că tocmai aceste dispoziții din dreptul național contravin normelor comunitare.
În privința criticilor referitoare la cheltuielile de judecată, Curtea constată că în raport de valoarea obiectului, de complexitatea cauzei, fiind în discuție conformitatea legislației interne cu cea comunitară, precum și munca depusă de avocat, cheltuielile acordate de prima instanță sunt justificate, fiind făcută o corectă aplicare a dispozițiilor art. 451 C. proc. civ. astfel că și aceste critici sunt nefondate.
Pe cale de consecință, criticile recurentei sunt neîntemeiate, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, astfel că în baza art. 496 C. pr. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de AJFP A. prin DGRFP B..
Deși s-a solicitat de către intimat acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, se constată că nu s-a făcut dovada acestora raportat la dispozițiile art. 451 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., în nume propriu, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A. I., ., județul A., împotriva sentinței nr.1429/C./2014 pronunțată de Tribunalul A.-Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosarul nr._, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A. I., ., județul A., împotriva sentinței nr.1429/C./2014 pronunțată de Tribunalul A.-Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosarul nr._, ca nefondat.
Respinge cererea intimatului-reclamant privind cheltuielile de judecată din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. C. L. D. S. O. M. Stânga
Grefier,
F. T. Ș.
Red/Th.red:CMC/5 ex./23.02.2015
Jud.fond:G.C.M.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 766/2015.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 225/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
