Anulare act administrativ. Decizia nr. 504/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 504/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 3843/97/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 504/2015
Ședința publică din data de 04 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. M. P.
Judecător: C. C. F.
Judecător: A. E. Hancaș
Grefier: A. M.
Completul de judecată a fost legal constituit în conformitate cu prevederile art.98 (6) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurentul –reclamant B. A. V. în contradictoriu cu intimatul-pârât C. L. Baru, împotriva Sentinței nr.1491/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara- Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentului-reclamant B. A. V. și a mandatarei acestuia-av.S. A., precum și lipsa reprezentantului intimatului-pârât C. L. Baru.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul a fost motivat; taxa judiciară aferentă recursului a fost achitată; procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată; recurentul-reclamant B. A. V. a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa sau a mandatarului acestuia.
Față de actele dosarului și solicitarea recurentului-reclamant B. A. V. de judecare a cauzei în lipsă și totodată nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin Sentința nr.1491/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile și în consecință, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul B. A. V. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al comunei Baru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. A. V., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea dosarului la prima instanță pentru judecarea pe fond a cererii, în baza dispozițiilor art.488 pct.6 și 8 Cod procedură civilă, art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004, întrucât instanța s-a pronunțat pe excepție și nu pe fondul cauzei.
Prin motivele de recurs se arată că instanța de fond a aplicat în mod greșit normele de drept material și a pronunțat o hotărâre ce cuprinde motive străine de natura pricinii.
Se susține că hotărârile consiliului local sunt acte administrative cu caracter normativ iar acestea pot fi atacate oricând, astfel că devin incidente prevederile art. 7 alin. 1 ^1 și art. 11 alin. 4 din Legea 554/2004 care statuează asupra caracterului imprescriptibil al acțiunii.
Un alt motiv de nelegalitate constă în faptul că instanța de fond a reținut că plângerile prealabile au fost greșit adresate Primăriei Comunie Baru și nu Consiliului local în condițiile în care C. local al comunei Baru face parte din Primăria Comunei Baru, având același sediu și aceeași organizare.
În fine se mai critică sentința instanței de fond și prin prisma faptului că HCL 21/2014 a fost calificată de instanța de fond în mod greșit ca fiind act administrativ cu caracter individual în condițiile în care ea reglementează mia multe aspecte cu caracter general.
Pe de altă parte, în ceea ce privește acest act sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. 7 din Legea 554/2004, reclamantul fiind un terț vătămat și nu cele ale art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 așa cum în mod greșit a reținut prima instanță.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, curtea constată următoarele:
Potrivit art. 488 alin 1 din codul de procedură civilă 2010 casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate în mod limitativ la pct. 1-8, iar în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare recursul devine nul potrivit art. 489 alin. 2 din același act normativ.
Curtea reține că, deși declarat prin avocat, recursul nu a fost motivat sub aspectul încadrării în drept a criticilor formulate, astfel că, dând eficiență variantei subsidiare stabilită de legiuitor în art. 489 alin. 2, revine instanței sarcina de a stabili dacă aspectele ridicate pot fi încadrate în motivele indicate de art. 488 alin. 1.
În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de Procedură Civilă, respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, curtea reține că acesta nu este întemeiat. Dealtfel acest motiv nici nu a fost explicitat în motivele de recurs, fiind doar enunțat formal, iar în condițiile în care considerentele expuse de judecătorul fondului sunt clare, explicite și converg spre soluția preconizată nu există nici un temei pentru casarea sentinței sub acest aspect.
Analizând conținutul criticilor formulate, curtea reține că acestea s-ar putea încadra în motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, cu privire la dispozițiile.
Conflictul juridic dedus judecății presupune calificarea celor două acte administrative atacate și verificarea îndeplinirii condiției procedurii prealabile de către recurent.
Analizând conținutul celor două hotărâri curtea constată că prin HCL Baru nr. 18/13.05.2014 s-a aprobat Regulamentul de pășunat pe raza comunei Baru pentru pajiștile aflate în domeniul privat al comunei Baru care pot fi utilizate de membrii colectivității locale, proprietari de animale înregistrate în Registrul Național al Exploatațiilor.
Acest regulament conține reguli privitoare la realizarea pășunatului, respectiv norme generale și abstracte, cu executare repetabilă, aplicabilă deopotrivă tuturor membrilor comunității crescători de animale, și ca atare în mod corect a fost calificat de către judecătorul fondului ca act administrativ unilateral cu caracter normativ.
Pe de altă parte, prin HCL Baru nr. 21/13.05.2014 s-a aprobat prelungirea, până la data de 15.05.2015, a contractului de închiriere nr. 1430/07.06.2013, prin încheierea unui act adițional.
Fiind vorba despre un beneficiar determinat (titularul contractului de închiriere nr. 1430/07.06.2013), actul administrativ indicat conține dispoziții cu caracter concret și a fost în mod corect calificat ca fiind un act administrativ unilateral cu caracter individual.
Susținerile recurentului potrivit cărora toate hotărârile consiliului local sunt acte administrative cu caracter normativ nu pot fi primite, fiind lipsite de suport legal și contrare realității. Autoritatea deliberativă locală are competențe exclusive de a administra bunuri din domeniul public și privat, astfel că există situații în care este obligată să se pronunțe cu privire la bunuri în mod individual, chiar dacă, fiind organ colegial, opinia sa este exprimată printr-o hotărâre. Forma consimțământului nu este relevantă cu privire la natura juridică a actului administrativ ci conținutul acestuia.
În ce privește procedura prealabilă, curtea reține că potrivit art. 7 din Legea 554/2004:
„(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.
(1^1) In cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând”.
Procedura prealabilă este o cerință formală esențială iar neîndeplinirea sa anterior sesizării instanței determină respingerea ca inadmisibilă a acțiunii.
În speță, HCL Baru nr. 18/13.05.2014 este act administrativ unilateral cu caracter normativ pentru care sunt incidente dispozițiile art.7 alin.1^1 mai sus citate, astfel că plângerea prealabilă trebuia formulată anterior sesizării instanței, respectiv înainte de data de 12.06.2014, cu respectarea termenului de 30 de zile aflat la dispoziția autorității, conform art. 2 alin. 1 lit. h din Legea 554/2004.
Pe de altă parte, HCL Baru nr. 21/13.05.2014 este act administrativ individual iar plângerea prealabilă nu a fost realizată în condițiile legii, recurentul făcând dovada formulării plângerii prealabile la 03.10.2014, după invocarea excepției prin întâmpinare. Faptul că actul nu i-a fost comunicat nu constituie un motiv de exonerare de obligația realizării procedurii prealabile atâta timp cât reclamantul a fost cel care a depus actul respectiv la dosar.
Caracterul prealabil al procedurii de contestare administrativă impunea sesizarea autorității emitente înainte de sesizarea instanței. Or în speță această condiție nu a fost îndeplinită, instanța fiind sesizată la data de 12.06.2014 iar plângerea prealabilă a fost depusă la 03.10.2014.
Este corectă susținerea recurentei potrivit căreia actele administrative cu caracter normativ iar acestea pot fi atacate oricând. Însă aceasta nu înseamnă că pentru ele nu trebuie realizată procedura prealabilă ci că aceste demers nu trebuie realizat obligatoriu în termenul de 30 de zile de la data emiterii actului respectiv.
În condițiile în care plângerea prealabilă a fost depusă după sesizarea instanței nu mai prezintă relevanță cui a fost adresată, întrucât lipsa acesteia la momentul prevăzut de lege atrage oricum inadmisibilitatea demersului judiciar.
Relativ la pretinsa incidență a prevederilor art. 7 alin. 7 din Legea 554/2004, curtea reține că, în speță, este lipsit de relevanță momentul de la curge termenul de formulare a plângerii prealabile atât timp cât acesta nu a fost realizată.
Discuția ar fi avut relevanță doar în măsura în care instanța de fond ar fi considerat că plângerea a fost depusă cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, DAR înainte de sesizarea instanței.
Reținând că dispozițiile art.193 Cod procedură civilă raportat la art.7 alin. 1 și alin.1^1 din Legea 554/2004 au fost corect interpretate, curtea constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010 nu subzistă și ca atare recursul declarat urmează a fi respins potrivit art. 496 alin. 1 din același act normativ.
În ce privește cererea intimatului-pârât C. L. al Comunei Baru – jud. Hunedoara privind acordarea cheltuielilor de judecată avansate în recurs aceasta va fi respinsă întrucât nu s-a făcut dovada realizării acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul-recurent B. A. V. împotriva sentinței administrative nr.1491/CA/09.10.2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Respinge cererea intimatului-pârât C. L. al Comunei Baru – jud. Hunedoara privind acordarea cheltuielilor de judecată avansate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2015
Președinte, Judecător, Judecător,
O. M. P. C. C. F. A. E. Hancaș
Grefier,
A. M. M.
Red./ Tehnored.A.E.H
A.M.M./4 ex./ 27.02.2015
Jud. fond I. M.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 261/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 766/2015.... → |
|---|
