Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 766/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 766/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2154/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 766/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. C.
Judecător L. D. S.
Judecător O. M. Stânga
Grefier F. T. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Cugir împotriva sentinței nr.1363/C./2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu-Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că pe rolul Tribunalului A. s-a înregistrat sub dosar nr._ acțiunea formulată de reclamanta D. R. în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Cugir și Administrația F. pentru Mediu solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâților la restituirea sumei de 1638 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzii legale fiscală de la data plății și până la data restituirii efective.
Prin sentința nr.1363/C./2014 Tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele pe care le-a obligat să-i restituie suma de 1638 lei și dobânda legală aferentă calculată conform art.120 alin. 7 C.pr. fiscală de la data plății, precum și 163 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Cugir solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În expunerea motivelor, recurenta critică modul de soluționare a acțiunii întrucât taxa de poluare percepută în temeiul O.U.G. 50/2008 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu. Jurisprudența CJCE invocată de instanță se referă la taxa achitată sub imperiul OUG 50/2008 în forma inițială.
De asemenea, a mai susținut că, față de prevederile art. 12 din Legea nr. 9/2012, se impune doar restituirea diferenței dintre taxa achitată și cea calculată potrivit acestei legi. Potrivit noii legi, taxa de poluare se calculează pe baza unor criterii obiective și se datorează pentru toate autovehiculele, indiferent de proveniența lor, astfel că este conformă cu normele de drept comunitar.
S-a mai arătat că, în mod greșit, prima instanță a obligat organul fiscal la restituirea taxei de poluare întrucât această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu, sentința fiind criticată și sub aspectul cheltuielilor de judecată, apreciindu-se că onorariul avocatului este prea mare, impunându-se a se face aplicarea art.451 alin.1 NCPC și a momentului de acordare a dobânzii.
În drept se invocă art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC.
Analizând recursul formulat de pârâta recurentă, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În ce privește compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu dreptul comunitar, Curtea constată nefondate criticile aduse hotărârii primei instanțe.
Trebuie reținut că prima instanță a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
De asemenea, corect a reținut instanța de fond că raportat la O.u.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În opinia C.J.C.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E., iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
Rezultă așadar, că O.u.G. nr. 50/2008, în varianta în vigoare până la 14.12.2008, nu răspunde acestor exigențe, obligația de plată a taxei de poluare intervenind numai cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca actul normativ în discuție să conțină dispoziții de impunere pentru autoturismelor deja înregistrate în parcul auto național, supuse vânzării ori transmiterii în regim de leasing.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
În concluzie, O.u.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la momentul înmatriculării autoturismului reclamantului, îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și meținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
Așadar, Curtea, în concordanță cu opinia judecătorului fondului, consideră că se impune înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor O.u.G. nr. 50/2008, așa cum a fost modificată prin O.u.G. nr. 218/2008 și O.u.G. nr. 7/2009, ce obligă la plata taxei de poluare pentru autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată într-un stat membru.
Înlăturarea de la aplicare a normelor ce impun plata taxei de poluare la prima înmatriculare a unui autoturism, demonstrează că taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune restituirii conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea acestuia.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie conform O.u.G. nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Finanțelor Publice, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire.
În cazul în care într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În cauză, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât recurenta, cât și Administrația F. pentru Mediu.
Criticile pârâtei care invocă noua lege privind taxa de poluare, Legea nr. 9/2012, susținând că aceasta respectă normele comunitare, nu pot fi primite.
Astfel, conformitatea legislației interne cu dreptul comunitar trebuie analizată raportat la data la care reclamantul a formulat cererea de înmatriculare și s-a stabilit obligația de plată a taxei de poluare. Or, așa cum s-a arătat anterior, în raport cu acest moment, instanța de fond a stabilit în mod corect că impunerea unei asemenea obligații pentru autoturismele achiziționate dintr-un stat membru UE este discriminatorie în raport cu autovehiculele autohtone, contravenind astfel normelor comunitare.
Curtea mai reține că aplicarea în speță a dispozițiilor Legii 9/2012 OUG nr. 92/2013 ar contraveni principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilitatea raporturilor juridice, iar analizarea concordanței acesteia cu legislația comunitară excede obiectului cauzei de față, instanța fiind chemată să cerceteze o astfel de conformitate în raport de legea națională de la momentul achitării taxei de poluare.
Pentru lipsa de folosință a sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, în compensație, reclamantul este îndreptățit și la dobânda legală aferentă calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, așa cum a reținut și instanța de fond.
Față de aceste considerente, Curtea constată că criticile formulate de recurentă nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 NCPC, astfel că în temeiul art. 498 NCPC va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A. I., ., județul A., în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Cugir împotriva sentinței nr.1363/C./2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu-Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. C. L. D. S. O. M. Stânga
Grefier,
F. T. Ș.
Red/Th.red:SLD/6 ex./20.02.2015
Jud.fond:C.F.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 504/2015. Curtea de Apel... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 768/2015.... → |
|---|
