Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1125/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1125/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 2064/85/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
Dosar nr._
DECIZIE NR.1125/2015
Ședința publică de la 18 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. I. G.
Judecător: C. C. F.
Judecător: O. M. P.
Grefier: A. M. M.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu- în numele și pentru Colectare Contribuabili Mijlocii Sibiu în contradictoriu cu intimatul-pârât S. F. Orășenesc Avrig, intimatul-pârât Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și intimata-reclamantă S.C. N. S. SRL, împotriva Sentinței nr.2309/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu-Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentantului recurentei-pârâte A.J.F.P.Sibiu- în numele și pentru C.C.M. Sibiu, lipsa reprezentantului intimatului-pârât S.F.O. Avrig, lipsa reprezentantului intimatului-pârât D.G.R.F.P. B., precum și lipsa intimatei-reclamante S.C. N. S. SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul a fost motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru; procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată; recurenta A.J.F.P.Sibiu- în numele și pentru C.C.M. Sibiu și intimata-reclamantă S.C. N. S. SRL au solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților acestora.
Față de actele dosarului și solicitarea recurentei-pârâte A.J.F.P.Sibiu în numele și pentru C.C.M. Sibiu și a intimatei-reclamante S.C. N. S. SRL de judecare a cauzei în lipsă și totodată nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin Sentința nr.2309/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu-Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta ., cu domiciliul procesual ales la sediul Societății de Avocați F.&Târșia din municipiul Sibiu, ., ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Judeteană a Finanțelor Publice Sibiu, cu sediul în Sibiu ..17, jud.Sibiu, S. F. Orășenesc Avrig, cu sediul în Avrig, .. 41, jud. Sibiu și Direcția G. Regională B., cu sediul în B., .. 7, jud. B. și în consecință: s-a dispus suspendarea executării deciziei privind stabilirea diferențelor de taxă pentru emisii poluante nr._/23.12.2013 emisă de pârâtul S. F. Orășenesc Avrig, precum și anularea deciziei privind stabilirea diferențelor de taxă pentru emisii poluante nr._/23.12.2013 emisă de pârâtul S. F. Orășenesc Avrig; au fost obligați pârâții la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu- în numele și pentru Colectare Contribuabili Mijlocii Sibiu solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecință:
-în principal, casarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală și menținerea Deciziei nr._/23.12.2013 privind stabilirea diferențelor de taxă de poluare, emisă de S. F. Orășenesc Avrig;
-în subsidiar, respingerea acțiunii față de organul fiscal și obligarea doar a Administrației Fondului pentru Mediu București -beneficiarul taxei de poluare, la restituirea taxei de poluare.
În expunerea motivelor, recurenta susține că . a cumpărat un autoturism folosit, înmatriculat prima dată în Germania și pentru înmatricularea căruia a plătit în temeiul Legii nr.9/2012 taxa pentru stabilirea emisiilor poluante provenite de la autovehicule. În baza actelor depuse de petent, organul fiscal a procedat corect la calcularea taxei de poluare și la emiterea deciziei pentru stabilirea emisiilor poluante.
De asemenea, recurenta susține că Decizia pentru stabilirea emisiilor poluante este temeinică și legală, în conformitate cu dispozițiile legislației actuale, astfel că nu există motive de fapt și de drept pentru care instanța să anuleze aceste acte.
Totodată, recurenta susține că în speță sunt aplicabile dispozițiile: Legii nr.9/2013 și H.G. nr.9/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.9/2013, care nu au fost declarate neconstituționale.
Mai mult, recurenta susține că efectele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09-T. nu sunt incidente în cauză, iar dispozițiile Legii nr.9/2012 nu contravin prevederilor din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru S. F. Municipal Mediaș, în mod greșit a fost obligată la plata taxei de poluare în condițiile în care, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.9/2013, „taxa se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului”.
Recurenta critică hotărârea instanței de fond și în ceea ce privește cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, solicitând respingerea acestora întrucât complexitatea muncii apărătorului a fost foarte redusă deoarece datorită volumului mare de cauze având același obiect, motivarea juridică nu a mai necesitat elaborarea și invocarea unor motive noi pe baza unei activități laborioase de cercetare juridică pe acest subiect.
În drept, au fost invocate dispozițiile: art.483, art.488 pct.8 și următoarele din Codul de procedură civilă, art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, Legea nr.9/2012 și H.G. nr.9/2012, art.21, art.46, art.85 din Codul de procedură fiscală.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism folosit.
Pentru a înmatricula în România acest autoturism, a fost obligată să achite o taxă pentru emisii poluante pentru autovehicule.
Prin acțiunea formulată acesta a supus analizei instanței cererea de restituire a taxei pentru emisii poluante.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei pentru emisii poluante încasată nelegal, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are autoritatea care a emis decizia de calcul a taxei.
Opozabilitatea hotărârii este necesar a fi asigurată, însă, și cu Administrația Fondului pentru Mediu, instituția publică ce administrează fondul de mediu.
Având în vedere cele expuse anterior Curtea reține că în mod corect Tribunalul a obligat, atât Administrația Fondului pentru Mediu, cât și AJFP la restituirea taxei pentru emisii poluante încasate nelegal, criticile pârâtei nefiind întemeiate.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art. 110 T.F.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” (cauza T., C-402/09).
Curtea a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale și că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Curtea a constat că raportat la cele menționate anterior și la principiile expuse în considerentele hotărârii este de necontestat că „OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” și că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
Conform art. 4, alin. 1 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (forma inițială) obligatia de plata a taxei intervinea atât, cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare”, cât și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
OUG 1/2012 a adus suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012.
Astfel, prin actul normativ menționat anterior s-a stabilit că începand cu data intrarii in vigoare a ordonanței de urgenta aplicarea dispozitiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspenda pana la 1 ianuarie 2013.
De asemenea, s-a stabilit că contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, in conformitate cu prevederile art. 4 alin (2) din Legea 9/2012, in perioada cuprinsa intre data intrarii in vigoare a acestei legi si data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, pot solicita restituirea acesteia.
Astfel, rezultă că, în urma suspendării aplicării dispozitiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012, și acest act normative menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În aceste condiții Curtea constată că că neexistând o diferență relevantă între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008, versiunile ulterioare ale acesteia și dispozițiile Legii 9/2012 (varianta rezultată în urma suspendării aplicării alin. 2 al art. 4) și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglemenată de cel din urmă act normativ este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
În aceste condiții corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Raportat la considerentele expuse anterior soluția de restituire a taxei de poluare conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea reclamantului este corectă.
Ca atare sentința atacată se regăsește la adăpost de criticile formulate, soluția pronunțată fiind legală, context în care, față de prevederile art. 496 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă recursul formulat urmează a fi respins cu obligarea recurentei la plata sumei de 500 lei în favoarea intimatului reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Colectare Contribuabili Mijlocii, împotriva Sentinței nr.2309/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ.
Obligă pârâta recurentă la plata sumei de 500lei în favoarea intimatului reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. I. G. C. C. F. O. M. P.
Grefier,
A. M. M.
Red./ Tehnored.C.C.F./31.03.2015
A.M.M./6 ex./31.03.2015
Jud. fond.B. G.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1761/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Hotărâre din... → |
|---|
