Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1571/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1571/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 2656/97/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1571/2015
Ședința publică de la 27 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B. D.
Judecător M. I. I.
Judecător M. Ș.
Grefier P. S.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice H. - Serviciul Fiscal Municipal H. împotriva sentinței nr. 1929/CA/2014 pronunțată de Tribunalul H. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă premergătoare fixării primului termen de judecată a fost parcursă.
Instanța constată cauza în stare de judecată, și având în vedere actele dosarului și solicitarea părții de judecare a cauzei în lipsă, in conformitate cu prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față ;
- Sentința nr. 1929/CA/2014 a Tribunalului H.
Prin sentința nr.1929/CA/2014 Tribunalul H. a respins excepția inadmisibilității, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții Serviciul Fiscal Municipal H. și Administrația F. pentru Mediu la restituirea sumei de 2436 lei încasată cu titlu de taxă de poluare și la plata dobânzii legale aferente calculate de la data de 13.05.2009 și până la data plății efective.
- Recursul pârâtei Serviciul Fiscal Municipal H.
Pârâtul a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului pârâtul arată că acțiunea este neîntemeiată deoarece taxa de poluare percepută în temeiul O.U.G. 50/2008 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu.
Se mai arată că în mod greșit prima instanță a obligat organele fiscale la restituirea taxei de poluare întrucât această taxă constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de către Administrația F. pentru Mediu.
Se critică soluția instanței de fond și în ceea ce privește modul de soluționare a excepției inadmisibilității și a cererii privind acordarea dobânzii și a cheltuielilor de judecată.
În drept se invocă dispozițiile art. 488, pct. 8 C.pr.civ., art. 7 din Legea 554/2007 și dispozițiile O.u.G. 50/2008.
Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
- Aprecierile Curții de Apel
Reclamanta a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism folosit.
Pentru a înmatricula în România acest autoturism, a fost obligat să achite o taxă de poluare pentru autovehicule.
Prin acțiunea formulată acesta a supus analizei instanței cererea de restituire a taxei de poluare.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa de poluare se calculează, se încasează și se restituie conform O.u.G. nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
Opozabilitatea hotărârii este necesar a fi asigurată, însă, și cu Administrația F. pentru Mediu, instituția publică ce administrează fondul de mediu, al cărui activ este format și de taxa de poluare colectată conform O.U.G. nr. 50/2008 modificată, așa cum s-a arătat.
Având în vedere cele expuse anterior Curtea reține că în mod corect Tribunalul a obligat, atât organul fiscal, cât și Administrația F. pentru Mediu la restituirea taxei de poluare încasate nelegal, criticile pârâtei nefiind întemeiate.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art. 110 T.F.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” (cauza T., C-402/09).
Curtea a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale și că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Curtea a constat că raportat la cele menționate anterior și la principiile expuse în considerentele hotărârii este de necontestat că „OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” și că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
În aceste condiții corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Raportat la considerentele expuse anterior soluția de restituire a taxei de poluare conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea reclamantului este corectă.
Deoarece s-a stabilit calitatea de debitoare a pârâtei, Curtea reține că instanța de fond a procedat corect atunci când a obligat-o pe aceasta la plata dobânzii legale dat fiind caracterul accesoriu al acestora față de debitul principal.
Din aceleași considerente instanța de fond a procedat corect atunci când a obligat această pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește data acordării dobânzii, Curtea reține că în cauza C-565/11 M. I. CJUE a pronunțat la data de 18.04.2013 o decizie preliminară prin care a statuat că „dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”
În ceea ce privește critica referitoare la necesitatea îndeplinirii procedurii prealabile, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, prin decizia nr. 24/2011 privind examinarea recursurilor in interesul legii, ICCJ stabilind că „procedura de contestare prevazuta la art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala, nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare intemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din acelasi cod“.
Ca atare sentința atacată se regăsește la adăpost de criticile formulate, soluția pronunțată fiind legală, context în care, față de prevederile art. 496 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă recursul formulat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL H. împotriva sentinței nr. 1929/CA/2014, pronunțate de Tribunalul H. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.04.2015.
Președinte, D. B. D. | Judecător, M. I. I. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, P. S. |
Red./Tehnored. Ș.M.
5ex./28.04.2015
Jud. Fond. L. M.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2544/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2547/2015.... → |
|---|
