Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1761/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1761/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 4906/97/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 1761/2015
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. M. P.
Judecător L. I. G.
Judecător C. C. F.
Grefier R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către Direcția Generală a Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara – S. F. Municipal B., în contradictoriu cu reclamantul Stefoni C. și pârâta Administrația F. Pentru Mediu, împotriva Sentinței nr. 1790/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost parcursă procedura prealabilă fixării primului termen de judecată.
Față de actele și lucrările dosarului și față de solicitarea judecării cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin Sentința nr. 1790/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul S. F. Hațeg, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Ș. C., în contradictoriu cu pârâții S. F. Hațeg, și în consecință au fost obligați pârâții să restituie reclamantului suma de 2671 lei – reprezentând taxă pe poluare, cu dobânda prevăzută de C.pr.fiscală, începând cu data de 27.12.2010 și până la data restituirii efective, precum și 300 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara – S. F. Orășenesc Hațeg criticând-o pentru nelegalitate.
În expunerea motivelor arată că sumele privind taxa de mediu trebuie gestionate de Administrația F. pentru Mediu singura care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Totodată arată că instanța de fond a soluționat greșit excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare. Se apreciază că în speță trebuia admisă excepția lipsei procedurii prealabile justificată de împrejurarea că reclamantul nu a procedat conform art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 cu privire la decizia de calcul a taxei de poluare.
În subsidiar solicită modificarea sentinței și respingerea acțiunii justificat de faptul că formula de calcul a taxei de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008, este conformă normelor europene in domeniu si in concordanta cu jurisprudența CJCE iar neconformitatea cu art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene ar putea exista doar în măsura în care taxa aplicată produselor importate din alt stat comunitar și cea aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul în speță.
Se critică și modul de obligare la plata dobânzii, arătând că plata făcutăde reclamant a fost una voluntară, iar emiterea deciziei s-a realizat ca urmare a solicitării exprese a reclamantului formulată în acest sens, astfel că instituției recurente nu i se poate imputa vreo culpă.
În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată se susține că soluția este nelegală întrucât nu poate fi reținută vreo culpă în sarcina sa.
Analizând recursul formulat prin prisma motivului invocat, în condițiile art. 499 indice 1 din Noul Cod de procedură civilă curtea constată următoarele:
Recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488, alin. 1, pct. 8 NCPC, respectiv: hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Motivul de casare este neîntemeiat având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism folosit.
Pentru a înmatricula în România acest autoturism, a fost obligat să achite o taxă de poluare pentru autovehicule.
Prin acțiunea formulată acesta a supus analizei instanței cererea de restituire a taxei de poluare.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa de poluare se calculează, se încasează și se restituie conform O.u.G. nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are S. F. Orășenesc Săliște, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care s-a pronunțat și asupra cererii de restituire.
Opozabilitatea hotărârii este necesar a fi asigurată, însă, și cu Administrația F. pentru Mediu, instituția publică ce administrează fondul de mediu, al cărui activ este format și de taxa de poluare colectată conform O.u.G. nr. 50/2008 modificată, așa cum s-a arătat.
Având în vedere cele expuse anterior Curtea reține că în mod corect Tribunalul a obligat, atât Administrația F. pentru Mediu, cât și organul fiscal la restituirea taxei de poluare încasate nelegal, criticile pârâtei nefiind întemeiate.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art. 110 T.F.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” (cauza T., C-402/09).
Curtea a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale și că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Curtea a constat că raportat la cele menționate anterior și la principiile expuse în considerentele hotărârii este de necontestat că „OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” și că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
În aceste condiții corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Raportat la considerentele expuse anterior soluția de restituire a taxei de poluare conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea reclamantului este corectă.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la cuantumul onorariului de avocat acordat de instanța de fond, acesta fiind proporțional atât cu valoarea creanței, cât și cu munca îndeplinită de avocat.
Ca atare sentința atacată se regăsește la adăpost de criticile formulate, soluția pronunțată fiind legală, context în care, față de prevederile art. 496 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă recursul formulat urmează a fi respins.
În temeiul art. 453 NCPC recurentul-pârât va fi obligat să plătească intimatului-reclamant suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara pentru S. F. Municipal Hațeg împotriva Sentinței nr.1790/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ.
Obligă pârâtul recurent la plata sumei de 500 lei în favoarea intimatului reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2015.
Președinte, O. M. P. | Judecător, L. I. G. | Judecător, C. C. F. |
Grefier, R. B. |
Red./tehnored. FCC
6 ex/26.05.2015
Jud. fond M. L.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2547/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1125/2015.... → |
|---|
