Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2544/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2544/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 290/57/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2544/2015
Ședința publică de la 11 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. D.
Judecător G. M.
Judecător A. E. Hancaș
Grefier A. Ț.
Pe rol se află judecarea cererii de revizuire a deciziei nr. 7088/14.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._, formulată de reclamantul revizuent F. C. în contradictoriu cu intimatele SFO Săliște și Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura prealabilă a fost parcursă, că fiecare intimată a depus întâmpinare și că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsa părților.
Față de actele aflate la dosar și de cererea de judecare în lipsa părților, instanța lasă cauza în pronunțare.
Curtea de Apel
Asupra revizuirii de față:
Constată că prin sentința administrativă nr. 627/CA/2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F. C. împotriva pârâtelor SFO Săliște și Administrația F. pentru Mediu, acestea fiind obligate la restituirea sumei de 4819 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și a dobânzii legale, în materie fiscală, calculate de la data de 07.03.2013 și până la restituirea efectiva a sumei, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1042 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.
Prin decizia nr. 7088 /14.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost admis recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. pentru SFO Saliste, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind casată în sensul respingerii acțiunii formulată de către reclamant, ca nefondată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut, în esență, că soluția legislativă adoptată prin Legea nr. 9/2012 în forma în vigoare după 01.01.2013 este conformă dreptului unional, nefiind discriminatorie, întrucât este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situații similare, astfel că reclamantul avea obligația să plătească taxa pentru emisii poluante la momentul formulării cererii de înmatriculare a autoturismului său, respectiv 15.02.2013, moment la care a achitat și taxa a cărei restituire a solicitat-o.
La data de 29 04 2015, sub număr dosar_, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel A. I. cererea de revizuire a deciziei nr. 7088/ 14 10 2014 pronunțată de aceeași instanță, formulată de reclamant, solicitând schimbarea în tot a deciziei atacate și rejudecând, respingerea recursului promovat.
În motivarea cererii de revizuire susține că instanța de recurs a încălcat principiul priorității dreptului comunitar, invocând decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C-76/14 M..
În drept au fost invocate dispozițiile art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004 și art.27 C.pr.civ.
Cererea de revizuire a fost timbrată cu 100 lei.
Intimata-recurentă SFO Saliște a formulat întâmpinare, prin care invoca exceptia tardivitatii si inadmisibilitatii cererii de revizuire, iar pe fond solicita respingerea caii extraordinare de atac.
Curtea, analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate constată că acesta este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente :
Revizuentul invocă încălcarea prevederilor dreptului comunitar derivat din modul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene, într-un recurs prejudicial, a interpretat art.110 TFUE în cauza C – 76/14, M. împotriva Instituției Prefectului – Județul B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor.
Analizând cu prioritate excepția tardivității cererii de revizuire, curtea reține că această cerere a fost formulată în temeiul art. 21 din Legea 554/2004.
Potrivit art. 21 al. 2 din L.554/2004 „ constituie motiv de revizuire care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 al. 2, coroborat cu art. 20 al. 2 din Constituția României. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face …. în termen de 15 zile de la pronunțare, la cererea temeinic motivată a părții… ”.Textul a fost declarat neconstituțional în ce privește termenul de declarare a revizuirii prin Decizia nr. 1609/2010 a Curții Constituționale.
Dispozițiile Legii nr. 299/2011 care au abrogat alin. (2) al art. 21 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.039/2012 publicată în M. Of. nr. 61 din 29 ianuarie 2013, aceasta reținând că:
"Aplicând cele reținute de Curtea Constituțională, rezultă că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 vor continua să producă efecte juridice după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, cu excepția prevederilor cuprinse în teza a doua a textului, declarate ca neconstituționale prin Decizia nr. 1.609 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2011. Efectele juridice ale acestor din urmă norme au încetat în virtutea dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție.
Cât privește dispozițiile art. 21 alin. (2) teza întâi și a treia, acestea urmează a continua să producă efecte juridice.
Este adevărat că în perioada cuprinsă între . legii de abrogare - Legea nr. 299/2011 -, respectiv 25 decembrie 2011, și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei decizii de constatare a neconstituționalității normei abrogatoare, dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 erau abrogate și nu au produs efecte juridice, însă, după publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, acestea reintră în fondul activ al legislației."
Apreciind că trimiterea din prima parte a textului legal al art.21 al.2 al Legii 554/2004 la prevederile Codului de procedură civilă presupune și posibilitatea aplicării termenelor reglementate de art. 324 din codul de procedură civilă 1865, incident cauzei, curtea a considerat, în jurisprudența sa constantă, că se poate aplica, urmare a similitudinii cazului de revizuire prev. de art. 324 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă 1865, termenul de 3 luni de la publicarea deciziei Curții.
Analizând în acest context excepția ridicată, curtea reține că Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza M. (C‑76/14) a fost pronunțată la 14 aprilie 2015 și publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 198/15.06.2015, p.12, iar cererea de revizuire a fost introdusă la data de 29.04.2015, astfel că termenul de 3 luni este respectat, iar excepția tardivității se dovedește neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Cazul special de revizuire reglementat de art.21 din Legea 554/2004 vizează pronunțarea unor hotărâri irevocabile date cu aplicarea greșită a legii naționale, în situații în care aceasta era contrară unor prevederi ale legislației comunitare, cu aplicabilitate prioritară, preeminentă.
Condiția de admisibilitate privind incidența unor prevederi ale dreptului comunitar de care instanța nu a ținut seama la pronunțarea hotărârii este îndeplinită în cauză, întrucât la data la care s-a pronunțat decizia instanței de recurs nu era încă soluționată cererea de interpretare a dispozițiilor Tratatului în Cauza M..
Interpretarea dată de Curte prevederilor dreptului comunitar trebuie acceptată și aplicată de către instanțele naționale, „deliberarea preliminară a Curții este obligatorie pentru curțile naționale în ceea ce privește interpretarea prevederilor comunitare" (Cazul nr.811/1979 Admministrazione delle Finanze v.Ariete).
Prin urmare cererea de revizuire este admisibilă în principiu și pe fond întrucât această decizie schimbă perspectiva analizării compatibilității dreptului intern – Legea 9/2012 - în materia taxei pentru emisii poluante, cu prevederile art.110 Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, ceea ce conduce la schimbarea deciziei instanței de recurs, exceptia inadmisibilitatii cererii fiind nefondata .
Reluând judecata acestui recurs instanța reține următoarele:
Așa cum rezultă din actele dosarului, taxa pe emisii poluante a fost încasată în temeiul Legii 9/2012, la data de 18.02.2013, act normativ care stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă. Taxa se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Art. 4 al. 1 lit. a) din același act normativ stipulează că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
Este de reținut faptul că art. 4 al. (2) stipulează faptul că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Acest text a fost introdus în scopul armonizării legislației interne cu cerințele de nediscriminare stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor.
Cu această ocazie s-a reținut că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În opinia C.J.U.E. autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 T.F.U.E. iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură, cele două categorii de autovehicule situându-se într-un raport de concurență.
Având de analizat compatibilitatea taxei privind emisiile poluante cu dispozițiile art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, prin Hotărârea din 14 aprilie 2015, M. (C‑76/14), Curtea a verificat, mai întâi, neutralitatea taxei față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără plata unei taxe.
Reținând că sarcina fiscală care decurge din Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă în perioada pertinentă în cauza principală, era aceeași pentru contribuabilii care au cumpărat un autovehicul rulat provenit dintr-un alt stat membru decât România și care solicită înmatricularea lui în acest din urmă stat membru și pentru contribuabilii care au cumpărat în România un autovehicul rulat care fusese înmatriculat în acest stat anterior datei de 1 ianuarie 2007 fără să fi fost plătită vreo taxă și pentru care trebuia să se facă prima transcriere a dreptului de proprietate, dacă acest din urmă autovehicul era, la momentul perceperii taxei instituite de Legea nr. 9/2012, de același tip și avea aceleași caracteristici și aceeași uzură ca și autovehiculul provenit dintr-un alt stat membru curtea a conchis că un regim de taxare, precum cel în discuție în litigiul principal, este neutru față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre decât România și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat fără să fi fost plătită o taxă în acest scop (pct.43).
Atunci când a analizat neutralitatea taxei față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat cu plata unei taxe curtea a reținut că articolul 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 a scutit de taxa instituită prin această lege transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie naționale a căror înmatriculare în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013 s-a făcut cu plata unei taxe care este incompatibilă cu dreptul Uniunii și care trebuie, pentru acest motiv, să fie restituită cu dobândă.
În acest sens, curtea a decis că ”scutirea de o nouă taxă a autovehiculelor rulate care au fost supuse taxei în vigoare anterior, declarată ulterior incompatibilă cu dreptul Uniunii, nu poate înlocui restituirea cu dobândă a acestei taxe” (pct.47) și, continuând raționamentul, a reținut că o astfel de scutire ”a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a primei transcrieri, în perioada pertinentă în cauza principală, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România, în perioada pertinentă în cauza principală, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea în discuție în litigiul principal favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare” (pct. 48).
Aplicând această concluzie la principiul conform căruia, valoarea taxei percepute cu ocazia înmatriculării unui autovehicul se încorporează în valoarea acestui autovehicul, curtea a reținut că ”atunci când un autovehicul înmatriculat cu plata unei taxe într-un stat membru este, ulterior, vândut ca autovehicul rulat în acest stat membru, valoarea sa de piață include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare. Dacă valoarea taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip și având aceleași caracteristici și aceeași uzură depășește valoarea reziduală menționată, se încalcă articolul 110 TFUE. Astfel, această diferență de sarcină fiscală riscă să favorizeze vânzarea de autovehicule rulate naționale și să descurajeze astfel importul de autovehicule similare” (pct.49)
Față de aceste premise s-a concluzionatcă ”întrucât valoarea taxei percepute cu ocazia înmatriculării autovehiculelor rulate naționale trebuie, în speță, să fie restituită cu dobândă, astfel încât să fie restabilită situația existentă anterior perceperii sumei menționate, aceasta trebuie considerată … ca nemaifiind încorporată în valoarea de piață a acestor autovehicule. În consecință, valoarea reziduală a taxei respective, care se regăsește în valoarea autovehiculelor rulate naționale înmatriculate între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, este egală cu zero și este, așadar, în mod necesar inferioară taxei de înmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de același tip, având aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel cum reiese din jurisprudența citată la punctul precedent, o asemenea situație este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.”
În acord cu cele reținute de instanța europeană, Curtea apreciază că regimul acestei măsuri fiscale nu este neutru față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre pentru care se datorează taxa de înmatriculare și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în România scutite de plata taxei la transcriere ca efect al achitării unei taxe în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
În concluzie, soluția legislativă adoptată prin Legea nr. 9/2012 în forma în vigoare în perioada 01.01.2013 – 14.03.2013 nu este conformă dreptului unional, astfel că reclamantul nu trebuia să plătească taxa pentru emisii poluante.
În consecință, pentru aplicarea prioritară a dreptul comunitar, potrivit art. 148 al. 2 si art. 20 al. 2 din Constituție, cererea de revizuire urmează sa fie admisă față de prevederile art.509 din Codul de procedură civilă si art. 21 al. 2 din Legea contenciosului administrativ, Curtea, reconsiderându-și jurisprudența, consideră că se impune restituirea taxei pe emisii poluante achitată în perioada 01.01.2013 – 14.03.2013, constatată deja ca fiind neconformă cu dreptul comunitar .
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 513 C.p.civ., se va admite cererea de revizuire, se va schimba în tot decizia atacată în sensul respingerii, ca nefondat, a recursului formulat de intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. pentru SFO Saliste împotriva sentinței administrative 627/CA/2014 pronunțată de Tribunalul S.-secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, cu consecința menținerii acesteia în totalitate.
Reținând culpa procesuală în sarcina pârâților, recurenți în cadrul recursului nefondat și intimați în revizuire, în temeiul art.452-453 C.pr.civ., Curtea îi va obliga la cheltuieli de judecată în revizuire, suma de 100 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge exceptiile privind tardivitatea si inadmisibilitatea cererii de revizuire.
Admite cererea de revizuire a deciziei nr. 7088/14.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._, formulată de reclamantul revizuent F. C. în contradictoriu cu intimatele SFO Săliște și Administrația F. pentru Mediu.
Schimbă în tot decizia atacată în sensul că respinge recursul declarat de SFO Săliște împotriva sentinței administrative nr. 627/CA/2014 pronunțată de Tribunalul S. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, pe care o menține.
Obligă intimatele să plătească reclamantului revizuent suma de 100 lei cheltuieli de judecată în revizuire.
Definitiva.
Pronuntata în sedinta publica din data de 11 09 2015.
Președinte, Ș. D. | Judecător, G. M. | Judecător, A. E. Hancaș |
Grefier, A. Ț. |
Red., tehnored. G.M. 2 ex/14.09.2015
J. recurs F.I. P., M. K., M. F.
J. fond T. M.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2542/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1571/2015.... → |
|---|
