Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 197/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 7708/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 197/2015
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător M. F. C.
Judecător C. G. N.
Grefier N. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S., împotriva sentinței nr. 2351/2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată, recursul de față este motivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către recurentă.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de intimatul reclamant A. V., prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și față de actele dosarului și solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă, în deliberare, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului S. în dosar nr._ reclamantul A. V. în contradictoriu cu pârâții Serviciul Fiscal Orășenesc Săliște și Administrația F. pentru Mediu a solicitat obligarea pârâtelor să-i plătească suma de 1569,68 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 2416 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare pentru perioada cuprinsă între data plății taxei – 24.09.2009 și data formulării cererii de restituire a sumei – 11.07.2011, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 2351/CA/2014, Tribunalul S. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant și a obligat pârâții Serviciul Fiscal Orășenesc Săliște și Administrația F. pentru Mediu să-i plătească acestuia dobândă fiscală aferentă sumei de 2416 lei pentru perioada 24.09._11, calculată conform art.120 alin.7 cod pr. fiscală. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 757 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul are dreptul la plata dobânzii de la data achitării taxei. Aceasta întrucât, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, se impune înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 124 si 70 din Codul de procedură fiscală în ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală, în condițiile în care, orientarea practicii CJUE – Cauza C-565/11 (M. I., impotriva AFP S., AFM) este în sensul că statul este obligat să plătească dobânzile aferente taxelor incompatibile cu dreptul Uniunii, începând cu data plății respectivelor taxe de către contribuabil,
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. S., în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Săliște, solicitând în conformitate cu art.483 și urm. C. proc. civ. și art. 124 din OG nr.92/2003 admiterea acestuia și respingerea acțiunii.
În expunerea motivelor, recurenta susține că cererea a fost admisă greșit deoarece în cauză este vorba despre o creanță fiscală, beneficiul nerealizat este reprezentat de dobânda legală care se acordă de la data depunerii cererii de restituire și până la data plății efective, iar nu cel la care taxa a fost achitată.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 10-12).
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr. 1256/CA/2012 pronunțată în dosar_ al Tribunalului S. a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. V. și au fost obligate pârâtele AFP Săliște și Administrația F. pentru Mediu București să restituie reclamantului suma de 2416 lei taxă pe poluare pentru autoturisme cu dobânda aferentă calculată de la data formulării cererii de restituire 11.07.2011 și până la data restituirii efective.
Instanța a constatat că suma impusă în speță cu titlu de taxă de poluare, în vederea înmatriculării, nu poate fi datorată, potrivit legislației comunitare.
În conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz, iar acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor. Astfel, pârâtele au fost obligate și la plata sumei reprezentând dobânda legală, dar calculată de la data cererii de restituire și până la data restituirii efective a sumei, potrivit art. 124 Codul de procedură fiscală.
Cererea de chemare în judecată promovată de reclamant se fundamentează pe pronunțarea de către CJCE a unei hotărâri, ulterioară rămânerii irevocabile a sentinței nr. 1256/CA/2012 a Tribunalului S., prin care s-a constatat că norma internă nu este compatibilă cu dreptul comunitar în ceea ce privește data de la care se datorează dobânda cu ocazia restituirii unei taxe percepute.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit, prin Hotărârea din 18.04.2013, în cauza C-565/11, M. I. c/Administrației Finanțelor Publice S. și Administrației F. pentru Mediu că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, punctul 65).
Este adevărat că în această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctele 27 și 28).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei .
În speță, se constatată că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
În consecință, pentru aplicarea prioritară a dreptul comunitar, potrivit art. 148 al. 2 si art. 20 al. 2 din Constituție, acțiunea reclamantului corect a fost admisă de către prima instanță.
În aceste condiții, Curtea constată că nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că reclamantul nu a promovat recurs împotriva sentinței instanței de fond, câtă vreme soluția privind data de la care se datorează dobânda s-a întemeiat pe dispozițiile normelor interne (art. 124 alin. 1 C. pr. fiscală), iar ulterior s-a constatat că tocmai aceste dispoziții din dreptul național contravin normelor comunitare.
Pe cale de consecință, criticile recurentului sunt neîntemeiate, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, astfel că în baza art. 496 C. pr. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice S. împotriva sentinței nr. 2351/2014 pronunțată de Tribunalul S. în dosar nr._ .
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 20.01. 2015.
Președinte, D. M. - concediu medical, semn. conf. art. 426 alin. 4 NCPC, Președintele Curții de Apel A. I. P. | Judecător, M. F. C. | Judecător, C. G. N. |
Grefier, N. P. |
Redc. C.G.N
Tehn. C.C.
5 ex/05.02.2015
Jud. fond – D. Șomandră
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1/2015. Curtea... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 444/2015.... → |
|---|
