Anulare act administrativ. Decizia nr. 160/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 7367/97/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL A. I.
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 160/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător D. B. D.
Judecător M. I. I.
Grefier M. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta S.C. E. .> împotriva sentinței administrative nr. 746/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar_, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță reprezentantul intimatei pârâte C. de C. a României – Camera de C. a Județului Hunedoara, consilier juridic Zvancea-C. C., lipsă fiind reclamanta S.C. E. .>
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă a fost parcursă.
Reprezentantul intimatei pârâte C. de C. a României – Camera de C. a Județului Hunedoara, consilier juridic Zvancea-C. C. depune la dosar delegație de reprezentare și declară că nu mai are alte cereri prealabile de formulat, împrejurare față de care, instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic Zvancea-C. C. în calitate de reprezentant al intimatei pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat cu menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond. Subliniază faptul că în mod corect prima instanță a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantei ., deoarece actul administrativ emis de C. de C. a fost contestat de recurenta reclamantă cu toate că aceasta este un terț față de raportul juridic născut între C. de C. și entitatea auditată. În acest sens face trimitere la punctul 227 din Regulamentul Curții de C. care prevede că împotriva încheierii emise de către aceasta, conducătorul entității auditate este îndreptățit a se adresa instanței de contencios administrativ, doar acesta având calitate procesuală activă. Actul administrativ emis de C. de C. prevede obligații față de entitatea auditată, iar aceasta nu a atacat actul administrativ, context din care rezultă că și l-a însușit. Astfel, contestarea de către reclamanta . a actului administrativ emis de C. de C., nu aduce nici un folos entității auditate. De asemenea, recurenta reclamantă face referire la faptul că entitatea auditată avea datorii față de aceasta, însă în această situație Codul civil pune la dispoziția reclamantei mijloace juridice pentru ca aceasta să își valorifice dreptul în calitatea sa de creditor.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
C. DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința nr. 746/CA/2014 Tribunalul Hunedoara – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. A JUDEȚULUI HUNEDOARA, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamanta . solicitând admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Hunedoara.
În motivarea recursului se arată că excepția lipsei calității procesuale active greșit admisă de instanța de fond se întemeiază pe motive care nu au relevanta in cauza, “fiind străine de natura cauzei” (motiv de recurs prevăzut la pct. 6 al alin. l art. 488 N.C.P.C.).
Astfel, toate motivele de drept invocate se referă la procedura contestării actelor administrative de către autoritatea publică controlată, adică la prevederi ale Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. (denumit mai departe Regulament), Regulament inaplicabil în cazul de față deoarece acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile normative ale legii contenciosului administrativ, dispoziții la care instanța de fond avea obligația să se raporteze.
Instanța de fond nici măcar nu a menționat în considerentele hotărârii pronunțate apărările reclamantei cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, excepție ridicată de către pârâtă, instanța având obligația arătării “motivelor pentru care ... s-au înlăturat cererile părților " (art. 425 N.C.P.C.). Or, societatea a solicitat respingerea excepției având drept temei o motivație întinsă pe parcursul a trei pagini, instanța nefăcând vreo referire la punctul de vedere al reclamantei și nearătând motivele pentru care le-a înlăturat (motiv de recurs prevăzut de pct. 5 al alin. l art. 488 N.C.P.C.);
Se mai arată că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material, deoarece își întemeiază hotărârea pe un act normativ care nu are aplicabilitate în speță (motiv de recurs prevăzut la pct. 8 al alin. l art. 488 N.C.P.C.);
Dispozițiile legii contenciosului administrativ recunosc dreptul oricărui subiect de drept, vătămat într-un drept al sau printr-un act administrativ de a demara procedura revocării/anulării acelui act.
În cuprinsul legii nu se prevede vreo excepție de la această regulă, excepție care să fie aplicabilă actelor de control emise de către C. de C..
Regulamentul Curții de C., aprobat de către Plenul Curții de C., invocat de către pârâtă, doar detaliază procedura revocării/anulării actelor emise de această instituție și contestate de către unitățile administrativ teritoriale (adică reglementează procedura de contestare a acestor acte de control de către entitatea controlată). Or, instanța se raportează doar la prevederile acestui Regulament, care conține instrucțiuni cu privire la contestarea actelor de control de către autoritățile administrative care au făcut obiectul unui control.
Regulamentul menționat anterior nu se referă la imposibilitatea atacării pe calea contenciosului administrativ a acestor acte de către o altă persoană, persoana care are interes în cauză;
Reclamanta este persoană vătămată într-un drept sau interes legitim prin actul administrativ atacat deoarece auditorii Curții de C. au verificat și derularea contractului nr. 941/04.03.2008 încheiat de către Unitatea Administrativ Teritorială . S.C. E.-. în urma actului de control al Curții de C., s-a dispus "recuperarea integrală a prejudiciului”; astfel, actul de control al Curții de C. a produs efecte față de societatea reclamantă, luând astfel naștere un interes legitim în cauză;
De asemenea, interesul legitim de a solicita anularea actului administrativ contestat, rezultă și din aceea că societatea a fost acționată în judecată pentru "recuperarea integrală a prejudiciului;
În ceea ce privește fondul cauzei se arată că din mențiunile procesului-verbal nr. 2, depus la dosar, rezultă în mod clar că lucrările aferente actului adițional nr. 2 la contract au fost executate. Procesul verbal este semnat de către viceprimarul de la acea dată al localității, precum și de alți doi angajați ai primăriei.
În drept, se invocă dispozițiile legale la care se face referire în motivarea recursului.
C. DE C. A ROMÂNIEI, în nume propriu și pentru Camera de C. Hunedoara a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În motivarea întâmpinării se arată că în mod legal a admis prima instanță excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, față de cadrul legal de desfășurare a activității Curții de C. a României.
Nefondat susține recurenta reclamantă că hotărârea pronunțată de prima instanță se întemeiază pe un act normativ care nu are aplicabilitate în speță.
Prin această susținere recurenta reclamantă omite că Decizia nr. 24/2013 cuprinde măsurile stabilite de Camera de C. Hunedoara pentru înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate, constatate ca urmare a controlului efectuat la Unitatea Administrativ Teritorială .> Contestarea actelor administrative emise de către C. de C. este supusă reglementărilor legale speciale, reglementări ce nu sunt înlăturate de Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit pct. 227 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr.130/04.11.2010 a Plenului Curții de C. a României, publicat în M.Of.al României nr.832/13.12.2010, modificată prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr.l35/16.05.2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 538/26.08.2013, cu modificările și completările ulterioare, “împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor prevăzute la pct.223, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă. în termen de 15 zile calendaristice de la data confirmării de primire a încheierii, în condițiile legii contenciosului administrativ ”.
Prevederile legale arătate conferă legitimitate procesuală activă, conducătorului entității verificate, deoarece, aceasta este destinatarul actului administrativ emis de către C. de C., ținut a întreprinde demersurile față de constatările și măsurile dispuse de subscrisa. In acest context este firesc, necesar și condiționat legal ca, procedura de contestare a actelor administrative emise de către C. de C., să se desfășoare în contradictoriu cu entitatea auditată.
Art. 11 din Legea nr. 94/1992 și pct. 223 din Regulamentul Curții de C., rezultă conferă expressis verbis, legitimitate procesuală conducătorului entității auditate, exclud calitatea procesuală unui terț față de auditul desfășurat la entitatea auditată.
Hotărârea pronunțată de prima instanță este legală, deoarece, cererea de chemare în judecată nu întrunește cerințele de exercițiu ale acțiunii civile, în ceea ce privește calitatea procesuală activă cât și în ceea ce privește afirmarea unui drept, deoarece, raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu, astfel cum rezultă din art. 92 Cod de Procedură Civilă, potrivit căruia „pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiției prin sesizarea instanței competente cu o cerere de chemare în judecată”.
Raportul juridic s-a născut între C. de C., în calitate de autoritate de control și Unitatea Administrativ Teritorială . de entitate controlată, astfel că recurenta reclamanta nu poate sta în judecată în locul entității auditate, și deoarece nu este continuatoarea personalității juridice a UATC Șoimuș și nici nu a avut loc transmisiunea calității procesuale active într-una din modalitățile legal prevăzute.
Maimult, în mod legal a respins prima instanță cererea recurentei reclamante având în vedere că aceasta solicită anularea unui act administrativ ce prevede obligații față de o altă persoană. Prin acest act administrativ au fost stabilite în sarcina entității controlate, măsuri față de abaterile de la legalitate și regularitate constatate, măsuri ce sunt în folosul entității controlate.
Or, cererea recurentei reclamante în sensul anulării acestor măsuri este în defavoarea entității auditate.
Recurenta reclamanta, în calitate de titular al dreptului pe care îl pretinde își poate valorifica acest drept, în calitate de debitor a obligației neexecutate, prin mijloacele juridice puse la îndemâna sa de Codul Civil respectiv de Codul de Procedură Civilă.
Se mai arată că recurenta reclamantă nu a probat că la data emiterii actelor administrative emise de către C. de C. subzista o cauză de anulare a acestor acte administrative, în măsură a atrage sancțiunea nulității pe care o pretinde în condițiile în care auditul a fost efectuat pe baza documentelor puse la dispoziție de către entitatea auditată.
În drept: prevederile art. 490 NCPC, art. 192 Cod de Procedură Civilă, art. I din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, pct. 227 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/04.11.2010 a Plenului Curții de C. a României, publicat în M.Of.al României nr.832/13.12.2010, modificată prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr.135/16.05.2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 538/26.08.2013, art. 51 alin (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 5, art. 11 și art. 33 alin. 3 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C..
Recursul nu este întemeiat având în vedere următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 24/2013, emise de Camera de C. a Județului Hunedoara ca urmare a deficiențelor consemnate în Raportul de audit financiar, încheiat în urma misiunii de audit al situațiilor financiare ale Unității Administrativ Teritoriale . punctului 4 din dispozitiv – stabilirea întinderii prejudiciului adus bugetului local prin decontarea unor lucrări neefectuate și recuperarea integrală a prejudiciului înlăuntrul termenului de prescripție.
Așadar, măsura menționată anterior a fost dispusă în sarcina Primarului comunei Șoimuș în calitatea sa de ordonator principal de credite.
Decizia menționată anterior și atacată de reclamantă a fost emisă în temeiul pct. 74 din Hotărârea 130/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități
Potrivit pct. 204 împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia, conducătorul entității verificate poate depune/transmite contestație la structura Curții de C. care a emis decizia.
Din analiza articolelor menționate anterior rezultă că poate formula contestație împotriva deciziilor emise de C. de C. numai conducătorul entității verificate.
Or, în condițiile în care dispozițiile normative speciale prevăd expres acest lucru, dispozițiile Legii 554/2004 care constituie dreptul comun în materie și care prevăd că se pot adresa instanței de contencios administrativ și persoanele vătămate într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, nu sunt aplicabile.
C. mai reține că reclamanta își poate valorifica dreptul pretins, respectiv poate proba îndeplinirea obligațiilor decurgând din contractul de execuție lucrări nr. 941/04.03.2008 și actele adiționale încheiate cu Primăria Comunei Șoimuș în cadrul litigiului purtat cu această din urmă instituție. De asemenea, mai trebuie reținut faptul că aspectele constate de C. de C. și consemnate în Decizia nr. 24/2013 nu sunt opozabile reclamantei într-un eventual litigiu vizând recuperarea prejudiciului purtat cu Primăria Comunei Șoimuș vizând recuperarea prejudiciului
Așadar, nu subzistă motivul de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 NCPC.
Nici motivul de casare prevăzut de art. 488, pct. 6 nu este întemeiat deoarece hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt străine de natura pricinii.
Motivul de casare prevăzut de art. 488, pct. 5 este, de asemenea, neîntemeiat întrucât reclamanta nu invocat vreo încălcare a unei norme procedurale cu caracter de ordine publică sau privată.
Pentru motivele expuse anterior instanța va respinge plângerea recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. E. .>împotriva sentinței administrative nr. 746/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar_ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.01.2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, D. B. D. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, M. C. |
Red.tehnored.ȘM
C.M/ex.4/04.02.2015
Jud.fond.S. D..
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 169/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 192/2015.... → |
|---|
