Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1514/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1514/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 6219/97/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1514/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. P.
Judecător M. K.
Judecător M. F.
Grefier A. H.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței nr. 15/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că anterior stabilirii primului termen de judecată, în cauză a fost parcursă procedura prealabilă; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința nr. 15/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, ca neîntemeiată, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara, ca neîntemeiată, a fost admisă, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T. D. în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin AJFP Hunedoara pentru SERVICIUL FISCAL I. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU București, au fost obligați pârâții la restituirea către reclamant a sumei de 1.769 lei reprezentând taxă de poluare, precum și la dobânda fiscală aferentă acestei sume, calculată de la data de 12.12.2008, data plății taxei și până la data plății efective au fost obligați pârâții la plata sumei de 877 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara,solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În expunerea motivelor arată că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În subsidiar solicită casarea sentinței și respingerea acțiunii justificat de faptul că formula de calcul a taxei pe poluare reglementată de OUG 50/2008, este conformă normelor europene in domeniu si in concordanta cu jurisprudența CJCE iar neconformitatea cu art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene ar putea exista doar în măsura în care taxa aplicată produselor importate din alt stat comunitar și cea aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul în speță.
În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată se susține că soluția este nelegală întrucât nu poate fi reținută vreo culpă în sarcina sa.
Analizând recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara formulat prin prisma motivelor invocate curtea reține următoarele:
Criticile recurentei se subsumează cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a organelor fiscale, se constată că taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează (art. 5 ) de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe” (art.2 lit. d). Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
În speță calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Finanțelor Publice I., cea care a emis decizia de calcul a taxei, care este arondată la Administrația Județeană a finanțelor publice Hunedoara.
Conform art. 2 din HG 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (în vigoare la data emiterii deciziei de calcul) „În subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca instituții publice cu personalitate juridică.”
Potrivit art. 13 alin. 1 din HG 520/2013 (act normativ care a abrogat HG 109/2009), începând cu data de 01.08.2014 se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică.
Conform alin. 3 din același text în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică:
a) direcții regionale vamale;
b) administrații județene ale finanțelor publice;
c) servicii fiscale municipale și orășenești, precum și birouri fiscale comunale;
d) birouri vamale de interior și de frontieră.
Potrivit art. 23din HG 520/2013:
(1) Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se înființează prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului, respectiv a municipiului București în care este stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale ale finanțelor publice județene din aria de competență stabilită potrivit anexei nr. 2, care își pierd personalitatea juridică.
(2) Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice preiau prin fuziune prin absorbție direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, precum și birourile vamale de interior și de frontieră din aria de competență stabilită conform anexei nr. 2.
(…)
(4) Activitatea și competențele tuturor direcțiilor generale ale finanțelor publice absorbite din aria de competență, precum și a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora sunt preluate de către direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, înființate potrivit prevederilor prezentei hotărâri.
(5) Administrațiile finanțelor publice municipale constituite la nivelul municipiilor reședință de județ din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se reorganizează în administrații județene ale finanțelor publice.
(6) Administrațiile finanțelor publice municipale (altele decât cele reședință de județ) și administrațiile finanțelor publice orășenești din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se reorganizează în servicii fiscale municipale, respectiv servicii fiscale orășenești.
(7) Administrațiile finanțelor publice comunale din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se reorganizează în birouri fiscale comunale.
Ca atare, în noua configurație, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara are personalitate juridică în timp ce competența de realizare a operațiunilor descrise anterior îi revine la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara. Însă atât în doctrină cât și în practica instanței supreme s-a arătat în mod constant că trebuie făcută delimitarea între personalitatea juridică și capacitatea de drept administrativ. Astfel pentru a avea calitate procesuală este necesar și suficient ca autoritatea publică respectivă să aibă capacitate juridică de drept administrativ, adică să aibă competență. Sub acest aspect este evident că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara are competență cu privire la calcularea, încasarea și restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare, emițând acte administrative în acest sens.
Dar, atunci când, într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.
Ca atare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara nu are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că excepția ridicată a fost în mod greșit soluționată de instanța fondului.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 498 alin. 2 raportat la art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., recursul declarat de pârâta DGRFP Timișoara va fi admis și în consecință casată în parte sentința atacată, admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara și respinsă acțiunea reclamantului împotriva acestei pârâte pentru lipsa calității procesuale pasive,cu consecința înlăturării obligării acestei părți la plata cheltuielilor de judecată .
Pe fondul cauzei trebuie reținut că prima instanță a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil incompatibil cu primul.
În completarea acestor argumente, este de menționat la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în afacerea I. T., cauza C-402/09, răspunzând unei întrebări adresate de Tribunalul Sibiu cu privire la O.U.G. nr. 50/2008, în varianta nemodificată, după cum urmează:
Articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel, art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE) interzice statelor membre să aplice produselor provenind din alte state membre impozite interne mai mare decât cele aplicabile produselor naționale similare. Așa cum a subliniat Curtea la par. 52 din hotărârea pronunțată în cauza T., interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că vehiculele de ocazie cumpărate pe piața din România și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în România, din alte state membre, constituie produse concurente. În acest context, Curtea a reținut:
” … din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” (par. 58).
De asemenea, instanța europeană a indicat expres faptul că obiectivul de protecție a mediului evocat de statul român putea fi urmărit aplicând taxa de poluare oricărui vehicul care a fost pus în circulație în România. O astfel de soluție nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi conformă principiului poluatorul plătește (par. 60).
Prin urmare, O.u.G. nr. 50/2008 în forma de la data plății taxei îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și menținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
Astfel, instanța este obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazionedellefinanzedello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Ca atare, norma internă este incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene, efectul acesteia fiind cel de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, alegerea consumatorului fiind astfel orientată spre o anumită categorie de produse, respectiv cele exceptate de la plata taxei de poluare. Norma internă este discriminatorie și protecționistă, apreciere care se raportează la produsele autohtone, comparativ cu produsele similare de pe piața comunitară și astfel se împiedică libera circulație a mărfurilor ce provin din spațiul comunitar.
Față de toate aceste considerente, ținând cont și de faptul că deciziile Curții Europene de Justiție sunt obligatorii pentru instanțele naționale care sunt sesizate cu probleme similare cu cea pentru care s-a pronunțat o soluție, se apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit că reclamanta este îndreptățită la restituirea taxei nelegal percepută.
Instanța a aplicat corect prevederile art.117 și 70 Cpr fiscală și Hotărârea CJUE în Cauza I.,pârâtul recurent trebuie obligat la plata dobânzilor legale fiscale de la data plății .
Față de aceste considerente, Curtea va recursul formulat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și în consecință, va casa în parte hotărârea atacată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara și va respinge acțiunea formulată de reclamantul T. D. în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, va înlătura obligarea pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în primă instanță, va menține în rest hotărârea atacată, va respinge ca nedovedită cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței nr. 15/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ și în consecință:
Casează în parte hotărârea atacată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara și respinge acțiunea formulată de reclamantul T. D. în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Înlătură obligarea pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Timișoara la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în primă instanță.
Menține în rest hotărârea atacată.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2015.
Președinte, F. I. P. | Judecător, M. K. | Judecător, M. F. |
Grefier, A. H. |
Red. K.M.
Tehnored. HA/6 ex./28.05.2015
Jud. fond C.R.R.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1277/2015. Curtea de Apel... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2477/2015.... → |
|---|
