Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2279/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2279/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 431/107/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
Dosar nr._
DECIZIE NR. 2279 /2015
Ședința publică din data de 24 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: O. M. P.
Judecător: L. I. G.
Judecător: C. C. F.
Grefier: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant D. C. în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu și intimatul-pârât S. F. Orășenesc Cîmpeni prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. reprezentată în teritoriu de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., împotriva Sentinței nr.286/C./2015 pronunțată de Tribunalul A. –Secția de C. Administrativ, F. și de Insolvență în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul recurentului -reclamant D. C., av.Comega T., lipsă fiind recurentul-reclamant D. C., reprezentantul intimatei-pârâte A.F.M. și reprezentantul intimatului-pârât S.F.O. Cîmpeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că: recursul a fost motivat și timbrat corespunzător; procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată; recurentul-reclamant D. C. și intimata-pârâtă D.G.R.F.P. reprezentată în teritoriu de A.J.F.P.A. –în numele și pentru S.F.O.Cîmpeni au solicitat judecarea cauzei și în lipsa acestora.
Reprezentanta recurentului-reclamant D. C., avocat Comega T. învederează faptul că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul recurentului-reclamant D. C., av.Comega T., solicită ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței atacate și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Arată că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamantului ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului de a solicita restituirea taxei de poluare, fără a ține cont de faptul că acțiunea a fost formulată în materia contenciosului administrativ.
Învederează că legea specială prevede referitor la termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ, la art. 11 alin. 1 lit. a, faptul că cererile prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, așa cum este cazul și în speța de față.
Astfel, arată că potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, termenul prevăzut la alin. 1 este termen de prescripție.
În acest sens, subliniază faptul că nu puteau fi reținute în mod exclusiv prevederile unui act normativ cu caracter general în materia prescripției extintive, fără a reține normele din legea specială a contenciosului administrativ.
Reprezentanta recurentului arată că se impune aplicarea dreptului comunitar, dispozițiile OUG 50/2008 nefiind compatibile cu dreptul comunitar, termenul de prescripție de 5 ani începând să curgă de la 01.01.2012, anul următor pronunțării hotărârilor CJUE T. și N..
Pentru toate acestea și pentru cele susținute în scris, solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin Sentința nr.286/C./2015 pronunțată de Tribunalul A. –Secția de C. Administrativ, F. și de Insolvență în dosarul nr._, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune; a fost respinsă, ca fiind prescrisă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. T. din A. I., ., ., jud. A., în contradictoriu cu pârâtele S. F. Cîmpeni - prin DGRFP B. reprezentată în teritoriu de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul ales în Cîmpeni, ..1, jud.A. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6; fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul D. C. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței de fond și admiterea acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată, în sensul obligării intimatelor la restituirea taxei de poluare în cuantum de 1.169 lei pe care reclamantul a achitat-o, sumă care să fie actualizată cu rata dobânzii legale, calculată conform prevederilor Codului de procedură fiscală, de la data achitării taxei auto, respectiv începând cu data de 24.02.2009, până la data plății efective; obligarea intimatelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
În expunerea motivelor, recurentul susține că, în mod greșit instanța de fond a dispus respingerea cererii reclamantului ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului de a solicita restituirea taxei de poluare pe considerentul că acțiunea a fost depusă după împlinirea termenului de prescripție, deși plângerea prealabilă a fost formulată anterior acestui termen. Astfel, în motivarea sentinței, instanța de fond face referire la prevederile actului normativ general în materie de prescripție, respectiv la prevederile Decretului nr.167/1958 în care sunt expres menționate cazurile de întrerupere a cursului presc5ripției, printre acestea fiind introducerea cererii de chemare în judecată.
De asemenea, recurentul susține că, în mod greșit, instanța de fond a omis să rețină faptul că în speță sunt aplicabile prevederile actului normativ special, respectiv Legea nr.554/2004, care potrivit dispozițiilor art.7 alin.1 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea actului vătămător. Legea specială prevede referitor la termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ, în art.11 alin.1 lit.a, faptul că cererile prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate, se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, așa cum este cazul în speța de față.
Astfel, reclamantul a respectat termenul de prescripție prevăzut de legea specială, câtă vreme răspunsul aferent îndeplinirii procedurii prealabile a fost emis în data de 04.12.2014, iar acțiunea a fost introdusă după doar două luni, respectiv în data de 10.02.2015
Totodată, recurentul susține că, chiar și pârâta, prin întâmpinarea depusă la fond, recunoaște că termenul de prescripție a fost întrerupt prin depunerea cererii aferente procedurii prealabile, însă în mod nefundat și fără bază legală a susținut că această întrerupere ar fi operat doar pentru o zi, când de fapt Legea contenciosului administrativ prevede expr4es un termen de 6 luni de la data primirii răspunsului.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește data la care a luat naștere dreptul de restituire a taxei, raportat la care trebuie calculat termenul special de prescripție de 5 ani, recurentul apreciază că acest drept nu putea să ia naștere decât în baza unui act prin care se pune în aplicare legea, în mod general, valabil pentru toți contribuabilii.
Recurentul susține de asemenea că, apreciază faptul că, în cazul variantelor de taxăm auto pentru care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit contrarietatea legislației naționale cu art.110 TFUE, termenul de prescripție începe să curgă raportat la data pronunțării hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, care constituie izvor de drept.
În caz contrar, conform jurisprudenței Curții din afacerea Marks & Spencer (I), s-ar ajunge în situația în care o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată după împlinirea termenului de prescripție național să nu mai producă efecte juridice, întrucât contribuabilii nu ar mai putea formula, invocând hotărârea Curții, cereri sau acțiuni judiciare pentru restituirea taxei incompatibile cu dreptul european. Soluția este necesară pentru a fi respectate principiile echivalenței și efectivității.
Astfel, recurentul apreciază că nașterea dreptului la acțiune trebuie legată de momentul constatării caracterului nelegal al plății efectuate, întrucât momentul efectuării plății este unul subiectiv. Numai în momentul în care s-a constatat caracterul nelegal al plății ia naștere dreptul la acțiune, persoana interesată putând să se adreseze instanței de judecată în vederea restituirii plății nedatorate.
În drept, au fost invocate dispozițiile: art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.11 alin.1 lit.a și art.5 din Legea nr.554/2004, Decizia C-309/06 CEJ Marks & Spencer extras p.39-41.
Recursul a fost legal timbrat..
Prin întâmpinarea formulată și depusă în scris la dosar (f.13), intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. reprezentată în teritoriu de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.- în numele și pentru S. F. Orășenesc Cîmpeni a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant D. C. și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței nr.286/C./2015 pronunțată de Tribunalul A. –Secția de C. Administrativ, F. și de Insolvență în dosarul nr._ .
În expunerea motivelor, intimata-pârâtă susține că, în mod corect instanța de fond a reținut că acțiunea a fost depusă după îndeplinirea termenului de prescripție, având în vedere că la data de 10.02.2015 reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, dată la care era împlinit termenul de prescripție prevăzut de art.135 din O.G. nr.92/2003, întrucât taxa a fost achitată la data de 24.02.2009 potrivit chitanței . nr._, astfel că termenul de prescripție a fost împlinit la data de 01.01.2015.
Cu privire la cererea prealabilă formulată de către reclamant și adresată organului fiscal la data de 04.12.2014 și soluționată în aceeași zi, intimata-pârâtă susține că termenul de prescripție a fost suspendat doar pentru o zi.
Analizând legalitatea sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Conform art. 117 alin.1 lit.d Cod pr. fiscală, se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, iar în conformitate cu prevederile art.135 Cod pr. fiscală, dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire.
În mod corect instanța de fond a reținut că acțiunea a fost depusă după îndeplinirea termenului de prescripție, având în vedere că dreptul la restituire a taxei a luat naștere în anul 2009, întrucât taxa a fost achitată la data de 24.02.2009 potrivit chitanței . nr._, iar termenul legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea/compensarea este de 5 ani s-a calculat de la data de 01 ianuarie 2010.
Se observă că reclamantul a formulat acțiunea doar la data de 10.02.2015, dată la care însă era împlinit termenul de prescripție prevăzut de art.135 din O.G. nr.92/2003.
Cu privire la momentul la care a fost formulată cererea de restituire adresată organului fiscal, respectiv la data de 04.12.2014, așa cum corect a reținut instanța de fond, acest lucru nu este de natură să întrerupă termenul de prescripție întrucât nu se încadrează în cazurile prev.de art.16 din Decretul nr.167/1958, aplicabil în cauză, dat fiind momentul la care a început să curgă termenul de prescripție.
Față de cele ce preced, în temeiul art. art.496 și 498 Cod pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul, nefiind incidente prevederile art.488 pct.8 C. pr civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. C. împotriva Sentinței nr.286/C./2015 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, F. și de Insolvență.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Iunie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
O. M. P. L. I. G. C. C. F.
Grefier,
R. B. – C.O.
semnează grefier G. E.
Red./ Tehnored./F.C.C./03.07.2015
R.B./6 ex./06.07.2015
Jud. fond.P. M.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1612/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 68/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
