Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 373/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 373/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 6008/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIA Nr. 373/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C. C.
Judecător: N. N.-P.
Judecător: O. M. Stânga
Grefier: C. B.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru S. F. Municipal Mediaș și . sentinței nr. 2226/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. în dosarul nr._
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Constată că pe rolul Tribunalului Sibiu s-a înregistrat sub dosar nr._ acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Mediaș și Administrația F. pentru Mediu solicitându-se ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtelor la:
- restituirea sumei de 4.020 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule; cu dobânda legală, de la data formulării cererii de restituire, 11.06.2012 și până la momentul restituirea efective a taxei și,
- restituirea sumei de 10.549 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule cu dobânda legală, de la data formulării cererii de restituire, 31.05.2012 și până la momentul restituirea efective a taxei și,
- restituirea sumei de 5.293 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule; cu dobânda legală, de la data formulării cererii de restituire, 19.03.2012 și până la momentul restituirea efective a taxei și,
- restituirea sumei de 9.866 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule; cu dobânda legală, de la data formulării cererii de restituire, 19.03.2012 și până la momentul restituirea efective a taxei precum și,
- restituirea sumei de 1791 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule; cu dobânda legală de la data plății taxei și până la data restituirii efective a sumei,
- la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 2226/2014 Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele pe care le-a obligat să-i restituie reclamantei:
- suma de 4.020 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule și a dobânzii legale, de la data formulării cererii de restituire, 11.06.2012 și până la momentul restituirea efective a taxei pentru autoturismul marca Mercedes Benz, tip 970.02// ATEGO815, cu număr de identificare WDB9700232K371270.
- sumei de 10.549 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule și a dobânzii legale, de la data formulării cererii de restituire, 31.05.2012 și până la momentul restituirea efective a taxei pentru autovehiculul marca DAF, tip CF 85.340, cu număr de identificare XLRA85XC0E604845.
- sumei de 5.293 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule și a dobânzii legale, de la data formulării cererii de restituire, 19.03.2012 și până la momentul restituirea efective a taxei pentru autovehiculul marca IVECO, tip 170E23, cu număr de identificare ZCFA1RGH_.
- sumei de 9.866 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule și a dobânzii legale, de la data formulării cererii de restituire, 19.03.2012 și până la momentul restituirea efective a taxei precum pentru autoturismul marca Mercedes Benz, tip 975.26// ATEGO 1317, cu număr de identificare DB9752622K519138.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.J.F.P. Sibiu, în numele și pentru S. F. Municipal Mediaș care a solicitat casarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii.
În motivarea opțiunii sale procesuale a susținut, în esență, că organele fiscale nu pot restitui sumele gestionate de un alt ordonator de credite, calitate procesuală pasivă în prezenta cauză având doar Administrația F. pentru Mediu.
De asemenea, s-a arătat că taxa percepută Legii nr. 9/2012 nu contravine normelor comunitare, sentința fiind criticată și sub aspectul cheltuielilor de judecată, apreciindu-se că onorariul avocatului este prea mare, impunându-se a se face aplicarea art. 274 alin.3 C.pr.civ.
În drept se invocă art. 488 pct. 8 NCPC.
A fost declarat recurs incident și de către reclamanta . care a solicitat casarea parțială a sentinței cu consecința admiterii și celui de-al cincilea capăt de cerere, în sensul obligării pârâtelor și la plata sumei de 1791 lei, cu dobânda legală calculată conform art. 124 C.pr.fiscală, de la data plății taxei și până la data restituirii efective a sumei.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii de restituire a taxei achitată pentru autovehiculul marca Renault, prin dispozitiv sau considerente.
În drept s-au invocat prevederile art. 491 alin.2 coroborat cu art. 474 NCPC.
Analizând recursul formulat de pârâta recurentă, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Instanța de fond a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art. 110 T.F.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” (cauza T., C-402/09).
Curtea a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale și că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Curtea a constat că raportat la cele menționate anterior și la principiile expuse în considerentele hotărârii este de necontestat că „OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” și că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
Conform art. 4, alin. 1 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (forma inițială) obligația de plată a taxei intervenea atât, cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare”, cât și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
OUG 1/2012 a adus suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012.
Astfel, prin actul normativ menționat anterior s-a stabilit că începând cu data intrării in vigoare a ordonanței de urgentă aplicarea dispozițiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
De asemenea, s-a stabilit că contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, in conformitate cu prevederile art. 4 alin (2) din Legea 9/2012, in perioada cuprinsa intre data intrării in vigoare a acestei legi si data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, pot solicita restituirea acesteia.
Astfel, rezultă că, în urma suspendării aplicării dispozițiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012, și acest act normativ menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În aceste condiții Curtea constată că neexistând o diferență relevantă între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008, versiunile ulterioare ale acesteia și dispozițiile Legii 9/2012 (varianta rezultată în urma suspendării aplicării alin. 2 al art. 4) și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de cel din urmă act normativ este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Astfel, corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Motivul de recurs în ce privește aplicarea art.451 alin. 2 NCPC. în sensul reducerii onorariului avocatului este nefondat întrucât onorariul acordat nu este prea mare în raport de valoarea pricinii și de complexitatea acesteia.
Față de aceste considerente, Curtea constată că criticile formulate de recurentă nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 NCPC, astfel că în temeiul art. 498 NCPC va respinge ca nefondat recursul declarat de A.J.F.P. Sibiu în numele și pentru S. F. Municipal Mediaș.
În ceea ce privește recursul incident, Curtea constată inadmisibilitatea lui, raportat la dispozițiile art. 445 NCPC, în măsura în care reclamanta urmărește completarea hotărârii de fond ca urmare a nepronunțării instanței asupra unui capăt de cerere, iar completarea sentinței nu poate fi cerută pe calea recursului, ci numai condițiile art. 444 NCPC.
Raportat la modul de soluționare a celor două recursuri, și la dispozițiile art. 451 NCPC, va fi respinsă cererea recurentei reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, cu sediul în Sibiu, ..17, județul Sibiu, în numele și pentru S. F. Municipal Mediaș împotriva sentinței nr.2226/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F. în dosarul nr._ .
Respinge recursul incident declarat de către intimata reclamantă .,cu sediul în Mediaș, . B, jud. Sibiu.
Respinge cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2015.
Președinte,Judecător, Judecător,
M. C. C. N. N.-P. O. M. Stânga
Grefier,
C. B.
Red.Tehnored CMC/5ex/4.02.2015
Jud.f. M.O
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 511/2015.... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1/2015. Curtea... → |
|---|
