Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2368/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2368/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 897/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2368/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător M. I. I.
Judecător F. I. P.
Grefier M. C. Daiboc
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr.403/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Completul de judecată a fost legal constituit conform dispozițiilor art.98 alin.6 Cod pr.civilă din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a parcurs procedura prealabilă de regularizare premergătoare fixării primului termen de judecată.
Instanța față de actele de la dosar și de solicitarea pârâtei recurente și a reclamantului intimat privind judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința administrativă nr.403/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ , s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul O. A. N. în contradictoriu cu paratele Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig și Administrația F. pentru Mediu, au fost obligate pârâtele în solidar să restituie reclamantului dobânda fiscală aferentă sumei de 4.935 lei, calculată pentru perioada 14 12.2008 – 26 03.2012 precum și 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii formulează recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig, criticând-o pentru nelegalitate.
Se arată în recurs că reclamantul a obținut restituirea taxei de poluare, precum și dobânda legală începând cu data cererii de restituire și că în raport de dispozițiile art.70 al.1 Cod pr.fiscală organele fiscale au fost în imposibilitate de a restitui dobânda de la data plății. Se critică și nesoluționarea excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune.
Prin întâmpinare reclamantul intimat a invocat excepția tardivității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.
Asupra excepției, instanța reține că este nefondată, întrucât recurentei i s-a comunicat hotărârea atacată la 1 04 2015, recursul fiind înregistrat la 15 04 2015, în termenul de 15 zile libere prevăzut de art.20 din Legea nr.554/2004. În consecință, s-a respins excepția tardivității recursului invocată de reclamantul intimat
Recursul pârâtului este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește critica privind nesoluționarea de către instanța de fond a excepției prescripției este nefondată, întrucât prin Încheierea din 9 02 2015 instanța a pus în discuția părților excepția invocată de pârâtă și a respins-o motivat de întreruperea cursului prescripției, ca urmare a plății parțiale a dobânzii. Întrucât recursul pârâtei vizează doar sentința pronunțată în cauză, nu și încheierea din 9 02 2015, instanța de recurs nu poate analiza legalitatea soluționării acestei excepții.
În ce privește criticile pe fondul cauzei, se reține că prin acțiunea în contencios administrativ în dosar nr._, reclamantul în contradictoriu cu pârâtele AFM și AFP Avrig a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtelor la plata taxei de poluare și a dobânzii fiscale (calculată conform prevederilor Codului de Procedura Fiscala) aferente sumei de 4.935 lei, pentru perioada cuprinsă de la data cererii de restituire - 26 03 2012 și până la data plății.
Prin sentința nr.304/CA/2013 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în acest dosar, s-a dispus restituirea către reclamant a sumei achitată cu titlu taxă de poluare, precum și plata de către pârâte a dobânzii fiscale începând cu data formulării cererii de restituire și până la data plății efective.
Este incontestabil că în conformitate cu dispozițiile art.124 alin.1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz și că potrivit art.120 al.1 teza finală din Codul de procedură fiscală, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cu toate acestea, reclamantul are dreptul la plata dobânzii de la data achitării taxei. Aceasta întrucât, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, se impune înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor art.124 si 70 din Codul de procedura fiscala în ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală, în condițiile în care, la data de 18.04.2013 Curtea Europeana de Justiție prin hotărârea pronunțată în afacerea C-565/11, M. I., s-a pronunțat în sensul că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. În ce privește scadența dobânzii, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit, prin Hotărârea din 18.04.2013, în cauza C-565/11, M. I. c/ Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, punctul 65).
În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctele 27 și 28).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efectprivarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.
În speță, s-a constatat că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Înlăturarea de la aplicare a actului normativ național care instituie obligativitatea plății taxei de poluare, duce în mod logic la constatarea că taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art.117 alin.1 lit.d Cod procedură fiscală, la cererea acestuia, la care se adaugă, în compensație, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani, dobânda legală aferentă, conform art.124 Cod procedură fiscală, calculată de la data achitării taxei, conform celor dispuse de CJUE în Cauza I. C-565/11.
În consecință, pentru aplicarea prioritară a dreptul comunitar, potrivit art.148 al.2 și art.20 al.2 din Constituție, acțiunea a fost corect admisă, nefiind incidente prevederile art.488 pct.8 C. pr civilă.
Față de cele ce preced, potrivit art.496 și 498 Cod pr. civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc Avrig prin A.J.F.P.Sibiu împotriva sentinței nr.403/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 Iunie 2015.
Președinte, M. F. | Judecător, M. I. I. | Judecător, F. I. P. |
Grefier, M. C. Daiboc |
Red./tehnored.M.F.
5 ex./06.07.2015
Jud.fond – Șomandră D.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1312/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2378/2015.... → |
|---|
