Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2378/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2378/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 578/107/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 2378/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător M. I. I.
Judecător F. I. P.
Grefier M. C. Daiboc
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru S. F. Municipal Aiud împotriva sentinței administrative nr.260/C./2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Completul de judecată a fost legal constituit conform dispozițiilor art.98 alin.6 Cod pr.civilă din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a parcurs procedura prealabilă de regularizare premergătoare fixării primului termen de judecată.
Instanța față de actele de la dosar și de solicitarea pârâtei recurente și a reclamantului intimat privind judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
-CURTEA DE APEL –
Asupra recursului de față:
Prin sentința administrativă nr. 260/C./2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și s-a respins în consecință acțiunea reclamantului contra acestei pârâte; s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâtele DGRFP B. în calitate de succesor al fostei DGFP A. și S. F. Municipal Aiud și în consecință au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei de 3566 lei, calculată de la data plății taxei de poluare, respectiv 22.11.2007 și până la data cererii de restituire, precum și suma de 800 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii formulează recurs Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru pârâtul S. F. Municipal Aiud.
Se arată în recurs că reclamantul a obținut restituirea taxei de poluare precum și dobânda legală începând cu data cererii de restituire și că în raport de dispozițiile art. 124 cod pr. fiscală organele fiscale au fost în imposibilitate de a restitui dobânda de la data plății.
Pe de altă parte, a criticat sentința și sub aspectul cuantumului onorariului avocațial apreciat exagerat în raport de complexitatea cauzei.
În drept s-au invocat prevederile art. 488 pct. 8 din Codul de procedura civilă.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr. 532/C./2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._/107/2010, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și s-a respins în consecință acțiunea reclamantului contra acestei pârâte; a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice A. și Administrația Finanțelor Publice Aiud, fiind obligate pârâtele să-i restituie reclamantului suma de 3566 lei, achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, precum și dobânda legală aferentă sumei pentru perioada începând cu data cererii de restituire și până la restituirea efectivă.
Instanța a constatat că suma impusă în speță cu titlu de taxă de poluare, în vederea înmatriculării, nu poate fi datorată, potrivit legislației comunitare.
În conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz, iar acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor. Astfel, pârâtele au fost obligate și la plata sumei reprezentând dobânda legală, dar calculată de la data cererii de restituire și până la data restituirii efective a sumei, potrivit art. 124 Codul de procedură fiscală.
Cererea de chemare în judecată promovată de reclamant se fundamentează pe pronunțarea de către CJCE a unei hotărâri, ulterioară rămânerii irevocabile a sentinței Tribunalului A., prin care s-a constatat că norma internă nu este compatibilă cu dreptul comunitar în ceea ce privește data de la care se datorează dobânda cu ocazia restituirii unei taxe percepute.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit, prin Hotărârea din 18.04.2013, în cauza C-565/11, M. I. c/ Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, punctul 65).
Este adevărat că în această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctele 27 și 28).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei .
În speță, se constatată că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
În consecința, pentru aplicarea prioritară a dreptul comunitar, potrivit art. 148 al. 2 si art. 20 al. 2 din Constituție, acțiunea reclamantului corect a fost admisă de către prima instanță.
În aceste condiții, Curtea constată că nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că reclamantul nu a promovat recurs împotriva sentinței instanței de fond, câtă vreme soluția privind data de la care se datorează dobânda s-a întemeiat pe dispozițiile normelor interne (art. 124 alin. 1 C. pr. fiscală), iar ulterior s-a constatat că tocmai aceste dispoziții din dreptul național contravin normelor comunitare.
În mod corect s-a făcut aplicarea art.451 Cpr civ, instanța obligând pârâtele la plata cheltuielilor de judecată ca părți căzute în pretenții.
Motivul de recurs privind neaplicarea art. 451 al. 2 Cod procedură civilă este nefondat, onorariul de avocat este proporțional cu complexitatea cauzei și valoarea pricinii, fiind respectate criteriile legale reglementate de Codul de procedură civilă.
Toate aceste considerente dovedesc legalitatea hotărârii recurate, astfel că pentru menținerea acesteia, Curtea în temeiul art. 496 C.p.civ. va respinge recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru S. F. Municipal Aiud, nefiind incidente prevederile art. 488 pct. 8 C.pr .civ..
În baza art. 453 C.pr.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatului reclamant suma de 500 de lei cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru S. F. Municipal Aiud împotriva sentinței administrative nr.260/C./2015 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, F. și de Insolvență în dosar nr._ .
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei în favoarea intimatului reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 Iunie 2015.
Președinte, M. F. CO semnează Presedintele Curtii de Apel A. I. P. | Judecător, M. I. I. CO semnează Presedintele Curtii de Apel A. I. P. | Judecător, F. I. P. |
Grefier, M. C. Daiboc CO semnează grefier E. G. |
Red FIP
Tehn C.G/2ex/31.07.2015
Jud. fond. A. B
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2368/2015.... | Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI.... → |
|---|
