Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 917/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 917/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 3595/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 917/2015
Ședința publică de la 03 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător F. I. P.
Judecător M. K.
Grefier C. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc Câmpeni împotriva sentinței nr.1460/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. - Secția de C. Administrativ Fiscal și de Insolvență în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a parcurs procedura prealabilă de regularizare premergătoare fixării primului termen de judecată.
Instanța față de actele de la dosar și de solicitarea pârâtei recurente privind judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
-CURTEA DE APEL –
Asupra recursului de față:
Prin sentința administrativă nr. 1460/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a respins excepția lipsei procesuale pasive a pârâtei Serviciul Fiscal Orășenesc Câmpeni, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. I. S. în contradictoriu cu pârâta Serviciul Fiscal Orășenesc Câmpeni și A. și în consecință a obligat pârâtele la restituirea taxei de poluare în cuantum de 1772 lei și a dobânzii legale fiscale aferente, începând cu data plății taxei și până la achitarea efectivă, precum și la plata sumei de 678 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. B. reprezentată în teritoriu de AJFP A. în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc Cîmpeni criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâtul arată că în mod greșit prima instanță a obligat organele fiscale la restituirea taxei de poluare întrucât această taxă constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de către Administrația Fondului pentru Mediu, iar pe fondul cauzei, se menționează că acțiunea este neîntemeiată deoarece legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se învederează că taxa reglementată de OUG nr.50/2008 a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudenței CJCE.
Se invocă interpretarea dată art. 110 par. 1 din Tratatul FUE de către CJCE în sensul ca acesta interzice o taxa de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări, atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării este făcută fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea maniera încât atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru.
Totodată pârâtul a criticat soluționarea excepției inadmisibilității acțiunii justificată de împrejurarea că reclamantul nu a procedat conform art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 cu privire la decizia de calcul a taxei de poluare.
Recursul pârâtului este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
În procedura pregătirii dosarului, recursul a fost comunicat intimaților iar reclamantul intimat prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului, ca fiind nelegal și netemeinic.
Recursul pârâtului se constată a fi nefondat pentru considerentele ce urmează:
Motivul de recurs privind excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiat din următoarele considerente:
Natura juridică a deciziei de calcul a taxei de poluare rezultă din analiza dispozițiilor art. 5 alin. 1 și 7 din OUG 50/2008, aceasta reprezentând un act administrativ fiscal atipic (reclamantul are alegerea de a nu achita taxa stabilită prin acest act, fără ca această manifestare de voință să determine transformarea deciziei de calcul în titlu de creanță, respectiv titlu executoriu).
În cauză, decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă și a fost comunicată reclamantului care, pe baza ei, a achitat taxa .
Conform art. 7 din OUG 50/2008 raportat la art. 207 din OG 92/2003 „Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.”
Fiind vorba despre un act administrativ fiscal reclamantul era obligat să îndeplinească această procedură prealabilă specială în termenul de decădere defipt de lege, numai în măsura în care intenționează să conteste cuantumul taxei, ocazie cu care va urma procedura administrativă reglementată de art. 10 din OUG 50/2008.
În speță reclamanta a contestat însăși legalitatea taxei pe care a fost obligată să o achite, pe motiv de incompatibilitate a OUG 50/2008 cu art. 90 din Tratatul CE/art.110 TFUE, astfel că litigiul este unul de contencios fiscal, desfășurat în condițiile art. 21 alin. 4 și art. 135 din Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește formula juridică folosită de reclamantă, astfel cum aceasta a fost identificată de instanță este aceea a refuzului nejustificat de restituire a unei taxe nelegal încasate, solicitată în condițiile art. 21 alin. 4 și art. 117 alin. 1 lit. d din OUG 92/2003.
Ca urmare eventualele cereri de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare sunt lipsite de interes din moment ce restituirea taxei se dispune de instanță ca urmare a stabilirii caracterului incompatibil al normei naționale față de o dispoziție a tratatului european.
Or decizia respectivă a fost emisă de autoritate cu respectarea cerințelor din norma legală națională, astfel că nu există nici un temei să fie anulată.
Pe fond trebuie reținut că prima instanță a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil incompatibil cu primul.
În completarea acestor argumente, este de menționat la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în afacerea I. T., cauza C-402/09, răspunzând unei întrebări adresate de Tribunalul Sibiu cu privire la O.U.G. nr. 50/2008, în varianta nemodificată, după cum urmează:
Articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel, art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE) interzice statelor membre să aplice produselor provenind din alte state membre impozite interne mai mare decât cele aplicabile produselor naționale similare. Așa cum a subliniat Curtea la par. 52 din hotărârea pronunțată în cauza T., interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că vehiculele de ocazie cumpărate pe piața din România și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în România, din alte state membre, constituie produse concurente. În acest context, Curtea a reținut:
” … din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” (par. 58).
De asemenea, instanța europeană a indicat expres faptul că obiectivul de protecție a mediului evocat de statul român putea fi urmărit aplicând taxa de poluare oricărui vehicul care a fost pus în circulație în România. O astfel de soluție nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi conformă principiului poluatorul plătește (par. 60).
Prin urmare, O.u.G. nr. 50/2008 în forma de la data plății taxei îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și menținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
Astfel, instanța este obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Ca atare, norma internă este incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene, efectul acesteia fiind cel de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, alegerea consumatorului fiind astfel orientată spre o anumită categorie de produse, respectiv cele exceptate de la plata taxei de poluare. Norma internă este discriminatorie și protecționistă, apreciere care se raportează la produsele autohtone, comparativ cu produsele similare de pe piața comunitară și astfel se împiedică libera circulație a mărfurilor ce provin din spațiul comunitar.
Față de toate aceste considerente, ținând cont și de faptul că deciziile Curții Europene de Justiție sunt obligatorii pentru instanțele naționale care sunt sesizate cu probleme similare cu cea pentru care s-a pronunțat o soluție, se apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit că reclamanta este îndreptățită la restituirea taxei nelegal percepută.
Instanța a aplicat corect prevederile art.117 și 70 Cpr fiscală și decizia CJUE, care s-a pronunțat la data de 18 aprilie 2013 în cauza C-565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu) în privința datei de la care curg dobânzile, stabilind că "dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, (...) acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil".
Așadar pârâtele vor fi obligate și la plata dobânzii legale de la data plății taxei, până la restituirea efectivă.
În ce privește calitatea procesuală pasivă se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că au calitate procesuală pasivă atât AFP Cîmpeni în prezent Serviciul Fiscal Orășenesc Cîmpeni, în calitatea sa de autoritate publică ce a calculat și încasat taxa, cât și A. în patrimoniul căreia s-a virat taxa și de unde trebuie restituită.
Toate aceste considerente dovedesc legalitatea hotărârii recurate, astfel că pentru menținerea acesteia, Curtea în temeiul art.496 C.p.civ. va respinge recursul Direcției Generale Regională a Finanțelor Publice B. reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc Câmpeni, nefiind incidente prevederile art. 488 pct. 8 C.pr .civ..
Ca parte căzută în pretenții pârâtul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în recurs în favoarea reclamantului intimat conform art.451 Cpr. civ., în sumă de 500 lei reprezentând onorariul avocatului justificat cu chitanță la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc Câmpeni împotriva sentinței nr.1460/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. - Secția de C. Administrativ Fiscal și de Insolvență în dosar nr._ .
Obligă recurenta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cu titlu cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Martie 2015.
Președinte, M. F. | Judecător, F. I. P. | Judecător, M. K. |
Grefier, C. G. |
Red. K.M.
Thn C.G./2ex/06.03.2015
Jud. fond. B. M.B.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1737/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1179/2015.... → |
|---|
