Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI. Sentința nr. 86/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 86/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 665/57/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 86/2015
Ședința publică din data de 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. I. G.
Grefier: A. M. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul B. E. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anulare act administrativ.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării din data de 15.04.2015, care face parte integrantă din prezenta și când, având nevoie de timp pentru a delibera precum și pentru a da posibilitate părților litigante să depună la dosar concluzii sau note scrise, în baza art. 396 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față
1.Circumstanțele cauzei
1.1.Poziția reclamantului
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel A. I. sub dosar nr._, reclamantul B. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- anularea Raportului de evaluare nr._/G/II/24.09.2014.
În motivare se arată că Raportul de evaluare atacat a fost redactat în temeiul art.21 alin.4, art.22 alin.4 și art.26 alin.4 lit.k din Legea nr.176/2010.
Agenția Națională de Integritate în calitate de emitent al actului nu avea competența de a efectua acte de evaluare în baza prevederilor Legii nr.176/2010, deoarece funcția de șef de secție într-un spital public de stat nu poate fi asimilată funcției la care face trimitere art.1 pct.32 din sus amintitul act normativ, ce are următorul conținut:
"Dispozițiile prezentei legi se aplică următoarelor persoane care au obligația declarării averii și intereselor: [...]
32. persoanele cu funcție de conducere și control în cadrul unităților de învățământ de stat și unităților de stat din sistemul de sănătate publică"
Scopul incompatibilităților este asigurarea obiectivității în exercitarea unei funcții publice și evitarea concentrării de către una și aceeași persoană, a unor prerogative excesive, care ar putea fi incompatibile și deci stabilirea unei incompatibilități se justifica numai pe un conflict real între cele două funcții, care ar avea consecințe negative asupra modului lor de exercitare.
Această concluzie se impune și față de recomandarea nr.10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, potrivit căreia conflictul de interese se naște într-o situație în care oficialul are un interes privat care influențează sau este de natură a influenta exercitarea cu imparțialitate și obiectivitate a îndatoririlor sale publice și interesul privat al oficialului include orice avantaj pentru sine sau pentru familia sa, rudele apropriate, prieteni și persoane sau organizații cu care acesta are sau a avut relații de afaceri sau politice (inclusiv orice datorie, financiară civilă, în legătură cu acestea).
De asemenea se arată că, în opinia reclamantului, funcția de medic șef de secție din cadrul Spitalului Clinic Județean Sibiu nu este o funcție publică de conducere a unei unități sanitare de stat, astfel încât această funcție să fie evaluată sub aspectul conflictului de interese și incompatibilităților, prin aplicarea prevederilor art.1 pct.32 din Legea nr.76/2010.
Argumentele pentru care funcția de medic șef de secție nu poate fi definită ca fiind o "funcție de conducere și control din cadrul unității de stat din sistemul de sănătate publică" rezidă în prevederile Legii nr.95/2006 și ale Regulamentului de Organizare și Funcționare a Spitalului Clinic Județean de Urgență din Sibiu.
Potrivit art.184 alin.1 și 2 din Legea nr. 95/2006, secțiile spitalului public sunt conduse de un șef de secție, numit prin concurs sau examen, organizat conform normelor aprobate prin ordin al Ministerului Sănătății Publice.
Aceeași lege prevede în art.184 alin.2 și 3 că, funcția de șef de secție într-un spital public poate fi ocupată numai de medici și implică atribuții de îndrumare și de realizare a activității de acordare a îngrijirilor medicale în cadrul secției respective, răspunderea pentru calitatea actului medical, precum și atribuțiile asumate prin contractul de administrare.
Deși exercitată în cadrul unui spital public, în sensul dispozițiilor art.188 alin.1 din Legea nr.95/2006, ca instituție publică finanțată integral din venituri proprii și care funcționează pe principiul autonomiei financiare, funcția de șef de secție nu reprezintă o funcție publică de conducere de autoritate.
Totodată se arată că, ceea ce deosebește în mod esențial o funcție publică de conducere de o funcție de autoritate sunt prerogativele, respectiv atribuțiile celor două tipuri de funcții.
Diferența esențială între cele două categorii de funcții constă în faptul că, funcția publică de autoritate implică exercitarea unor atribuții de decizie în privința bugetului, gestiunii patrimoniului, instituției și realizării activității pentru care aceasta funcționează.
În raport cu definiția legală dată noțiunii de autoritate publică prin dispozițiile art.2 alin.1 lit.b.) din Legea nr.554/2004, se reține că funcția de autoritate publică presupune exercitarea unor competențe în regim de putere publică.
Din cuprinsul Legii nr.95/2006 și al regulamentului de organizare și funcționare a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, adoptat în baza acestei legi, rezultă cu evidență că funcția exercitată de reclamant nu este o funcție de autoritate publică.
Conform dispozițiilor din regulamentul sus menționat, conducerea spitalului este reprezentată de manager, consiliul de administrație și comitetul director, care la rândul său este format din manager, director medical, director financiar-contabil și director de îngrijiri medicale.
În art.18-23 din același regulament se prevede că, organele de conducere ale spitalului public sunt consiliul de administrație, consiliul consultativ, managerul spitalului și comitetul director, iar conducerea executivă este asigurată de managerul spitalului și de comitetul director.
Atribuțiile acestor organe de conducere, prevăzute la art.18-23 din Regulamentul spitalului public în care reclamantul B. E. este șef de secție, presupun exercițiul puterii publice întrucât au ca obiect chiar organizarea și funcționarea persoanei juridice, prin aprobarea și execuția bugetului de venituri și cheltuieli, a programului de achiziții publice, a gestiunii resurselor umane, a numărului și structurii de personal, inclusiv organizarea de concursuri pentru ocuparea posturilor vacante.
Spre deosebire de acestea, funcția de șef de secție, prevăzută de art.184 alin.3 din Legea nr.95/2006 și art.16 din regulamentul spitalului, presupune atribuții limitate atât funcțional la nivelul secției, cu privire la organizare și personal, la fixarea și realizarea obiectivelor specifice din activitatea secției, la gestiunea eficientă a bugetului primit, cât și sub aspect decizional, întrucât răspunderea este strict legată de actul medical, existând numai posibilitatea, ca pentru toate celelalte probleme de organizare și de funcționare a instituției publice, să fie sesizate organele de conducere ale spitalului, competente să decidă, potrivit prevederilor legale menționate anterior.
În consecință, funcția de șef de secție într-un spital public nu implică exercitarea unor atribuții de conducere specifice funcției de autoritate publică, deoarece vizează buna organizare a activității medicale, prin îndrumarea, realizarea și asumarea răspunderii pentru modul în care se desfășoară activitatea de acordare a îngrijirilor medicale.
Prin natura lor, toate activitățile desfășurate de șeful de secție, în baza unui contract de administrare sunt specific administrative, fără a exista atribuții corespunzătoare unei funcții publice de autoritate, care să implice prerogative de a lua decizii în legătură cu funcționarea unității spitalicești ori cu gestionarea acesteia.
Conform dispozițiilor art.184 alin.3 din Legea nr.95/2006 șeful de secție răspunde de calitatea actului medical realizat în secția respectivă, având atribuții și responsabilități restrânse la asigurarea calității actului medical, motivate tocmai de faptul că, funcția pe care o ocupă nu este o funcție de autoritate publică.
Un alt argument în același sens, este faptul că, șeful de secție nu este prevăzut în componența organelor de conducere și face parte din consiliul medical care, potrivit dispozițiilor art.184 alin.4 din Legea nr.95/2006, are ca principale atribuții îmbunătățirea standardelor clinice în scopul creșterii performanțelor profesionale și utilizării eficiente a resurselor alocate.
Cele arătate mai sus demonstrează că o funcție care vizează conducerea și supravegherea actului medical cu atribuții de sesizare și propuneri de îmbunătățire a activității specific și fără valențe decizionale la nivelul unității de stat din sistemul public de sănătate nu se încadrează în limitele prevăzute de art.1 pct.32 din Legea nr.176/2010.
Se arată de asemenea că s-ar putea pune problema modului în care incompatibilitățile la care face referire art.184 alin.12 din Legea nr.95/2006 ar putea fi evaluate. Soluția se regăsește în cuprinsul aliniatelor 4 și 12 ale art.184 din Legea nr.95/2006, care indică sancțiunile aplicabile șefului de secție, în situația în care ar fi identificate cazuri de incompatibilitate sau conflict de interese.
Mai mult, se susține că ar exista indicii privind săvârșirea unei fapte penale, respectiv infracțiunea prevăzută de art.301 Cod penal, în condițiile în care prin raportul de evaluare întocmit în 29.09.2014 (la un interval de 5 zile după întocmirea prezentului raport), raportul de evaluare nr._/G/II/29.09.2014, se susține de către aceeași instituție că:
„ mai mult, potrivit răspunsului transmis de spital persoana evaluata nu a făcut/nu face parte din comisiile pentru atribuirea contractelor, nu a participat la încheierea/derularea contractelor încheiate, nu întocmește planul anual de achiziții și nu a semnat niciun document între spital și societățile mai sus amintite". D. pentru satisfacerea interesului de mediatizare a activității ANI se ajunge la situația inacceptabilă în care pentru aceleași fapte să se ajungă la aprecierea că acolo unde nu ar exista un ilicit administrativ, să existe un ilicit penal ???!!!
Deși se afirmă că ilicitul ar consta într-o participare indirectă la aprovizionarea cu anumite medicamente nu se face nicio trimitere la faptele comisive sau omisive care justifică indiciile privind participația indirectă.
Se arată de asemenea că, temeiul încare s-a formulat prezenta acțiune rezidă în prevederile art. 22 alin.1 din Legea nr.176/2010 și prevederile Legii nr.554/2004, cu mențiunea că însăși organul emitent al actului apreciază că acesta este supus cenzurii instanței de control administrativ.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art.1 pct.32, art.22 alin.(1) din Legea nr. 176/2010, art.178 – 188din Legea nr. 95/2006.
1.2.Poziția pârâtei
Pârâta Agenția Națională de Integritate a depus, în termenul legal, întâmpinare (f.34) prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În argumentarea opțiunii sale procesuale arată că înțelege să invoce excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește anularea Raportului de evaluare nr._/G/II/24.09.2014 prin care s-au constatat indicii privind săvârșirea de către reclamantul B. E. a infracțiunii de conflict de interese, faptă prevăzută și pedepsită de art. 301 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, a emis la data de 24.09.2014 Raportul de evaluare nr._/G/II/24.09.2014, potrivit dispozițiilor art.10 litera f) din Legea nr. 176 /2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea alto acte normative, care prevede că inspectorii de integritate întocmesc rapoarte de evaluare în cazul în care, în urma evaluării, identifică elemente de încălcare a legislației privind regimul declarării averii, al conflictelor de interese, respective al incompatibilităților, precum și, după caz, a legislației disciplinare, contravenționale sau penale.
De asemenea pârâta arată că prin raportul de evaluare ce face obiectul prezentei cauze, s-a dispus: comunicarea Raportului de evaluare persoanei evaluate; sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea de către B. E. a infracțiunii de conflict de interese, faptă prevăzută și pedepsită de art.301 din Codul penal al României.
Astfel, Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, la art.21 alin. (4) prevede: “Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, după caz organelor de urmărire penală și celor disciplinare”.
Sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu s-a efectuat în conformitate cu prevederile legale sus-menționate, cu privire la existența de indicii referitoare la săvârșirea infracțiunii prevăzută la art.301 alin. (1) Cod penal.
Pârâta învederează faptul că raportul de evaluare întocmit are valoarea unei sesizări a organului de cercetare penală, formulată în temeiul dispozițiilor Codului de procedura penală, situație în care nu este admisibilă cererea formulată de reclamant.
Totodată se arată că este adevărat că art.22 alin.(1) din Legea nr. 176/2010, recunoaște persoanei care face obiectul evaluării dreptul de a contesta raportul de evaluare a conflictului de interese la instanța de contencios administrativ însă, în condițiile în care raportul de evaluare conține dispoziția de sesizare a parchetului cu privire la existenta indiciilor infracțiunii de conflict de interese, cenzura instanței de contencios administrativ ar presupune a se pronunța cu privire la existența sau inexistența unei infracțiuni, competență pe care o asemenea instanță nu o are.
Prin urmare, de lege lata, poate face obiectul controlului jurisdicțional raportul de evaluare prin care Agenția Națională de Integritate a evaluat și constatat existenta unei situații de conflict de interese administrativ, situația din speța supusă judecății fiind diferită.
În cauza dedusă judecății, inspecția de integritate a întocmit raportul de evaluare nr._/G/II/24.09.2014 motivat de identificarea unor elemente de încălcare a legislației ale legislației penale, sens în care a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Sibiu. Se arată de asemenea că, o eventuală admitere a acțiunii de anulare a raportului de evaluare conduce fără echivoc la soluția absurdă în care sesizarea Parchetului poate fi anulată de o instanță de contencios administrativ.
Pârâta opinează că o astfel de soluție ar depăși competența instanței de contencios administrativ, P. de pe lângă Judecătoria Sibiu, sesizat în condițiile legii, fiind singura instituție competentă să efectueze cercetări iar, în situația confirmării sau infirmării constatărilor, procesul să își urmeze cursul normal.
Astfel, Raportul de evaluare prin care se sesizează organele de cercetare penală, în vederea efectuării de cercetări specifice cu privire la existența elementelor constitutive ale infracțiunii de conflict de interese este o SESIZARE și nu reprezintă un act administrativ pentru a putea face obiectul controlului instanței de contencios administrativ.
Conform dispozițiilor art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Cu alte cuvinte, actul de constatare prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu NU este un act administrativ, care să producă efecte prin el însuși, condiție impusă de dispozițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, ci un act de sesizare în înțelesul dat de dispozițiile art.221 și art.223 Cod procedură penală.
Prin simpla sesizare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu în vederea efectuării unor cercetări penale nu se naște un raport juridic de drept administrativ, ceea ce înseamnă că această situație e diferită de cea care, prin raportul de evaluare, Agenția Națională de Integritate constată existența unui conflict de interese administrativ (în situația în care fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni), caz în care fapta săvârșită constituie abatere disciplinară, iar consecința este aplicarea unei sancțiuni administrative de către organele disciplinare.
În ceea ce privește procedura urmată de inspectorul de integritate, la finalizarea căreia s-au identificat elemente de încălcare a legislației penale, pârâta arată următoarele:
Agenția Națională de Integritate, în temeiul art.34 alin.(1), art.12 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, în lucrarea nr._/A/II/19.05.2014 a declanșat evaluarea respectării regimului juridic al conflictelor de interese de către Băc1lă E., șef Secție Clinică Cardiologie II în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu.
În temeiul dispozițiilor art.8 și art.10 lit.b), d) și e) din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, s-a procedat la informarea persoanei evaluate, prin intermediul unor scrisori (adresa nr._/G/II/21.05.2014 și adresa nr._/G/lI/07.08.2014), recomandate (confirmare de primire datată 12.08.2014 pentru cea de a doua scrisoare), cu privire la declanșarea activității de evaluare a regimului juridic al conflictelor de interese, în perioada exercitării funcțiilor publice.
Agenția Națională de integritate este competentă să evalueze regimul juridic al conflictelor de interese, pe durata exercitării funcției publice, respectiv funcției de conducere la o societate comercială la care statul este acționar majoritar, de către Hidegcuti I., întrucât acesta a făcut parte, respectiv face parte din categoria de persoane prevăzute la art.1 alin.(1) pct.32 din Legea n.176/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.
În conformitate cu prevederile art.11 alin.(1) din același act normativ, activitatea de evaluare a conflictelor interese s-a efectuat pentru perioada 21.05.2007 (data intrării în vigoare a Legii 144/2007) - data ultimului răspuns.
Potrivit dispozițiilor art.32 din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile altor acte normative, inclusiv ale celor care reglementează alte incompatibilități sau conflicte de interese, dacă acestea nu sunt contrare Legii nr.176/2010 și Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.
B. E. a transmis Agenției Naționale de Integritate un punct de vedere înregistrat sub nr._/G/II/28.08.2014.
În raport de cele arătate mai sus, rezultă că raportul de evaluare nr._/G/II/24.09.2014, a fost întocmit pe baza procedurii prevăzute de art.21 alin.(3) din Legea nr.176/2010, în considerarea tuturor celorlalte dispoziții legale incidente.
Raportul de evaluare are la bază documentația transmisă, ca urmare a solicitărilor Agenției Naționale de Integritate, în conformitate cu prevederile art.15 alin.(1) din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, de către:
-Spitalul Clinic de Urgență Sibiu, prin adresele nr._/28.05.2014 și nr._/21.07.2014;
-Administrația Județeană a Finanțelor publice Sibiu, prin adresa nr._/11.05.2014;
-Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin adresa nr._/12.06.2014;
-.;
-.>
-.;
-..
Din analiza documentelor și informațiilor primite, pentru perioada supusă evaluării, au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul conflictelor de interese în materie penală de către B. E., întrucât în perioada exercitării funcției de șef Secție Clinică Cardiologie II în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, cu toate prerogativele ce decurg din exercitarea funcției, în perioada 2009 - prezent, a încheiat contracte de cesiune drepturi de proprietate intelectuală cu ., obținând un folos material pentru sine în cuantum de 9.166 lei (din care 3.797 lei aferenți perioadei 2013 - 2014), în condițiile în care societatea a încheiat Acordul Cadru de furnizare medicamente cu spitalul la data de 01.02.2013.
Ca urmare, s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu cu privire la existenta indiciilor referitoare la săvârșirea de către B. E. a infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art.301 alin.(1) din Noul Cod penal al României.
În drept, pârâta a invocat: Codul de procedură civilă, Legea nr. 176/2010, Codul penal, Codul de procedură penală.
1.3.Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare (f.46) prin care a arătat că se impune a se lua act de punctul său de vedere privind caracterul nefondat al excepției inadmisibilității invocată de Agenția Națională de Integritate.
Astfel, o primă constatare ce se impune a fi subliniată este aceea că, pârâta nu răspunde în cuprinsul întâmpinării la principalul argument invocat în acțiune în susținerea nelegalității activității de evaluare acela că: funcția de șef de secție într-un spital public nu poate fi asimilată funcției de conducere la care face trimitere art.1 pct.32 din Legea nr.176/2010.
Pornind de la o asemenea constatare se poate trage concluzia că Agenția Națională de Integritate apreciază că actele de „sesizare" ar putea fi făcute și pentru terțe persoane care nu sunt indicate în cuprinsul art.1 alin.1 și 2 din amintitul act normativ, ca fiind cele cărora li se aplică „dispozițiile prezentei legi".
În esență, chiar dacă refuză să răspundă la susținerea din acțiune conform căreia, șeful de secție nu exercită funcția de conducere la care face trimitere pct.32 al art.1 din Legea nr.176/2010, pârâta apreciază că Raportul de evaluare atacat nu ar putea face obiectul sesizării instanței de contencios administrativ deoarece acesta este:
„...act de sesizare în înțelesul dat de dispozițiile art. 221 și art. 223 Cod de procedură penală”
Textele invocate, respectiv art.221 și art.223 din Codul de procedură penală reglementează arestul la domiciliu și arestul preventiv !!!???
Se poate spune că, semnatarul întâmpinării a întocmit lucrarea după metoda „copy-paste" având ca suport o altă lucrare, presupunere întărită și de conținutul alineatului 4 de la fila 4 al întâmpinării, în care se face trimitere la persoana: Hidegcuti I..
Nu se poate vorbi de o eroare materială, atunci când, în ultimul alineat al Raportului de evaluare atacat, se face mențiunea expresă că:
„ Prezentul Raport de evaluare poate fi contestat de persoana evaluată, în termen de 15 zile de Ia primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ, conform art.22 alin.(1) din Legea nr. 176/2010".
De asemenea, reclamantul arată că nu crede că natura juridică a raportului de evaluare s-a transformat din act administrativ la data de 24.09.2014, în act de natură procesual penal, la data redactării întâmpinării.
Faptul că, și pârâta a recunoscut că actul atacat are semnificația dată de art21 din Legea nr.176/2010 este probat de faptul că a respectat prevederile alin.4 al art.21 din Legea nr.176/2010 și a comunicat raportul de evaluare ori denunțurile penale nu se comunică FĂPTUITORULUI.
Din coroborarea textelor art.21 alin.4 din Legea nr.176/2010 care face trimitere la posibilitatea comunicării raportului, organelor de cercetare penală cu art.22, permite contestarea lui FĂRĂ A INTRODUCE UN CAZ DE EXCEPTARE.
Și analiza semantică a prevederilor din alin.4 al art.21 demonstrează că, Raportul de evaluare se comunică organelor de urmărire penală astfel încât, raportat la conținutul actului, organul de urmărire penală s-ar putea sesiza din oficiu. Dacă ar avea caracterul unui denunț penal el nu trebuia întocmit în conformitate cu procedura de fond și formă prevăzută de art.20-22 din Legea nr.176/2010 și așa cum a arătat, nu trebuia comunicat făptuitorului.
Sensul celor arătate mai sus, conform cărora orice act intitulat „Raport de evaluare", redactat cu respectarea procedurii formei și conținutului art.20-21, poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, este confirmat și de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr.6040/2013 pronunțată în dosar nr._ . În respectiva cauză ÎCCJ a invalidat susținerea A.N.I. și a Curții de Apel București conform căreia, rapoartele de evaluare care sunt întocmite pentru sesizarea altor organisme, nu sunt supuse cenzurii instanțelor de contencios administrativ, afirmând că:
„Rațiunea pentru care a fost instituită posibilitatea cercetării la instanță a rapoartelor de evaluare emise de Agenția Naționale de Integritate în cadrul procedurii de evaluare a averii, a conflictelor de interese și a incompatibilităților (posibilitate prevăzută expres de art. 22 alin.1 și 2 și art.17 alin.7 din Legea nr.176/2010) este tocmai activitatea administrativă pe care o desfășoară A.N.I. în calitatea sa de autoritate administrativă autonomă, aspecte reținute constant în deciziile Curții Constituționale (Decizia nr. 663/2012 și Decizia nr. 204/2013)"
În sus amintita speță, se face referire la un Raport de evaluare prin care, era sesizată Comisia de cercetare a averilor, prevăzută de Legea nr.115 și s-a opinat că, atât timp cât, art.17 din Legea nr.176/2010 face trimitere la art.22, instanța trebuia să se constituie investită cu soluționarea fondului, respingând excepția inadmisibilității acțiunii.
De aceea, atât timp cât, pârâta a demarat o procedură de evaluare, finalizată cu un act calificat ca și „Raport de evaluare”, exceptarea incidenței art.22 din Legea nr.176/2010 apare ca nefondată.
Sub aspectul elementelor de fond, întâmpinarea nu face altceva decât să reia argumentația din Raportul de evaluare, motiv pentru care, reclamantul înțelege să-și mențină argumentația din acțiunea formulată.
2.Soluția instanței de fond
Prin raportul de evaluare nr._/G/II/24.09.2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate (f.20) s-a constatat că în urma evaluării efectuate în lucrarea privind pe B. E., șef Secție Clinică Cardiologie II în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, au rezultat indicii privind posibila încălcare a legislației privind regimul juridic al conflictelor de interese potrivit dispozițiilor art.301 Cod penal, deoarece în timpul exercitării funcției de medic șef de Secție Cardiologie II în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, cu toate prerogativele care decurg din exercitarea funcției, în perioada evaluată 2009 –prezent, susnumitul a încheiat contracte de cesiune drepturi de proprietate intelectuală cu S.C. Pfizer România SRL obținând un folos material pentru sine în cuantum de 9.166 lei (din care 3.797 lei aferenți perioadei 2013-2014), în condițiile în care societatea a încheiat Acord Cadru de furnizare medicamente cu spitalul la data de 01.02.2013.
Astfel, în exercitarea funcției de șef Secție Clinică Cardiologie II în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, în urma evaluării efectuate au rezultat indicii privind posibila încălcare, de către persoana evaluată, a dispozițiilor art.301 Cod penal, respectiv conflictul de interese în materie penală.
Față de aceste aspecte inspectorul de integritate a făcut aplicarea dispozițiilor art.21 alin.(4), art.22 alin.(4) și art.26 alin.(1) lit.k) din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, și a dispus:
1.-comunicarea Raportului de evaluare persoanei evaluate;
2.-sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea, de către B. E., a infracțiunii prevăzută de dispozițiile art.301 din Codul penal al României.
În raportul de evaluare s-a făcut mențiunea că „prezentul Raport de Evaluare poate fi contestat de persoana evaluată, în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ, conform art.22 alin.(1) din Legea nr.176/2010.”
2.1 Curtea reține că un prim aspect ce se cere a fi lămurit vizează admisibilitatea demersului judiciar realizat de reclamant.
Pârâta susține că prezenta acțiune este inadmisibilă justificat de împrejurarea că instanța de contencios administrativ nu poate realiza o cenzură cu privire la raportul de evaluare prin care au fost sesizate organele de urmărire penală.
Această alegație nu poate fi primită întrucât se ignoră prevederile art. 22 alin.(1) din Legea nr.176/2010, potrivit cărora, raportul de evaluare poate fi contestat de persoana evaluată, în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ.
După cum lesne se poate observa, legiuitorul nu a făcut nici o distincție în ceea ce privește modalitatea de contestare a raportului în funcție de soluția adoptată de inspectorul de integritate, astfel că, potrivit argumentului de interpretare, unde legea nu distinge nici interpretului nu-i este permis să o facă, critica recurentei va fi înlăturată ca neîntemeiată.
În ce privește limitele cenzurii pe care o poate realiza instanța de contencios administrativ, acestea sunt date de competența sa.
Astfel, în ipoteza unui raport de evaluare, precum cel în discuție, prin care sunt sesizate organele de urmărire penală pentru a se stabili dacă faptele subiectului supus evaluării întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art.301 din Codul penal al României, competenta instanței de contencios vizează doar aspectele legate de operațiunea administrativă de evaluare începând cu sesizarea pârâtei și până la emiterea actului administrativ, respectiv activitatea administrativă pe care o desfășoară A.N.I. în calitatea sa de autoritate administrativă autonomă.
Chestiunile legate de conținutul infracțiunii intră în sfera de competență a organelor de urmărire penală și, eventual, a instanței penale, astfel că ele nu pot face obiectul prezentei analize, față de dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Dealtfel critica reclamantului vizează tocmai imposibilitatea Agenției Naționale de Integritate de a realiza o evaluare a unui medic șef de secție bazată pe argumentul că funcția de medic șef de secție nu este o funcție de autoritate publică, în sensul legii.
Or o asemenea critică vizează tocmai competența autorității administrative, aspect esențial al procedurii administrative de evaluare, astfel că el poate fi suspus cenzurii instanței de contencios administrativ.
2.2 În ce privește temeinicia criticii reclamantului curtea reține că, potrivit art. 1 alin. 3 din Legea 176/2010 Agenția Națională de Integritate este competentă să realizeze activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute la alin. (1) și (2).
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 176/2010Dispozițiile prezentei legi se aplică următoarelor categorii de persoane, care au obligația declarării averii și a intereselor:
32. persoanele cu funcții de conducere și de control din cadrul unităților sistemului de învățământ de stat și unităților de stat din sistemul de sănătate publică;
Analiza coroborată a celor două texte mai sus enunțate conduce la concluzia că Agenția Națională de Integritate este competentă să evalueze existența conflictului de interese pentru persoanele cu funcții de conducere și control din cadrul spitalelor publice de stat.
Pentru a lămuri dacă funcția de medic șef de secție se circumscrie noțiunii de funcție de conducere și control din cadrul spitalelor publice de stat se impune a fi analizate prevederile speciale în materie, respectiv normele Legii 95/2006.
Potrivit art. 184 din acest act normativ:
(2) În spitalele publice funcțiile de șef de secție, șef de laborator, asistent medical șef sunt funcții de conducere și vor putea fi ocupate numai de medici, biologi, chimiști și biochimiști sau, după caz, asistenți medicali, cu o vechime de cel puțin 5 ani în specialitatea respectivă.
(3) Șefii de secție au ca atribuții îndrumarea și realizarea activității de acordare a îngrijirilor medicale în cadrul secției respective și răspund de calitatea actului medical, precum și atribuțiile asumate prin contractul de administrare.
(4) La numirea în funcție, șefii de secție, de laborator și de serviciu medical vor încheia cu spitalul public, reprezentat de managerul acestuia, un contract de administrare cu o durată de 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuți indicatorii de performanță asumați. Contractul de administrare poate fi prelungit sau, după caz, în situația neîndeplinirii indicatorilor de performanță asumați poate înceta înainte de termen. Dacă șeful de secție, de laborator sau de serviciu medical selectat prin concurs se află în stare de incompatibilitate sau conflict de interese, acesta este obligat să le înlăture în termen de maximum 30 de zile de la apariția acestora. În caz contrar, contractul de administrare este reziliat de plin drept.
(9) Șeful de secție, șeful de laborator și șeful serviciului medical vor face publice, prin declarație pe propria răspundere, afișată pe site-ul spitalului și al autorității de sănătate publică sau pe site-ul Ministerului Sănătății Publice ori, după caz, al Ministerului Transportului pentru unitățile sanitare subordonate acestuia, legăturile de rudenie până la gradul al IV-lea inclusiv cu personalul angajat în secția, laboratorul sau serviciul medical pe care îl conduc.
(12) Dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. b), c) și d) referitoare la incompatibilități și ale art. 180 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancțiunea rezilierii contractului de administrare, se aplică și șefilor de secție, de laborator și de serviciu medical din spitalele publice.
Așadar funcția de medic șef de secție este o funcție de conducere (alin. 2), persoana care o ocupă încheie un contract de administrare (alin. 4), este obligată să depună declarație de interese (alin. 9) și poate fi subiect al conflictului de interese (alin. 12).
Susținerea reclamantului, potrivit căreia funcția de medic sef de secție nu este o funcție publică de autoritate este corectă întrucât, spre deosebire de managerul spitalului, activitățile desfășurate de șeful de secție, în baza unui contract de administrare sunt specific administrative, acesta răspunzând de calitatea actului medical realizat în secția respectivă, având atribuții și responsabilități restrânse la asigurarea calității actului medical (art. 184 alin. 3).
Dealtfel, șeful de secție nu este prevăzut în componența organelor de conducere și face parte din consiliul medical care, potrivit dispozițiilor din Legea nr.95/2006, are ca principale atribuții îmbunătățirea standardelor clinice în scopul creșterii performanțelor profesionale și utilizării eficiente a resurselor alocate.
Însă distincția realizată de reclamant între funcția de conducere și funcția publică de autoritate nu este relevantă din perspectiva conflictului de intereseci doar a incompatibilităților. Or cele două instituții sunt diferite ca ipoteză și regim.
Dealtfel tipul de raționament indicat de reclamant și regăsit în decizia nr. 5805/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar_ în cauza C. vs. ANI (f.53) nu este aplicabil în speță întrucât în respectiva cauză se discuta despre o incompatibilitate a funcției de parlamentar cu funcția de medic șef de secție, iar silogismul judiciar privea interpretarea noțiunii de funcție publică de autoritate din cuprinsul art. 81 alin. 1 din Legea 161/2003 (Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate) or în speță se discută de un posibil conflict de interese din perspectiva normei penale, respectiv art. 301 din Codul penal, pornind de la noțiunea definită în legislația specială, Legea 95/2006.
Față de argumentele expuse curtea reține că funcția de medic șef de secție din cadrul spitalului de stat este o funcție de conducere, în sensul Legii 95/2006, persoana care o ocupă poate fi subiect al conflictului de interese iar Agenția Națională de Integritate este competentă să realizeze evaluarea potențialului conflict.
În aceste condiții actul administrativ atacat a fost legal emis iar criticile reclamantului se dovedesc nefondate, astfel că, potrivit art. 24 din Legea 176/2010 raportat la art. 18 din Legea 554/2004, prezenta acțiune urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. E., domiciliat în Sibiu, ..17, jud. Sibiu, CNP_ în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul în București, ..15, sector 1, fax_.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul se va depune la Grefa Curții de Apel A. I..
Pronunțată în ședința publică din 30 Aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
L. I. G. A. M.
Red./Tehnored. LIG
A.M.M./ 4 ex./30.04.2015
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2378/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1737/2015.... → |
|---|
