Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1558/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1558/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 5200/97/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1558/2015
Ședința publică din 27 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B. D.
Judecător M. I. I.
Judecător M. Ș.
Grefier P. S.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII HUNEDOARA împotriva sentinței administrative nr. 1621/CA/2014, pronunțate de Tribunalul Hunedoara – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat Dehel I. L. pentru intimatul – pârât M. C. I., lipsind recurenta – reclamantă C. Județeană de Pensii Hunedoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura prealabilă premergătoare fixării primului termen de judecată a fost parcursă.
Avocat Dehel I. L. pentru intimatul – pârât depune la dosar bon fiscal nr.39, reprezentând cheltuieli de transport și extras de pe portalul Curții de Apel A. I..
Instanța, invocă din oficiu, ca motiv de casare de ordine publică excepția inadmisibilității acțiunii.
Având cuvântul, reprezentanta intimatului pârât, avocat Dehel I. L. solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de către instanță.
Menționează că această excepție a fost invocată de către pârât și la Tribunalul Hunedoara.
Solicită să se observe că este inadmisibil ca reclamanta să introducă o acțiune în contencios administrativ, având în vedere faptul că aceasta a urmat deja procedura specială pentru recuperarea creanței reglementată de Legea nr.188/1999, pentru persoanele cu statut de funcționar public.
Constatând că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat, instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Avocat Dehel I. L. pentru intimatul – pârât solicită respingerea recursului declarat de reclamantă.
Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare.
Având în vedere actele depuse la dosar și motivele expuse oral în dezbateri, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1621/CA/2014 a Tribunalului Hunedoara a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII HUNEDOARA în contradictoriu cu pârâtul M. C. I., ca prescrisă.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII HUNEDOARA.
Acesta a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că sumei de 6578 lei ce face obiectul prezentei cauze (creanță bugetară) nu i se aplică termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de decretul 167/1958, ci termenul de prescripție de 5 ani, prevăzut de art. 131 al. 1 OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală.
Susține recurenta că această creanță constituind venit la bugetul general consolidat, conform art. 1 al. 2 cod de procedură fiscală, este o creanță fiscală căreia i se aplică dispozițiile art. 131 care instituie un termen de prescripție de 5 ani.
Se invocă prevederile Legii 69/2010 a responsabilității fiscal-bugetare și se învederează că suma plătită pârâtului, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în baza sentinței nr. 2950/CA/2008, desființată prin decizia 53/CA/2009, a fost suportată din bugetul asigurărilor sociale de stat, parte componentă a bugetului general consolidat.
Recurenta arată că dreptul de a cere executarea silită a acestei sume se raportează la data pronunțării decizie 53/CA/14.01.2009 și fiind un termen de 5 ani, acesta nu este împlinit la dat formulării acțiunii.
Recurenta susține că termenul de prescripție a fost întrerupt prin emiterea Deciziei 158/24.10.2011, acesta constituind și un act începător de executare, în sensul art. 16 lit. c DL 167/1958 și că prescripția extinctivă nu face parte din efectele actului juridic pentru ca sancțiunea nulității să intervină aspra întreruperii prescripției extinctive. Cu alte cuvinte, se arată că, chiar dacă decizia 158/2011 a fost anulată ulterior pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, pe fond fiind corect emisă, acest fapt nu are nici o relevanță asupra întreruperii cursului prescripției.
Se mai susține că prescripția are rol sancționator asupra pasivității creditorului de a-și realiza creanța ori, decizia 161/2011 exprimă clar voința creditorului de a-și pune în valoare dreptul său împotriva debitorului.
Se invocă prevederile art. 1870 și 1869 din vechiul cod civil, art. 2539, 2537 pct. 2 și 3 Noul cod de procedură civilă și susține întreruperea prescripției prin decizia 161/2011, emisă în interiorul termenului de prescripție și anulată pentru lipsă de formă.
Recurenta invocă în susținerea întreruperii și suspendării termenului de prescripție, prevederile art. 16, 17 DL 167/1958, art. 1865,1867,1868,,1869,1870,1871 și următoarele cod civil, art. 2525, 2537, 2538, 2539, 2541 Legea 287/2009, art. 405 indice 2 cod de procedură civilă, art. 708 cod de procedură civilă.
În susținerea recursului s-a invocat prevederile art. 20 Legea 554/2004, art. 488 pct. 8 cod de procedură civilă, art. 466 și următoarele, art. 480 și următoarele Noul cod de procedură civilă.
Intimatul pârât M.-C. I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea căii de atac ca netemeinică și nelegală.
Intimatul apreciază că termenul de prescripție este de 3 ani, conform DL 167/1958, că pretențiile reclamantei nu reprezintă o creanță fiscală, ci una civilă și că termenul de prescripție nu a fost întrerupt prin emiterea deciziei de impunere nr. 158/2011, decizie anulată de instanță. Apreciază că efectele nulității sunt aceleași și unui act nul nu i se pot atribui efecte juridice.
Din oficiu, în temeiul art. 489 al. 3 Noul cod de procedură civilă, instanța de recurs a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și, analizând sentința atacată, prin prisma acestei excepții, Curtea de Apel constată următoarele:
Problema de drept dedusă judecății constă în a se stabili dacă răspunderea persoanelor care au calitatea de funcționari publici pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce li s-au acordat necuvenit poate fi atrasă în temeiul art. 85, alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, sau în baza dispozițiilor din Codul civil referitoare la plata nedatorată.
Din examinarea dispozițiilor art. 84 și 85 din Legea 188/1999 rezultă că legiuitorul a reglementat condițiile și procedura angajării răspunderii funcționarilor publici pentru nerestituirea sumelor ce li s-au acordat necuvenit.
Astfel, ne aflăm în prezența unei legi speciale care are aplicabilitate în cazul răspunderii funcționarilor publici.
Așadar, în cazul persoanelor care au această calitate, angajarea răspunderii nu poate avea loc decât în baza normelor cu caracter special.
Prin urmare, în condițiile în care reclamantul avea la data emiterii deciziei de imputare calitatea de funcționar public, conducătorul instituției pârâte nu mai putea formula acțiune potrivit dreptului comun chiar dacă decizia de imputare a fost anulată de instanță.
În aceste condiții acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar este inadmisibilă motiv pentru care excepția invocată din oficiu este întemeiată.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea nu mai apreciază necesar a analiza și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Față de considerentele expuse anterior, Curtea în temeiul art. 498 alin. 1 NCPC va admite recursul, va casa în tot sentința și rejudecând va admite excepția inadmisibilității, invocată de instanță din oficiu și va respinge acțiunea formulată de reclamanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII HUNEDOARA în contradictoriu cu reclamantul M. C. I., ca inadmisibilă.
Va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât.
În temeiul art. 453 NCPC va obligă reclamanta la plata sumei de 1070 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate la instanța de fond și de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII HUNEDOARA împotriva sentinței administrative nr. 1621/CA/2014, pronunțate de Tribunalul Hunedoara – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ .
Casează în tot sentința și rejudecând:
Admite excepția inadmisibilității, invocată de instanță din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII HUNEDOARA în contradictoriu cu reclamantul M. C. I., ca inadmisibilă.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 1070 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.04.2015.
Președinte, D. B. D. | Judecător, M. I. I. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, P. S. |
Red./Tehnored. M.Ș.
4ex./ 05 Mai 2015
Jud. Fond. A. C.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2050/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 147/2015. Curtea de... → |
|---|
