Anulare act administrativ. Hotărâre din 07-04-2015, Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 1593/97/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1393/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. K.
Judecător M. F.
Judecător F. I. P.
Grefier M. C. Daiboc
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta B. F. împotriva sentinței nr. 1316/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a parcurs procedura prealabilă de regularizare premergătoare fixării primului termen de judecată.
Instanța față de actele de la dosar și de solicitarea pârâtei intimate C. de E. a Persoanelor Adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara privind judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
-CURTEA DE APEL –
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr. 1316/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și capacității de folosință și de exercițiu invocată de pârâta C. de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara. S-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de către Ministerul Muncii Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
S-a respins acțiunea introdusă de reclamanta B. F. împotriva pârâților C. S. de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, și C. de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara, având ca obiect anularea Deciziei nr._/25.09.2013 emisă de C. S. de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap și admiterea contestației formulate împotriva Certificatului de încadrare în grad de handicap nr.3490/03.07.2013 eliberat de C. de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap de pe lângă Consiliul Județean Hunedoara, anularea acestui act și obligarea pârâtelor să elibereze o nouă decizie, prin care reclamanta să fie încadrată în grad de handicap grav, cu asistent personal, începând cu 03.07.2013.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta solicitând în principal casarea hotărârii și în rejudecare admiterea acținuii așa cum a fost formulată, în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe în vederea efectuării expertizei, dacă se consideră necesară proba sau pentru neanalizarea fondului cauzei de către instant, în ipoteza în care se consideră că nu era necesară proba.
Reclamanta susține că instanța putea și trebuia să analizeze îndeplinirea criteriilor din Ordinul nr.762/2007, pe baza actelor de la dosar, fără a fi necesară expertiza medico-legală.
Reclamanta mai susține că atât certificatul de încadrare în grad de handicap nr.3490/03.07.2013, cât și decizia nr._/25.09.2013 emisă de C. S. de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap sunt nelegale, raportat la prevederile art.35 din Legea nr.448/2006 și la criteriile medicopsihosociale aprobate prin Ordinul nr.762/31.08.2007 al M.M.F.E.S și nr.1992/19.11.2007 al M.S.P., impunându-se a fi anulate. Totodată, se mai arată că din cuprinsul Anchetei sociale efectuate de către Direcția de Asistență Socială D. sub nr.976/22.01.2014, rezultă fără putință de tăgadă că reclamanta are nevoie de asistent personal, întrucât:necesită îngrijire/ajutor în asigurarea igienei corporale, necesită ajutor în mobilizare, se deplasează cu baston, nu se poate deplasa în exteriorul locuinței decât însoțită, necesită ajutor în utilizarea mijloacelor de comunicare, depinde de alții în pregătirea hranei, este incapabilă total să realizeze activități gospodărești-curățenie, spălat vase, haine etc, necesită ajutor în gestionarea propriilor venituri, depinde de alții în efectuarea de cumpărături, depinde de alții pentru a se putea conforma recomandărilor medicale, poate utiliza mijloace de transport doar însoțită.
Tot din cuprinsul anchetei sociale rezultă că reclamanta locuiește cu o persoană bolnavă, soțul acesteia, care este pe pat și nu o poate îngrijii, nu are copii, iar din cuprinsul adeverinței de venit eliberată la 20.01.2014, rezultă că nu realizează venituri.
În concluzie, reclamanta arată că nu poate face nimic fără a fi ajutată, situație în care, față de gradul de handicap pe care îl are, se impune a-i fi acordat dreptul la asistentul personal, drept pe care l-a avut, de altfel, încă din 2005. Cum bolile de care suferă nu s-au ameliorat în timp, ci s-au accentuat, nu se justifică în vreun fel încălcarea dreptului reclamantei la asistent personal.
În drept se invocă prevederile art.488 pct.6 și 8 Cpr civ, art.20 din Legea nr.554/2004, art.35 din Legea nr.448/2006.
În procedura pregătirii dosarului, recursul a fost comunicat intimaților, care au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Instanța apreciază recursul reclamantei ca fondat, pentru următoarele considerente:
Asupra motivului de casare invocat conform art.488 pct.8 C.pr. civ., se reține că hotârârea atacată este dată cu interpretarea greșită a dreptului material incident cauzei. Astfel, potrivit art.35 din Legea nr.448/2006 „Persoana cu handicap grav are dreptul, în baza evaluării sociopsihomedicale, la un asistent personal”, acest drept fiind reluat și în Ordinul comun nr.762/31.08.2007 al M.M.F.P.S. și nr.1.992/19.11.2007 al M.S.P., care în capitolul 2.1. prevede că evaluarea persoanelor cu afectarea funcțiilor vizuale în vederea încadrării în grad de handicap se face în funcție de parametrii funcționali „acuitatea vizuală (calitatea vederii) mono-binoculară (cu cea mai bună corecție, la ochiul cel mai bun)” și „refractometrie oculară (autorefractometru dioptron)”. Astfel, se încadrează în grad grav de handicap pentru valorile VAO < 1/25="" sub="" (0,04)="" (2="" m)-="" cecitate=""> = pmm, pl, fpl = cecitate absolută, iar dreptul la asistent personal se acordă pentru VAO ≤ 1/50 (0,02) (n.d. la 1 m) .
În funcție de limitările în activitățile curente, ordinul prevede că în urma evaluării complexe, persoana poate fi încadrată în grad de handicap grav cu asistent personal, în situația în care are pierdută total capacitatea de autoservire, autoîngrijire și autogospodărire și necesită sprijin permanent sau grav fără asistent personal, atunci când necesită sprijin parțial pentru unele pentru unele activități cotidiene .
Dreptul la asistent personal asigură beneficiarului fie prestația efectivă a asistentului personal, fie primirea unei indemnizații lunare, funcție de opțiunea exercitată de titularul dreptului, aprobată în condițiile legii, conform art.42 alin.4 din Legea nr.448/2006.
Asistentul personal se încadrează în cadrul serviciilor sociale destinate persoanelor cu handicap care pot fi acordate la domiciliu conform art.20 din H.G. nr.268/2007, așa cum a fost modificată prin H.G. nr.89/2010, și se acordă, în concret, funcție de nevoile individuale ale persoanei cu handicap, constatate într-o anchetă socială ce conține evaluarea acestor nevoi cu recomandarea angajării unui asistent personal, așa cum rezultă din economia art.23 și 25 din actul normativ susmenționat.
În cauză, pentru stabilirea dreptului reclamantei la asistent personal, nu era necesară efectuarea unei expertize medico-legale așa cum greșit a apreciat instanța de fond, întrucât din actele medicale și ancheta socială, instanța putea concluziona dacă reclamanta îndeplinește condițiile legii.
Astfel, potrivit biletului de externare din 6 01 2014, fila 17 dosar tribunal, rezultă că reclamanta a fost diagnosticată cu AO retinopatie diabetică proliferative, diabet zaharat tip II, AO maculopatie diabetică forma severă, OD pseudofakie, OD dezlipire de retină, OS afakie operatorie, AO miopie forte, AO coroidoza miopică și se încadrează în valorile parametrilor funcționali care îi dau dreptul la asistent personal –VOS și VOD ≤ 1/50 (0,02) (n.d. la 1 m) iar VAO nu se poate efectua.
Din raportul de evaluare complexă depus la filele 40-41 dosar tribunal și ancheta socială de la filele 11-14, rezultă că reclamanta, întrucât:necesită îngrijire/ajutor în asigurarea igienei corporale, necesită ajutor în mobilizare, se deplasează cu baston, nu se poate deplasa în exteriorul locuinței decât însoțită, necesită ajutor în utilizarea mijloacelor de comunicare, depinde de alții în pregătirea hranei, este incapabilă total să realizeze activități gospodărești-curățenie, spălat vase, haine etc, necesită ajutor în gestionarea propriilor venituri, depinde de alții în efectuarea de cumpărături, depinde de alții pentru a se putea conforma recomandărilor medicale, poate utiliza mijloace de transport doar însoțită, astfel că, în mod greșit nu i-a fost acordat dreptul la asistent personal.
Faptul că există activități pe care reclamanta nu le poate face deloc, pentru realizarea acestora având nevoie de prezența cuiva, impune acordarea dreptului cerut în litigiu, iar sensul condiției prevăzute în ordin, potrivit căreia persoana cu handicap nu are dreptul la asistent personal dacă necesită sprijin parțial pentru unele activități cotidiene, este acela că unele activități le poate face singură, iar altele cu sprijin parțial, ori reclamanta nu se află în această situație, unele activități nu le poate face deloc, iar pentru unele necesită sprijin parțial.
Aceste constatări demonstrează că hotărârea instanței prin care s-a menținut decizia de încadrare în grad de handicap a reclamantei fără asistent personal este nelegală în ce privește refuzul dreptului de a beneficia de asistent personal, așa încât Curtea va admite recursul reclamantei potrivit art.496 alin.2 Cpr civ., va casa în parte hotărârea, fiind incident motivul de casare prev. de art.488 pct.8 Cpr civ., va admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. F. împotriva pârâților C. S. de E. a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și a Persoanelor Vârstnice și C. de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara. D. urmare, va anula decizia nr._/25.09.2013 emisă de C. S. de E. a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, va admite contestația formulată de reclamantă împotriva certificatului de încadrare în grad și tip de handicap nr.3490/03.07.2013 eliberat de C. de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara și va stabili dreptul reclamantei la asistent personal începând cu data de 03.07.2013. Se va menține gradul de handicap grav și caracterul permanent al acestuia, ambele stabilite prin același certificat.
Se vor păstra dispozițiile sentinței atacate relativ la excepțiile invocate de către pârâți.
Ca efect al acestei soluții, se impune și aplicarea art.453 Cpr civ., pârâții ca părți căzute în pretenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în suma de 1.000 în toate fazele procesuale, câte 500 lei fiecare, reprezentând onorariul avocatului la fond (800 lei) și recurs (200 lei ), justificat cu chitanțe la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta B. F. împotriva sentinței nr.1316/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ și în consecință:
Casează în parte sentința atacată și în rejudecare:
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. F. împotriva pârâților C. S. de E. a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și a Persoanelor Vârstnice și C. de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara și drept urmare:
Anulează decizia nr._/25.09.2013 emisă de C. S. de E. a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.
Admite contestația formulată de reclamantă împotriva certificatului de încadrare în grad și tip de handicap nr. 3490/03.07.2013 eliberat de C. de E. a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Hunedoara și stabilește dreptul reclamantei la asistent personal începând cu data de 03.07.2013.
Menține gradul de handicap grav și caracterul permanent al acestuia, ambele stabilite prin același certificat.
Păstrează dispozițiile sentinței atacate relative la excepțiile invocate de către pârâți.
Obligă pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, câte 500 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07 Aprilie 2015.
Președinte, M. K. | Judecător, M. F. | Judecător, F. I. P. |
Grefier, M. C. Daiboc |
Red./tehnored.M.F.
5 ex./16.04.2015
Jud.fond – S. D.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 147/2015. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2584/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
