Obligaţia de a face. Decizia nr. 1289/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1289/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 1689/107/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1289/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. P.
Judecător G. M.
Judecător M. F.
Grefier A. H.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții M. Justiției și C. de A. A. I. împotriva sentinței nr. 1461/C./2014 pronunțată de Secția de contencios administrativ, fiscal și insolvență a Tribunalului A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în fața instanței reprezentanta recurentei pârâtă C. de A. A. I., consilier juridic D. I., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că anterior stabilirii primului termen de judecată, în cauză a fost parcursă procedura prealabilă; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta recurentei pârâtă declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentei pârâtă solicită admiterea recursului formulat de aceasta și în consecință, respingerea acțiunii promovată de reclamant, ca neîntemeiată.
Învederează instanței faptul că în conformitatea cu prevederile Codului fiscal și ale Normelor de aplicare ale acestuia, precum și ale Ordonanței prin care s-a stabilit modul de realizare a plății drepturilor câștigate în instanță, instituțiile angajatoare devenite debitoare la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești au calitatea de plătitori ai creanțelor propriilor angajați.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul M. Justiției, de asemenea, solicită admiterea acestuia.
C. de A.
Asupra recursului de față:
Reclamantul I. M. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. Justitiei, C. de A. A. I. și T. S. obligarea pârâtei C. de A. A. I. la efectuarea operațiunii administrative de preluare a plății drepturilor salariale restante cuvenite în baza titlurilor reprezentate de hotărârile judecătorești pronunțate de la T. S.; obligarea pârâților la efectuarea tuturor operațiunilor legale privind executarea bugetului propriu, pentru îndeplinirea obligației precedente.
În motivarea acțiunii se arată, în esență, că reclamantul a avut calitatea de judecător la T. S., iar în urma demersurilor colective a obținut titlurile executorii pentru plata drepturilor salariale restante, fiind eșalonate la plata pe tranșe trimestriale prin OUG nr. 79/2009, plata realizându-se de T. S.. Reclamantul mai arată că potrivit art. 7 al. 1 din OMJ nr. 71/2009 emis în temeiul art. 2 din OUG nr. 71/2009, plata drepturilor salariale cuprinse în titlurile executorii se realizează de instituțiile care asigură plata drepturilor bănești personalului pe bază de state nominale, altele decât cele pentru plata salariilor, aceste instituții fiind cele pentru care ministerul are calitatea de ordonator principal de credite, iar în aceasta categorie intra atât C. de A., cât și T. S.. Reclamantul arată că în prezent plata drepturilor salariale se realizează de C. de A. A. I., iar aceasta instituție are obligația de a efectua și plata drepturilor salariale din hotărârile judecătorești. În condițiile în care reclamantul a avansat de la T. S. la C. de A., este firesc ca plata drepturilor salariale să se realizeze de Curte, în lipsa unor prevederi contrarii. În hotărârile judecătorești pe care le deține reclamantul, au calitatea de debitori atât T., cât și C. de A., precum si M. Justitiei, iar demersul judiciar a fost inițiat pentru evitarea declinării competentelor între ordonatorii de credite; în caz de executare silită, oricare dintre debitori poate să fie executat, iar novația nu are aplicabilitate.
Reclamantul a formulat cerere adresata Curții, care a înaintat-o Ministerului, iar acesta a exprimat refuzul de efectuare a operațiunilor administrative.
Reclamantul arată că interesul în promovarea acțiunii este justificat de faptul că în luna în care se realizează plata drepturilor salariale restante, fiecare debitor, atât C., cât și T., realizează rețineri pentru cota de contribuții sociale obligatorii, considerând eronat că sunt doi angajatori diferiți, iar sumele încasate în luna respectivă sunt impozitate excesiv, baza de calcul fiind formată din cumulul salariului lunar cu drepturile salariale încasate, contrar dispozițiilor art. 296 indice 18 din Codul fiscal. Dispoziția legală este în sensul că baza maximă de impozitare pentru CAS este de 5 ori câștigul salarial brut, iar la un salariu mediu brut de 2.223 lei, suma maxima este de 11.115 lei, iar câștigurile realizate peste aceasta suma nu pot fi impozitate. În lunile în care reclamantul încasează cele două forme de venit, sumele sunt peste această limită maximă, dar se impozitează diferit, determinând diminuarea considerabilă a veniturilor, fără a exista temei legal. Drepturile salariale restante sunt supuse impozitării din punctul de vedere al CAS, potrivit 296 indice 3 si 4 din Codul fiscal, dar cota se aplică asupra echivalentului a de 5 ori câștigul salarial mediu brut, pe fiecare loc de realizare a venitului.
Reclamantul mai arată că în condițiile în care drepturile salariale sunt plătite de tribunal și curte, are un singur loc de realizare a venitului, potrivit dispozițiilor pct. 29 din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal .
Raportul de muncă al magistratului este un raport de muncă sui generis, astfel cum este definit prin Decizia nr. 14/2008, pronunțată de ÎCCJ . interesul legii, raport de muncă ce are la bază acordul de voință al magistratului cu Statul, reprezentat de Președintele României și Consiliul Superior al Magistraturii, iar ulterior, parte în raporturile de muncă ale magistraților sunt ca exponenți ai puterii judecătorești, instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă aceste instanțe, care exercită atribuțiile sub aspectul organizării în concret a muncii, iar plata drepturilor salariale se realizează de un singur angajator.
Reclamantul mai invocă și încălcarea dreptului de proprietate garantat de primul articol al Protocolul adițional la CEDO, art. 17 din Carta drepturilor fundamentale ale UE, art. 44 din Constituție, jurisprudența CEDO si CJUE.
În drept, invocă dispozițiile art. 7 al. 1 din OMJ nr. 2273/2012 si art. 8 din Legea contenciosului administrativ .
Secția de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului A. prin sentința nr. 1461/C./ 2014 a admis acțiunea reclamantului, a obligat pârâta C. de A. A. I. la efectuarea operațiunii de preluare a plății drepturilor salariale restante cuvenite reclamantului în baza hotărârilor judecătorești, de la T. S. și a obligat pârâții sa efectueze toate operațiunile legale de executare a bugetului propriu pentru îndeplinirea obligației precedente.
Instanța a reținut prin considerentele expuse că reclamantul are calitatea de judecător la Curte, astfel ca fata de dispozițiile art. 7 al. 1 din OMJ nr. 2273/C/2012, emis in baza art. 2 din OUG nr. 71/2009, plata drepturilor salariale provenite din titluri executorii se realizează pe state nominale, altele decât statele de plată, drepturile bănești fiind supuse impozitării, potrivit art. 296 indice 18 al. 5 indice 1 din Codul fiscal, astfel că ambii angajatori rețin CAS, iar drepturile bănești ale reclamantului sunt impozitate excesiv, în condițiile în care reclamantul are un singur loc de muncă .
Instanța arată că procedând în sens contrar, pârâții aduc atingere dreptului de proprietate al reclamantului, în sensul Primului protocol adițional la CEDO, art. 17 din Carta Drepturilor fundamentale ale UE, art. 44 din Constituție, fiind afectată și egalitatea de tratament, principiu consacrat de art. 16 din Constituție si art. 20 din Carta Drepturilor fundamentale ale UE.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât M. Justitiei, cât si C. de A. A. I., solicitând casarea sentinței și respingerea acțiunii.
Prin motivele de recurs se arată că dispozițiile art. 7 din OMJ nr. 2273/C/2012 de efectuare a plății unor titluri executorii având ca obiect acordarea drepturilor bănești personalului din sectorul bugetar, stabilesc ca instituțiile angajatoare devenite debitoare la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești de acordare a drepturilor salariale, au calitatea de plătitori ai creanțelor, astfel că T. are calitatea de a efectua plata drepturilor bănești, iar plata CAS-ului se realizează potrivit dispozițiilor art. 296 indice 18 al. 5 indice 1 din Codul fiscal, pct. 28 din Normele Metodologice de aplicare a Codul fiscal .
În drept se invoca dispozițiile art. 488 al. 1 pct. 8 din codul de procedură civilă .
C., analizând sentința atacata sub aspectul recursurilor declarate, constata ca sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamantul I. M. I., în calitate de judecător al Curții de A. A. I., a formulat cerere adresată acestei pârâte, la data 01.10.2013 prin care solicită efectuarea demersurilor necesare în sensul preluării operațiunilor de plată a drepturilor salariale restante, obținute prin hotărâri judecătorești, în calitate de ordonator secundar de credite .
Prin adresa cu nr.190/DE/ 12.02.2014, C. a răspuns reclamantului, în sensul că s-a adresat Ministerului de Justiție în calitate de ordonator principal de credite, fiind înaintat răspunsul primit .
M., prin adresa cu nr._/31.01.2014, a formulat răspuns la solicitarea adresată, în sensul că art. 7 din OMJ nr. 2273/2012 pentru stabilirea procedurii de efectuare a plății prin titluri executorii prevăzute de OUG nr. 71/2009, stabilește în sensul că plata sumelor reprezentând drepturi salariale prevăzute în titluri executorii se efectuează de instituțiile care asigură plata drepturilor bănești personalului prevăzut la art. 1, pe baza de state nominale, altele decât cele pentru plata salariilor. M. arată că instituțiile angajatoare devenite debitoare la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești de acordare a drepturilor salariale au calitatea de plătitori ai creanțelor propriilor salariați, chiar daca debitorul obligației de plata a drepturilor salariale curente s-a schimbat, prin promovarea la instanța superioara, plata rămânând supusă regimului juridic inițial, iar schimbarea ulterioara a debitorului prin novație nu se poate realiza pe cale convenționala . M. mai arată că dacă ar exista temei legal pentru transformarea obligației de plata, sub aspect bugetar, consecința ar fi majorarea sumelor nete de încasat, ceea ce presupune reevaluarea creanțelor datorate si un efort bugetar considerabil, în situația fundamentării legii bugetare pentru anul 2014 .
F. de actele emise în cauza, instanța de recurs constată că pentru a asigura plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului pentru sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 21.12.2011, având în vedere influenta substanțială asupra bugetului de stat, cât și pentru menținerea echilibrului bugetar, și implicit a deficitului bugetar, Guvernul României a adoptat OUG nr. 71/ 17 06 2009, prin care a stabilit procedura de executare, prin transe anuale si stabilirea unor procente din valoarea titlului executoriu, fiind prevăzut ca procedura de executare silita se suspenda de drept. În art. 2 din actul normativ, se stabilește că procedura de efectuare a plății titlurilor executorii va fi stabilita prin ordin al ordonatorilor principali de credite .
În acest sens, M. Justitiei, in calitate de ordonator principal de credite, a emis Ordinul nr. 2.273/21 06 2012 ,ca act administrativ individual de punere in executare a dispozițiilor din ordonanța guvernului privind efectuarea plății, prin care la art. 7 se stabilește ca plata sumelor reprezentând drepturi salariale prevăzute în titluri executorii se efectuează de instituțiile care asigura plata drepturilor bănești personalului prevăzut la art. 1, pe baza statelor nominale, altele decât cele pentru plata salariilor, iar la art. 1 se prevede ca ordinul reglementează plata drepturilor de natura salariala stabilite în favoarea personalului din instituțiile pentru care ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite.
Analizând dispoziția actului administrativ individual emis de ministrul justiției în executarea dispozițiilor OUG nr. 71/2009, se constata ca ministrul, in calitate de ordonator principal de credite a reglementat modalitatea de plată a drepturilor bănești provenite din titlurile executorii, în sensul ca plata se realizează de instituțiile pentru care ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite, iar aceste instituții sunt cele care asigura plata drepturilor bănești personalului prevăzut la art. 1 din actul normativ. Ordonatorul principal de credite a ales si modalitatea de plată, în sensul ca plata se va face pe baza de state nominale, altele decât cele privind plata salariilor .
Analizând textul enunțat din ordin, se ajunge la concluzia ca plata se realizează pe baza statelor de plata întocmite nominal, altele decât cele privind plata salariilor, de instituțiile pentru care ministerul are calitatea de ordonator principal de credite, fără să prevadă rangul instituției care are calitatea de ordonator de credite. Tocmai de aceea plata se realizează de instituția la care creditorul obligației de plată își desfășoară activitatea, deoarece se stabilește obligația de a îndeplini state de plata nominale, alături de cele privind plata salariului, procedura de executare fiind astfel stabilita de ordonatorul principal de credite .
Procedura de executare prin plata benevola pe stat de plata a fost stabilita prin act administrativ individual de către ministrul justiției, având în vedere ca prin ordonanța de urgenta s-a suspendat de drept executarea silita a creanțelor . În acest context, se constata ca modalitatea de executare stabilita de ordonatorul principal de credite, constituie o alta etapa si este diferita de etapa în care reclamantul a acționat în instanță pentru obținerea titlurilor executorii, și doar în cadrul procesului astfel inițiat se poate discuta asupra calității persoanei la care reclamantul își desfășura activitatea pentru perioada în care a solicitat plata drepturilor salariale restante. În etapa executării titlurilor, fiind executate creanțe pentru care resursele se aloca de la bugetul de stat, potrivit Ordinului emis, se are în vedere doar calitatea de ordonator de credite, în condițiile în care modalitatea de executare a fost stabilita de minister, în sensul ca plata se realizează pe stat de plata distinct, alături de salariu .
Aceste prevederi legale se interpretează având în vedere si dispozițiile art. 131, 132 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, care stabilesc în sensul ca activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat . Bugetul curților de apel, al tribunalelor este gestionat de M. Justitiei, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite. Curțile de apel elaborează proiectele de buget anual pentru instanțe, care se transmit Ministerului Justitiei.
Potrivit art. 44 din aceeași lege, președinții curților de apel au calitatea de ordonatori secundari de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonatori terțiari de credite .
Calitatea de ordonator de credite are legătura cu organizarea instanțelor, reglementata prin art. 35,36 din aceeași lege, în sensul în care curțile de apel sunt instanțe cu personalitate juridică, în circumscripția cărora funcționează mai multe tribunale .
În aceste condiții se constata ca procedura de executare a drepturilor bănești stabilite prin hotărâri judecătorești se realizează in funcție de modalitatea de organizare a ordonatorilor de credite pentru instanța, alocarea resurselor fiind realizată, în principal de la bugetul de stat, urmând alocarea fondurilor pentru M. Justitiei, ca ordonator principal, care transmite resursele către curtea de apel, și ulterior către tribunale, astfel ca resursele bugetare cu aceasta destinație sunt identice, indiferent de rangul ordonatorului de credite care face plata, și nu influențează în nici un fel calitatea ordonatorului care face plata, din punctul de vedere al sumelor alocate, suma fiind în acest sens unica.
În acest context se face diferențiere intre ordonatorul de credite care realizează plata drepturilor bănești, fiind in contextul legislativ, instituția care face plata salariului unde își desfășoară activitatea reclamantul, aspect ce are o reglementare proprie realizata prin OUG nr. 71 si OMJ nr. 2273 /2012 si, distinct, persoanele ce au calitatea de debitori ai drepturilor bănești în hotărârile judecătorești, care în mod firesc sunt instituțiile din cadrul autorității judecătorești, pentru care ministerul are calitatea de ordonator principal de credite, deoarece aceasta calitate a fost conferita si drepturile bănești au fost acordate în baza unor reglementari speciale, distincte de cele privind executarea drepturilor bănești provenite din titlurile executorii .
În aceste condiții, rațiunea adoptării actului administrativ individual a fost aceea ca in cazul drepturilor bănești, plata acestora sa se realizeze alături de salariu, de către ordonatorul de credite unde beneficiarul își desfășoară activitatea, indiferent de rangul acestuia, în condițiile în care suma de bani alocată este unică.
În acest context, referirea Misterului la identitatea dintre angajator, in calitate de debitor stabilit prin hotărâre judecătorească și instituția ce realizează plata drepturilor nu este justificata, în contextul reglementarilor legale menționate, deoarece procedura de executare face referire doar la calitatea de ordonator de credite, care face si plata salariului, iar instituția novației nu are aplicabilitate în cauza .
În același sens sunt și dispozițiile art. 16 lit.d, art. 20 al. 1, art. 21 al. 1, art. 22 al. 2 lit. a din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale, care dispun în sensul că bugetul instituțiilor publice se aprobă de ordonatorul de credite ierarhic superior al acestora; ordonatorii principali de credite sunt miniștrii care repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite; ordonatorii de credite răspund de angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate si aprobate . Potrivit art. 6 pct. 3 din HG nr. 652/2006, M. de Justiție asigura fondurile necesare, fundamentează și elaborează proiectul bugetului pentru activitatea proprie, a instituțiilor publice din sistemul justiției pentru care ministrul justiției are calitatea de ordonator principal de credite si repartizează creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite. De asemenea, art. 74 din Regulamentul de ordine interioara al instanțelor judecătorești, stabilește în sensul ca personalul din cadrul compartimentului financiar-contabil efectuează lucrările pentru elaborarea și fundamentarea proiectului de buget anual de venituri si cheltuieli si pentru deschiderea de credite lunare .
În ceea ce privește calitatea de angajat și angajator, se constată că reclamantul in calitate de magistrat, își desfășoară activitatea în baza unui raport de muncă sui generis, astfel cum este definit prin Decizia nr. 14/2008, pronunțată de ÎCCJ . interesul legii, raport de muncă ce are la bază acordul de voință al magistratului cu Statul, reprezentat de Președintele României si Consiliul Superior al Magistraturii, iar ulterior, parte in raporturile de munca ale magistraților sunt ca exponenți ai puterii judecătorești, instanțele judecătorești și parchetele de pe lângă aceste instanțe, care exercita atribuțiile sub aspectul organizării în concret a muncii, în condițiile art. 14 din Codul muncii, iar plata drepturilor salariale se realizează de un singur angajator.
În consecință, în temeiul art. 496 al.1 C.pr.civ. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții M. Justitiei și C. de A. A. I. împotriva sentinței nr. 1461/C./21.10.2014 pronunțată de Secția de contencios administrativ, fiscal și insolvență a Tribunalului A. în dosarul nr._, nefiind incident motivul de casare invocat, conform art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții M. Justiției și C. de A. A. I. împotriva sentinței nr. 1461/C./2014 pronunțată de Secția de contencios administrativ, fiscal și insolvență a Tribunalului A. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2015.
Președinte, F. I. P. | Judecător, G. M. - C.m. În baza art. 426 (4) NCPC semnează Președintele de Complet - Judecător F. I. P. | Judecător, M. F. |
Grefier, A. H. |
Red. FIP
Tehnored. H.A./6 ex./1.04.2015
Jud. fond M.B.B.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1926/2015.... | Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI.... → |
|---|
