Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI. Sentința nr. 59/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 59/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 663/57/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA Nr. 59/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. P.
Grefier A. H.
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul G. N. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilități constatate de A.N.I.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării, din data de 03.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar_ reclamantul G. N. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând ca prin hotărârea să se dispună:
- anularea raportului de evaluare nr._/G/II/24.09.2014 prin care s-a pretins încălcarea de către reclamant a legislației privind regimul juridic al conflictelor de interese precum și a fi constatată existența unor indicii referitoare la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 301 C.Penal de către reclamant dispunându-se corelativ și sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu;
- să fie obligată pârâta la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale reprezentând prejudiciul de imagine, reputație, onoare și demnitate adus reclamantului de către pârâtă prin inechitabilele demersuri mediatice.
În motivarea acțiunii reclamantul susține că pârâta, în calitate de emitent al actului, nu avea competența de a efectua acte de evaluare în baza prevederilor Legii 176/2010, deoarece funcția de șef de secție într-un spital public de stat nu poate fi asimilată funcției la care face trimitere art. 1 pct. 32 din sus amintitul act normativ.
În opinia reclamantului, funcția de medic șef de secție din cadrul Spitalului Clinic Județean Sibiu nu este o funcție publică de conducere a unei unități sanitare de stat, astfel încât această funcție să fie evaluată sub aspectul conflictului de interese și incompatibilităților, prin aplicarea prevederilor art. 1 pct. 32 din Legea nr. 76/2010.
Potrivit art. 184 alin.1 și 2 din Legea nr. 95/2006 ceea ce deosebește în mod esențial o funcție publică de conducere de o funcție de autoritate sunt prerogativele, respectiv atribuțiile celor două tipuri de funcții.
Diferența esențială între cele două categorii de funcții constă în faptul că, funcția publică de autoritate implică exercitarea unor atribuții de decizie în privința bugetului, gestiunii patrimoniului, instituției și realizării activității pentru care aceasta funcționează.
Mai susține că s-ar putea pune problema modului în care incompatibilitățile la care face referire art. 184 alin. 12 din Legea 95/2006 ar putea fi evaluate. Soluția o regăsim în cuprinsul aliniatelor 4 și 12 ale art. 184 din Legea 95/2006, care indică sancțiunile aplicabile șefului de secție, în situația în care ar fi identificate cazuri de incompatibilitate sau conflict de interese.
Se susține că ar exista indicii privind săvârșirea unei fapte penale, respectiv infracțiunea prevăzută de art. 301 Cod penal, în condițiile în care în cuprinsul aceluiași raport se susține că nu au fost identificate elemente privind regimul conflictului de interese în materie administrativă.
Indiciile la care face trimitere emitentul actului constau în faptul că ar putea fi situații în care reclamantul ar fi recomandat efectuarea de investigații imagistice la o clinică privată cu care colaborează. O asemenea abordare este de-a dreptul lipsită de orice logică care vizează ocrotirea interesului pacientului. Așa cum rezultă din modul în care se apreciază existența unor indicii privind existența unor fapte penale, ar rezulta că un pacient consultat de reclamant, în calitate de șef de secție, ar trebui să fie lipsit de posibilitatea de a beneficia de servicii de imagistică de înaltă performanță doar pentru că Agenția Națională de Integritate ar pute suspiciona săvârșirea unei fapte penale.
Spitalul Clinic de Urgență Sibiu nu are în dotare niciun aparat care să realizeze investigații imagistice de înaltă performanță.
Proporționalitatea dintre interesul public, privind dreptul la informare și dreptul la onoare și reputație al persoanelor evaluate, a fost încălcată, urmărindu-se doar promovarea imaginii Agenției Naționale de Integritate.
În condițiile în care comunicatul Agenției Naționale de Integritate viza situația a 12 cadre medicale din Sibiu, majoritatea cadre universitare, impactul mediatic a fost puternic, generând numeroase reacții vătămătoare intereselor generale ale unității în care reclamantul lucrează sau predă, dar și imaginii sale personale.
În drept a invocat prevederile art. 1 pct. 32, art. 22 alin.(1) din Legea nr. 176/2010, art. 178-188 din Legea nr. 95/2006, art. 2 alin.(1) lit. b, art. 18 alin.(3) din Legea nr. 554/2004, art. 72 alin.(2), art. 75 alin.(2) și art. 76 N.C.C.
În procedura prealabilă, acțiunea și înscrisurile atașate au fost comunicate pârâtei, care prin întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în ce privește anularea raportului de evaluare nr._/6/II/29.04.2014 pe motiv că acest raport de evaluare are valoarea unei sesizări penale a organului de cercetare penală, formulată în condițiile Codului de procedură penală, deși art. 22 alin 1 din Legea 176/2010 recunoaște dreptul de a contesta raportul de evaluare a conflictului de interese la instanța de contencios administrativ, însă, în condițiile în care raportul de evaluare conține dispoziția de sesizare a parchetului cu privire la existența indiciilor infracțiunii de conflict de interese, cenzura instanței de contencios administrativ ar presupune a se pronunța cu privire la existența sau inexistența unei infracțiuni, competența pe care o asemenea instanță nu o are.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea excepției inadmisibilității arătând că Raportul de evaluare poate fi supus analizei instanței de contencios administrativ conform prev. art. 22 din Legea 176/2010.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Prin raportul de evaluare nr._/G/II/24.09.2014 s-a apreciat că în urma activității de evaluare efectuată nu au fost identificate elemente în sensul nerespectării dispozițiilor legale privind regimul juridic al incompatibilităților și al conflictului de interese în materie administrativă de către G. N., medic șef secție Clinica Urologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, nefiind încălcate dispozițiile art. 180 alin.(1) lit.b) – d) și (2) coroborat cu art. 184 alin.1, pct.(12) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul Sănătății.
Reținându-se că aspectele constatate în urma analizării documentelor aflate la dosar constituie indicii privind săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută și sancționată de art. 301 Cod penal, în temeiul art. 10lit. f) și art. 21 alin.(4) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, s-a dispus:
- Sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea de către G. N. a infracțiunii de conflict de interese, prevăzută și pedepsită de art. 301 Cod penal;
- Comunicarea Raportului de evaluare persoanei evaluate.
În ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în anularea acestui raport de evaluare, instanța reține că prevederile art. 22 din Legea nr.176/2010 sunt în sensul că persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ, dând dreptul persoanei care face obiectul evaluării să conteste atât raportul de evaluare a conflictului de interese administrativ, cât și cel de evaluare a incompatibilității, însă în cauză nu s-a constatat existența unui conflict de interese administrativ, iar în ce privește indiciile săvârșirii infracțiunii privind conflictul de interese reglementat de art. 301 Cod penal rămâne să se pronunțe P..
Actul de constatare prin care s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu reprezintă, în drept, un act de sesizare a organului de urmărire penală, potrivit art. 221 C. proc. pen., care nu prezintă trăsăturile specifice ale unui act administrativ în înțelesul dat de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu produce efecte de sine stătătoare, astfel încât nu poate fi cenzurat pe calea acțiunii în contencios administrativ. Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară”. Prin urmare, calea procedurală pentru contestarea rezultatului verificărilor inspectorilor de integritate, va fi cea prevăzută de codul penal și respectiv de codul de procedură penală. Instanța de contencios administrativ poate fi învestită pe calea acțiunii împotriva raportului de evaluare numai cu analizarea legalității acestui act în ce privește constatarea conflictului de interese de natură administrativă și a stării de incompatibilitate, nu și în ce privește o posibilă infracțiune săvârșită de acesta. Cu privire la indiciile unei infracțiuni a fost sesizat și se va pronunța P. de pe lângă Judecătoria Sibiu, astfel încât sesizarea parchetului nu poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ.
Pentru aceste motive, excepția inadmisibilității acțiunii în anularea Raportului de evaluare nr._/G/II/24.09.2014 este întemeiată, astfel că urmare a admiterii acesteia, acțiunea în anulare va fi respinsă în consecință.
Întrucât acțiunea având ca obiect anularea raportului de evaluare nu a fost admisă, obligarea la daune morale, fiind un capăt de cerere subsecvent, nu poate avea o altă soluție, nefiind îndeplinite cerințele antrenării răspunderii civile delictuale, întrucât nu există nici o faptă generatoare de prejudiciu.
În raport de cele ce preced, acțiunea reclamantului urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Agenția Națională de Integritate.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. N. cu domiciliul în Sibiu, ., jud. Sibiu împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate cu sediul în București, Bulevardul L. C., nr. 15, sector 1, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr._/G/II/24.09.2014 și plata daunelor morale.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la Curtea de Apel Alba Iulia, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Martie 2015.
Președinte Grefier
F. I. P. A. H.
Red.FIP
Tehnored. H.A./4 ex./24.09.2015
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1289/2015. Curtea de Apel ALBA... | Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Hotărâre din... → |
|---|
