Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1926/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1926/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 641/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1926/2015
Ședința publică de la 26 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător F. I. P.
Judecător M. K.
Grefier C. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr.98/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a parcurs procedura prealabilă de regularizare premergătoare fixării primului termen de judecată.
Instanța față de actele de la dosar și de solicitarea pârâtei recurente și a reclamantei intimate privind judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
-CURTEA DE APEL –
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 98/2015 Tribunalul Sibiu - secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația F. pentru Mediu, pe care le-a obligat să restituie reclamantei suma de 739 lei și dobânda legală aferentă calculată conform art.120 C.pr.fiscală de la data plății până la achitarea efectivă, precum și la suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu prin care solicită modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului pârâta arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât O.u.G. nr. 50/2008 este un act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, ea neputând fi asimilată nici cu o taxă vamală și nici cu o restricție la import.
Se mai precizează că formula de calcul a taxei de poluare reglementată de O.u.G. nr. 50/2008, este conformă normelor europene in domeniu si în concordanță cu jurisprudența C.J.C.E. atâta timp cât interpretarea dată art. 90 par. 1 din Tratatul C.E. de către C.J.C.E. este în sensul că acesta interzice o taxa de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări, atâta timp cat valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este făcută fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse in valoarea reziduala a unor autoturisme second hand similare, care au fost deja înmatriculate in statul membru. Or, actul normativ în discuție respectă aceste exigențe.
Se invocă lipsa calității procesuale a A.F.P. în ce privește restituirea taxei care se regăsește în patrimoniul A.F.M.
Pe de altă parte, a criticat sentința și sub aspectul cuantumului onorariului avocațial apreciat exagerat în raport de complexitatea cauzei.
În drept s-au invocat prevederile art. 488 pct. 8 din Codul de procedura civilă.
Recursul pârâtei este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
În procedura pregătirii dosarului, recursul a fost comunicat intimaților.
Reclamantul intimat a depus concluzii scrise la dosar solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Reclamanta a achitat taxa a cărei restituire se cere la data de 11.09.2012, astfel că cererea sa a fost analizată prin raportare la prevederile legale în vigoare la data plății taxei - Legea 9/2012.
Așa cum a reținut instanța de fond, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare, că „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” Această hotărâre nu vizează în mod special un act normativ național, chiar dacă a fost adoptată în perioada de activitate a O.u.G. nr. 50/2008, explicitând că art. 110 T.F.U.E. se opune oricărei măsuri naționale legislative, chiar ulterioare, care în materie fiscală ar fi de natură a descuraja punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Sub acest aspect este de observat că prin Legea nr. 9/2012, act normativ prin care s-a dorit a se înlătura inechitățile constatate de instanțele judecătorești, rezultate din aplicarea O.u.G. nr. 50/2008, act normativ declarat în mod constant neconform cu art. 110 T.F.U.E., s-a reglementat prin art. 4 că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8, la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7, precum și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, asupra unui autovehicul rulat al cărui proprietar n-a fost anterior impus la prima înmatriculare a autoturismului în România.
Acest din urmă caz reglementat asigura neutralitatea taxei, astfel că Legea nr. 9/2012 respecta exigențele art. 110 T.F.U.E. așa cum a fost explicitat prin jurisprudența unională arătată.
Însă, prin O.u.G. nr. 1/2012 au fost suspendate până la 1 ianuarie 2013 de la aplicare dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxarea autovehiculelor cu ocazia primei transcrieri, astfel că ansamblul legislativ format de cele două acte normative a conservat viciile de neconformitate a O.u.G. nr. 50/2008, fiind menținută discriminarea autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România, în sensul jurisprudenței unionale arătate, ceea ce justifică declararea ca neconformă a Legii nr. 9/2012 cu modificările aduse de O.u.G. nr. 1/2012 pe perioada de incidență a acestui din urmă act normativ, în raport de art. 110 T.F.U.E., și înlăturarea de la aplicare a actului normativ național, așa cum în mod corect s-a dispus de instanța de fond.
În consecință, taxa plătită de reclamantă pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, la cererea acesteia, la care se adaugă, în compensație, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani, dobânda legală fiscală aferentă.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule instituită prin Legea nr. 9/2012 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 2 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează, se încasează și se restituie conform Legii nr. 9/2012 de către organul fiscal competent, respectiv „organul fiscal teritorial în a cărui evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 10 care prevede că „stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent”.
În speță, calitatea de organ fiscal competent o are Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu succesoare a Administrației Finanțelor Publice Sibiu, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire.
În cazul în care într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Administrației Județene a Finanțelor Publice Sibiu succesoare a Administrației Finanțelor Publice Sibiu, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu succesoare a Administrației Finanțelor Publice Sibiu, cât și Administrația F. pentru Mediu.
Motivul de recurs privind neaplicarea art. 451 al. 2 Cod procedură civilă este nefondat, onorariul de avocat este proporțional cu complexitatea cauzei și valoarea pricinii, fiind respectate criteriile legale reglementate de Codul de procedură civilă.
În concluzie, soluția instanței de fond este legală motiv pentru care recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu va fi respins în temeiul art. 496 C.p.civ., nefiind incidente prevederile art. 488 pct. 8 C.pr .civ..
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 98/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Mai 2015.
Președinte, M. F. | Judecător, F. I. P. | Judecător, M. K. C.O. semnează Președinte complet, M. F. |
Grefier, C. G. |
Red.FIP
Tehn C.G/2ex/01.07.2015
Jud. fond. P. L
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2657/2015.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1289/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
