Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Decizia nr. 1354/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1354/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 5137/107/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1354/2015
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. D.
Judecător G. M.
Judecător A. E. Hancaș
Grefier A. Ț.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul P. S. și de pârâta C. Județeană de Pensii A. împotriva sentinței nr. 1112/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților prezente au fost consemnate în încheierea pronunțată la 20 martie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea de Apel
Prin . pronunțată de Tribunalul A. secția de contencios administrativ a fost admisă contestația formulată de contestatorul P. S. în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii și în consecință, s-a dispus anularea Hotărârii nr. R 5575/19.09.2013 iar intimata a fost obligată la stabilirea și acordarea în favoarea contestatorului a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 precum și la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că refuzul de acordare a drepturilor pretinse de contestatorul P. S. s-au încălcat prevederile art. 6 alin. 1 și art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului având în vedere Hotărârea CEDO din 06.12.2007 pronunțată în cauza B. contra României, în care s-a reținut că Statul Român a creat o discriminare între persoanele care au efectuat muncă forțată în timpul serviciului militar în cadrul unităților subordonate DGM și celelalte persoane care au efectuat munca forțată pe perioada serviciului militar în cadrul altor unități militare nesubordonate DGM, cum este cazul contestatorului.
S-a mai reținut în speță, că nu se contestă împrejurarea că reclamantul a prestat muncă forțată în timpul serviciului militar, refuzul de a-i acorda drepturile în baza Legii 309/2002, întemeindu-se în exclusivitate pe constatarea că unitatea militară în care a lucrat nu figura în rândul celor subordonate DGM.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
Recurentul reclamant a solicitat să se țină cont de adresa primită de la M.A.N. din 13.07.2006 și să se precizeze cu ce dată poate intra în drepturi și retroactiv din anul 2002 sau din anul 2006, având în vedere că prima dată se adresează C.J.P. și pe urmă forurilor superioare.
Recurentul pârât a solicitat, în temeiul art. 488 al.1 pct. 8 Noul cod de procedură civilă, modificarea sentinței administrative în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Apreciază că în mod eronat instanța de fond a obligat-o la stabilirea și acordarea în favoarea intimatului a drepturilor prevăzute de Legea 306/2002 întrucât, în conformitate cu prevederile art. 1 și 6 al. 2, beneficiază de prevederile acestei legi numai persoana cetățean român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției generale a Serviciului Muncii în perioada 1950/1961 pe baza înscrisurilor din livretele militare, adeverințele eliberate de cadrele militare județene sau de UM_ Pitești. Se arată că din adresa_/06.12.2013 emisă de UM_ Pitești rezultă fără nici un drept de tăgadă faptul că UM_ R. – Batalionul_ Drumuri a făcut parte din structura Ministerului Forțelor Armate, aspect confirmat și de Serviciul Arhive Naționale prin adresa 1/21.02.2014 și nu din C. Direcției Generale a Serviciului Muncii astfel că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 Legea 309/2002.
În drept, s-au invocat și prevederile art. 304 cod de procedură civilă.
Față de recursul pârâtei, intimatul reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea acestuia. În esență, intimatul reclamant arată că unitățile lor MAI IERI de GENIU s-au transferat în unități de lucru pe șantiere de construcții civile cu comandă militară și au înlocuit unitățile denumite DGSM care s-au desfășurat în anul 1959 fiind ultimii militari eliberați în anul 1961 – desființarea acelor unități având ca scop asemănarea leită cu cei condamnați pentru diferite delicte.
Mai arată că numai acei zișii militari erau plătiți cu 60% din câștig și 40% erau reținuți pentru cazarmament și erau mai mult civili-militari cu comandă la ordin.
Apreciază că Legea 306/2002 este o lege personală, a câtorva persoane, și solicită pentru completarea sau corectarea acestei legi să-i fie lăsată valabilă hotărârea tribunalului.
Față de recursul reclamantului, intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, în principal, ca fiind nul și, în subsidiar, ca netemeinici și nelegal.
Apreciază intimata pârâtă că recursul reclamantului este nul pentru că nu se încadrează la nici un punct din art. 488 Noul cod de procedură civilă, sancțiunea fiind cea prevăzută de art. 489 al. 2 Noul cod de procedură civilă.
Pe fondul cauzei recursul este netemeinic față de prevederile art. 5 Legea 309/2002 potrivit cărora persoanele prevăzute de lege vor beneficia de drepturile acordate de la data întâi a lunii următoare depunerii cererii iar pretenția reclamantului de i se acorda drepturi începând cu anul 2003 este netemeinică și nelegală. Mai mult, reclamantul nu a ținut cont de termenul de prescripție.
Recurentul reclamant a formulat precizare la recurs arătând că a solicitat și solicită completarea dispozitivului sentinței recurate cu data de plecare a stabilirii și acordării drepturilor prevăzute de Legea 309/2002.
Analizând recursurile formulate prin prisma prevederilor art. 488 cod de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
În ceea ce privește recursul reclamantului, excepția invocată de intimata pârâtă prin întâmpinare este întemeiată.
Recursul este calea de atac ce se poate exercita exclusiv pentru nelegalitatea hotărârii și motivele de nelegalitate sunt expres prevăzute de lege.
Potrivit art. 489 al. 2 cod de procedură civilă, aceeași sancțiune a nulității recursului intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488.
Această dispoziție este una nou introdusă în actualul cod de procedură civilă și impune obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488.
Analizând motivele de recurs formulate de reclamant, se constată că acestea vizează completarea și explicitarea dispozitivului hotărârii cu privire la data de la care s-au acordat de către tribunal drepturile prevăzute de Legea 309/2002, ori, acest motiv nu se încadrează în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 cod de procedură civilă.
Curtea subliniază că procedura civilă reglementează separat calea prin care se poate cere completarea dispozitivului unei hotărâri sau explicitarea lui și că aceste cereri nu constituie motive de recurs.
În consecință, văzând că motivele invocate de reclamant nu se încadrează în niciunul din motivele de nelegalitate a hotărârii prevăzute de art. 488 cod de procedură civilă, în temeiul art. 489 al. 2 cod de procedură civilă, Curtea va constata nulitatea recursului reclamantului, sancțiune expres prevăzută de lege.
Analizând recursul pârâtei, instanța îl constată întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. R 5575/19.09.2013 C. Județeană de Pensii a respins cererea formulată de domnul P. S. pentru acordarea drepturilor speciale prevăzute de Legea 309/2002, apreciind că din probele administrate nu sunt îndeplinite prev. Legii 309/2002, în sensul că Unitatea Militară_ R. nu figurează printre unitățile de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 05.01._60.
Împrejurarea că unitatea Militară_ R. a făcut parte din structura Forțelor Armate este dovedită de Adresa nr._ emisă de U.M._ Pitești.
Din livretul militar reiese că contestatorul în perioada 05.01._60 și-a desfășurat stagiul militar în cadrul unității militare R., iar potrivit certificatului de calificare și a titlului onorific contestatorul era calificat în „lucrător drumuri”.
Unitatea_ Pitești a comunicat instanței o adresă cu nr. JR 55 din care reiese implicarea Unității Militare_ R. în activități cu caracter economic, ținând de dezvoltarea industrială a țării.
Potrivit art. 1 Legea 309/_, beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 - 1961.
Art. 6 din lege prevede că stabilirea și plata drepturilor prevăzute de lege se fac de către casele teritoriale de pensii, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de UM_ Pitești.
Curtea constată că datele din livretul militar al reclamantului au fost modificate în sensul că mențiunile: „constructor poduri drumuri”, arma „geniu” și calificarea de funcție „comandant de grupă” au fost tăiate.
Se mai constată că din adresa UM JR 55 Pitești (fila 67 dosar fond) rezultă că unitatea Militară_ R., în perioada 1959-1960 a pus la dispoziție efective în vederea executării lucrărilor de construcție pe șantiere aflate în zona de dislocare, că repartizarea militarilor pe puncte de lucru este făcută numeric și nu nominal, că se poate confirma implicarea acestei unități în activități cu caracter economic, ținând de dezvoltarea industrială a țării, că nu au fost identificate consemnări cu privire la certificatul 900/06.06.1960 ( care acordă reclamantului titlu de „constructor de frunte”) și că reclamantul este nominalizat în tabelul din 23.08.1960 ca „militar de frunte”, titlu ce se acordă pentru rezultate foarte bune în pregătirea de luptă și politică.
Certificatul de calificare 7732 de la fila 6 dosar fond a fost emis de Ministerul Transporturilor și telecomunicațiilor – Direcția Generală a construcțiilor nu de MAP, certificând că reclamantul a urmat cursurile teoretice și practice de calificare în anii 1959/1960.
Curtea constată că martorul audiat de prima instanță cunoaște de la reclamant că a lucrat la hidrocentrala de la B. aproape 2 ani.
Raportat la acest probatoriu, Curtea constată că nu s-a lămurit cu claritate starea de fapt și că instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 6 al. 2 Legea 309/2002 solicitând informații lămuritoare de la centrul militar județean și de la unitatea militară_ R. cu privire la natura activității și condițiile concrete în care s-au desfășurat aceste activități susținute de reclamant în perioada 1959/1960.
Întrucât acest aspect nu a fost clarificat pe bază de probe concludente, se impune ca prin admiterea recursului pârâtei să se dispună casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în baza prevederilor art. 20 Legea 554/2004.
Singura probă privind îndeplinirea de către intimat a acestor condiții este livretul militar al acestuia depus în copie la dosar (fila 3-4, dosar fond și fila 6, dosar recurs), document care prezintă mențiuni contradictorii și ștersături la rubrica „specialități militare”, instanța de fond avea obligația să administreze în cauză și alte probatorii din care să rezulte în mod cert dacă intimatul DI a efectuat stagiul militar în detașamente din subordinea D.G.S.M.
Întrucât acest aspect nu a fost clarificat pe bază de probe, se impune ca prin admiterea recursului pârâtei să se dispună casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, se vor avea în vedere și celelalte apărări ale părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurent C. Județeană de Pensii A. împotriva . pronunțată de Tribunalul A. secția de contencios administrativ.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Constată nul recursul reclamantului P. S. împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Aprilie 2015.
Președinte, Ș. D. | Judecător, G. M. C.O. - semnează președintele completului de judecată Ș. D. | Judecător, A. E. Hancaș |
Grefier, A. Ț. |
Red., tehnored. D.Ș. 2 ex/20.04.2015
J. fond C. L.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Hotărâre din... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2536/2015.... → |
|---|
