Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1227/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1227/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 1174/85/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
DECIZIE Nr. 1227/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. F.
Judecător O. M. P.
Judecător L. I. G.
Grefier M. S.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva Sentinței nr. 2538/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în cauză s-a parcurs procedura prealabilă fixării primului termen de judecată, recurenta a solicitat, în temeiul art. 223 alin. 2 N.C., judecarea cauzei în lipsă.
Față de actele și lucrările dosarului și față de solicitarea judecării cauzei în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2538/CA/2014 Secția a II-a Civila, de C. Administrativ și F. a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr_ a admis acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul S. F. în contradictoriu cu pârâții Administrația Judeteană a Finanțelor Publice Sibiu, S. F. Orășenesc Avrig și Direcția G. Regională B. și în consecință a dispus anularea deciziei privind stabilirea diferențelor de taxă pe poluare nr. 1501/17.01.2014 emisă de pârâtul S. F. Orășenesc Avrig și a Deciziei nr.285/17.04.2014 emisă de DGRFP B.. A respins cererea privind suspendarea deciziei privind stabilirea diferențelor de taxă pe poluare nr. 1501/17.01.2014. A obligat pârâții la plata sumei de 1550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii.
În expunerea de motive arată că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt dispozițiile L.9/2013 și HG 9/2012 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a L.9/2013. Mai arată că dispozițiile L.9/2012 nu contravin prevederilor din Tratatul Comunității Europene și se invocă art. 110 paragraful 1 din tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene ca nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, urmărindu-se în acest mod reglementarea și asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de discriminare. Totodată se susține că în mod greșit instanța a reținut că organul fiscal nu a motivat actul administrativ.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate curtea reține următoarele:
În mod corect prima instanță a stabilit că decizia contestată, constituind un titlu de creanță fiscală, emis conform Codului de procedură fiscală, aceasta trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 43 Cod procedură fiscală și trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 aliniatul 2 și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Conform art. 43 alin. 1 Cod procedură fiscală, privind conținutul și motivarea actului administrativ fiscal, prevede că actul trebuie să conțină motivele de fapt și temeiul de drept pentru care acesta s-a emis. Ori, din examinarea actului atacat se poate constata că aceasta nu cuprinde motivele de fapt în baza cărora s-a recalculat taxa de poluare, ceea ce echivalează cu nemotivarea actului administrativ fiscal.
În mod evident această omisiune este vătămătoare pentru destinatarul actului, acesta nefiind în măsură să cunoască motivele care ar justifica majorarea sumei pe care ar fi obligat să o plătească, fiind deci în imposibilitate de a-și formula opinia asupra legalității sau nelegalității actului.
Ori, motivarea unei decizii administrative trebuie să conțină elemente de fapt și de drept care, pe de o parte, să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei, iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate se organele abilitate, în condițiile în care nu este acceptabilă formularea ulterioară a motivației actului administrativ, aceasta trebuind să fie cuprinsă în însăși actul emis.
De altfel, nici în cuprinsul recursului organele fiscale nu au precizat care este motivarea actului administrativ atacat, limitându-se a afirma că în mod greșit instanța a reținut că organul fiscal nu a motivat actul administrativ.
Referitor la temeiul legal care a stat la baza emiterii actului atacat, se constată că acest motiv nu mai putea face obiectul examinării de către prima instanță, neimpunându-se analizarea acestuia de către instanța de recurs, în contextul în care s-a constatat că actul este anulabil pentru nemotivare.
Atâta timp cât se constată nulitatea actului pentru nelegalitate de formă, nu se mai poate pune în discuție o examinare a legalității actului atacat prin prisma neconformității textelor legale pe care s-a întemeiat acesta cu normele comunitare.
În consecință, în baza art.498 alin.1 NCPC Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu succesor al Administrației Finanțelor Publice Sibiu împotriva Sentinței nr. 2538/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu– Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și fiscal.
În baza art.453 NCPC va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 500 de lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu succesor al Administrației Finanțelor Publice Sibiu împotriva Sentinței nr. 2538/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu– Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și fiscal.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 de lei cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.03.2015.
Președinte, C. C. F. | Judecător, O. M. P. | Judecător, L. I. G. |
Grefier, M. S. |
Red.Tehnored.OMP.
4 ex/M.S. 17 Aprilie 2015
Jud.fond B. G.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2536/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1344/2015.... → |
|---|
