Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Hotărâre din 17-03-2015, Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 5736/97/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1091/2015
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. K.
Judecător M. F.
Judecător F. I. P.
Grefier M. C. Daiboc
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta M. L. K. împotriva sentinței nr.1/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. Ș. pentru reclamanta recurentă, lipsind pârâta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar prin serviciul registratură al instanței adresa emisă de UNIQA Asigurări S.A. înregistrată sub nr.1170/10.03.2015 prin care s-a răspuns la solicitările instanței dispuse prin încheierea de ședință din data de 17.02.2015.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, susținând că aceasta de la data nașterii copilului nu a mai realizat venituri de la ..A., întrucât a solicitat rezilierea unilaterală a contractului de agent, motiv pentru care angajatorul a procedat la suspendarea contractului reclamantei începând cu data de 15.12.2011. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar.
-CURTEA DE APEL –
Asupra recursului de față:
Prin Sentința nr.1/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -Secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. L. K. împotriva pârâtei AJPIS Hunedoara având ca obiect anularea Deciziilor nr._ din 22.05.2013 și nr._ din 22.05.2013 emise de pârâtă și obligarea pârâtei să asigure plata drepturilor cuvenite reclamantei în baza Deciziei nr._ din 15.02.2012, începând cu 10.12.2011.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta M. L. K. solicitând a se dispune casarea acesteia și admiterea acțiunii reclamantei.
Recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art.488 pct.8 C.pr. civ., susținând că hotărârea este dată cu interpretarea greșită a prevederilor art.16 și 24 din OUG nr.111/2010, întrucât realizarea de către reclamantă a veniturilor din asigurări este consecința unei activități anterioare emiterii deciziei privind stabilirea dreptului la indemnizația de creștere a copilului, contractul fiind reziliat începând cu această dată, astfel că nu se impunea suspendarea și nici recuperarea sumelor acordate pe perioada ulterioară realizării veniturilor.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului.
Recursul reclamantei este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
Recurenta reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art.488, alin.1, pct.8 NCPC, respectiv hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Motivul de casare este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia nr._ din 22.05.2013 s-a suspendat începând cu 10 12 2011 plata indemnizației pentru creșterea copilului stabilită în temeiul OUG nr.111/2010 în favoarea reclamantei, iar prin Decizia nr._ din 22.05.2013 s-a dispus recuperarea sumei de 17.911 lei, reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului acordată necuvenit în perioada 10.12._13.
În motivarea deciziilor s-a reținut că reclamanta a realizat venituri supuse impozitului pe venit în baza contractului de agent nr.174/8.07.2010 încheiat cu ..
Conform deciziei nr._ din 15.02.2012 începând cu data de 10.12.2011 reclamanta a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului.
Din răspunsul 1170/10. 03 .2015 la adresa instanței de recurs emis de . (fila 49 dosar curte), rezultă că reclamanta a încheiat contractului de agent nr.174/8 07 2010, care a fost reziliat începând cu 15.12.2011 în urma cererii reclamantei, iar veniturile realizate de reclamantă în anul 2012 sunt generate de polițe de asigurare încheiate de aceasta în anul 2011, înainte de rezilierea contractului, nefiind rezultatul unei activități prestate de reclamantă după 15.12.2011.
Curtea reține că în drept sunt incidente art.16 alin.2 litera i și art.16 alin.3 din Oug nr.111/2010 în forma de la data emiterii deciziei de recuperare, care prevede că dreptul la indemnizațiile prevăzute la art.2 alin. (1), respectiv la art.5 și art.9 alin.(4) și (5) se suspendă începând cu ziua următoare celei în care: i) beneficiarul realizează venituri supuse impozitului și copilul nu a împlinit vârsta de un an, 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap. Conform art.16 alin.3 plata indemnizației pentru creșterea copilului nu se suspendă în situația în care beneficiarii acestei indemnizații primesc diverse sume în baza legii, a contractului colectiv de muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada concediului pentru creșterea copilului, altele decât cele rezultate din desfășurarea efectivă a unei activități în perioada de concediu. Potrivit art.18 (1) în situațiile de suspendare a drepturilor prevăzute la art.16 alin.(2) și art.17 alin.(2) și (3), acestea pot fi solicitate și de către o altă persoană îndreptățită, dacă îndeplinește cerințele prevăzute în prezenta ordonanță de urgență. (2) Drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se cuvin și se acordă noului beneficiar de la data suspendării, dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-a produs suspendarea, respectiv de la data cererii, dacă cererea a fost depusă după acest termen. (3) Reluarea plății drepturilor suspendate în situațiile prevăzute la art.16 alin.(2) și art.17 alin. (2) și (3) se face la cerere, după cum urmează: a) începând cu ziua următoare pentru situațiile prevăzute la art.16 alin.(2) lit.i) și art.17 alin.(3), dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile de la acea dată; b) cu data depunerii cererii pentru toate celelalte situații. Conform art. 24 sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agenției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție. Decizia prevăzută la alin.(1) constituie titlu executoriu și poate fi contestată conform prevederilor Legii nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Așadar, dispozițiile legale sunt în sensul că pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ menționat anterior este necesar ca beneficiarul să nu realizeze venituri din alte activități prestate în timpul concediului acordat pentru creșterea copilului.
Or, în speță, s-a dovedit faptul că, deși reclamanta a realizat venituri supuse impozitului pe venit, acestea reprezintă comisioane aferente unor polițe de asigurare încheiate înainte de perioada în care s-a aflat în concediul pentru creșterea copilului.
Curtea reține, astfel, că veniturile încasate fac parte din categoria celor la care se referă alin. 3 al art. 16 din OUG nr.111/2010 și a căror realizare nu atrage suspendarea plății indemnizației pentru creșterea copilului.
Pârâta a procedat greșit la suspendarea acordării drepturilor și apoi la recuperarea acestora nefiind aplicabile prevederile art.16 și 24 care să impună aceste măsuri, deoarece sumele încasate cu titlu de indemnizație de creștere a copilului începând cu 10.12.2011 nu reprezintă sume încasate necuvenit supuse restituirii în temeiul art.24 din OUG nr.111/2010. Acestea reprezintă sume încasate cuvenit tocmai datorită faptului că reclamanta a respectat prevederile legale de a nu desfășura activități sau realiza venituri supuse impozitului pe venit în această perioadă.
Față de considerentele expuse anterior, Curtea în temeiul art.496 alin.2 NCPC, va admite recursul reclamantei, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.488 pct.8 C.pr. civ., va casa în tot hotărârea atacată și va admite în întregime acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă cu consecința anularii Deciziilor nr._ din 22.05.2013 și nr._ din 22.05.2013 emise de pârâtă și a obligării pârâtei să asigure plata drepturilor cuvenite reclamantei în baza Deciziei_ din 15.02.2012 începând cu 10.12.2011, reclamanta urmând să fie repusă în situația anterioară emiterii actelor anulate.
În temeiul art.453 C.pr. civ., ca parte căzută în pretenții, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocatului justificat cu chitanță la dosar.
În ce privește solicitarea de a acorda cheltuieli de judecată aferente soluționării în primă instanță, se constată că s-a justificat cu chitanță dosar plata taxei de timbru, însă instanța apreciază că obiectul acțiunii atrage scutirea de plata conform art.29 litera b din OUG nr.80/2013, astfel că aceasta nu poate fi inclusă în cuantumul cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta M. L. K. împotriva sentinței nr.1/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ și în consecință:
Casează în tot hotărârea atacată și rejudecând admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. L. K. împotriva pârâtei AJPIS Hunedoara.
Anulează Deciziile nr._ din 22.05.2013 și nr._ din 22.05.2013 emise de pârâtă.
Obligă pârâta să asigure plata drepturilor cuvenite reclamantei în baza Deciziei_ din 15.02.2012 începând cu 10.12.2011.
Obligă pârâta să plătească reclamantei 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015.
Președinte, M. K. | Judecător, M. F. | Judecător, F. I. P. |
Grefier, M. C. Daiboc |
Red./tehnored.M.F.
4 ex./19.03.2015
Jud.fond – G. M.
| ← Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2243/2015.... → |
|---|
