Anulare act administrativ. Decizia nr. 3574/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3574/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 5953/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 3574/2013
Ședința publică de la 10 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Olguța L. T.-judecător
Judecător M. G. Ciporaga
Judecător M.-G. B.
Grefier M. A.
********************************************
Pe rol se află soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr. 236/28.01.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant N. D. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs Administrația Finanțelor Publice Onești, recurs care este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997.
De asemenea, instanța constată că potrivit dispozițiilor OUG 74/2013, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași s-a subrogat în drepturile Administrației Finanțelor Publice Onești.
Nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Constată că prin sentința nr. 236/28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a respins excepția inadmisibilității .
S-a admis cererea de chemare în garanție a AFPM. A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Onești, și chemata în garanție la restituirea sumei de_ lei reprezentând taxa de poluare/ taxa de emisii poluante și la plata sumei de 339 ,30 lei taxă de timbru.
Pentru a da această soluție, a reținut tribunalul că în ceea ce privește excepția inadmisibilității, I.C.C.J. prin Decizia 24/14.11.2011 s-a pronunțat în sensul că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. 50/2008 reportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe art. 117 din același cod. În consecință instanța a respins această excepție
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție,instanța a reținut că Administrația F. pentru Mediu este instituția care gestionează sumele încasate cu titlu de taxă de poluare, după ce sunt colectate de Administrațiile Finanțelor Publice locale. Pentru ca soluția să poată fi executată, este necesar ca această instituție să fie obligată la restituirea sumei alături de A.F.P. Onești.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul a probat cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei că a cumpărat din spațiul U.E., un autovehicul care a fost înmatriculat în țară. Pentru înmatriculare a plătit o taxă de poluare în valoare de 4191 lei conform Deciziei emise de A.F.P. Onești. Taxa a fost calculată în baza O.G. 50/2008. Instanța reține că această ordonanță impune o taxă de poluare care este o taxă cu efect echivalent a unei taxe vamale, încălcând în acest fel art. 110 din T.F.U.E.
Instanța aținut cont de faptul că această taxă este încasată de către A.F.M. de circumscripție a înmatriculării dar este gestionat de către Administrația F. pentru Mediu, această instituție fiind destinatara sumelor astfel încasate.
Instanța a avut în vedere cauzele T. C 402-2009 în care Curtea s-a pronunțat în sensul că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.” și N., respectiv C-236/2010 în care Curtea a reținut același aspect, menționând la paragraful 27 că nici o variantă a acestei forme de taxare nu este conformă cu art. 110 T.F.U.E. și nici una nu a adus schimbări semnificative în acest sens. Pentru aceste considerente instanța a reținut că această taxă încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor în spațiul european și ca urmare a admis cererea și a obligat pârâta și chemata în garanție la plata către reclamant a sumei de 4191 lei taxă de poluare, dobânda fiscală aferentă acestei sume, și la plata sumei de 40,30 lei cheltuieli de judecată, respectiv contravaloare taxă de timbru. Instanța a avut în vedere că obligarea la plată doar a A.F.P. Onești, ca instituție care a dispus plata taxei și care a încasat-o inițial ar fi fost insuficientă deoarece Administrația F. pentru Mediu este destinatara sumelor încasate cu acest titlu.
Împotriva hotărârii tribunalului a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Onești, care a criticat-o sub aspectul faptului că acțiunea este inadmisibilă deoarece nu a fost formulată plângere prealabilă; în mod greșit instanța a reținut că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne ale statelor membre ale Uniunii Europene.
Arată recurenta că OUG nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1.07.2008 iar în conformitate cu prevederile art. 5 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmând stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
A mai arătat recurenta că în mod nejustificat a fost obligată la plata dobânzii fiscale calculată de la data expirării termenului de 45 de zile prevăzut de lege, măsura dispusă nu are temei legal.
A mai arătat recurenta că suma achitată de către reclamant cu titlu de taxă de poluare a fost de 4191 lei și nu de_ lei, cum în mod greșit a reținut tribunalul.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele existente și de dispozițiile legale naționale și comunitare, incidente în cauză, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
Cu privire la motivul de recurs referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile, instanța de recurs îl găsește neîntemeiat, considerând că s-a solicitat restituirea unei sume plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, în temeiul art. 117 alin. 1 din Cod procedură fiscală, astfel că nu se impunea parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin Decizia nr.24/14 noiembrie 2011 prin care s-au admis recursurile în interesul legii formulate de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj.
Cu privire la critica privind fondul cauzei, instanța de recurs reține că în mod corect instanța de fond a reținut că efectul direct al dreptului comunitar impune aplicarea dreptului comunitar cu prioritate, ori de câte ori se constată că dreptul național are dispoziții contrare normelor obligatorii ale dreptului comunitar.
Curtea face trimitere la considerentele Hotărârii pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 7 iulie 2011 în cauza C-263/10 (I. N. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, Administrației Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrației F. pentru Mediu) (indicată în continuare ca ”Hotărârea N.”) – hotărâre al cărei dispozitiv a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ., nr. 269/10.09.2011.
De asemenea, reglementarea inițială a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost expusă în considerentele nr. 6-18 ale Hotărârii pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 7.04.2011 în cauza C-402/09 (T.), având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România) (indicată în continuare ca ”Hotărârea T.”).
În Cauza C-263/10 – N. împotriva României, au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. 50/2008, respectiv O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea reține de asemenea că în cauză are aplicabilitate Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T.), având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la 16 octombrie 2009, în procedura I. T. împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu, Ministerului Mediului în care CJE a considerat că incompatibilitatea dintre art. 110 TFUE și taxa de poluare conform O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea sa inițială.
Reglementarea română analizată în hotărârea T. este aplicabilă și în prezenta cauză, având în vedere că, CJE a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor, însă cu toate acestea chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Este cunoscut faptul că s-a statuat de către CJCE, că Hotărârea preliminară pronunțată ce poartă asupra interpretării sau a validității unui act comunitar este obligatorie pentru organul de jurisdicție care a formulat acțiunea în pronunțarea unei hotărâri preliminare.
Atunci însă, când Curtea soluționează o acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare, aceasta se pronunță în sensul interpretării sau stabilirii validității dreptului comunitar.
Interpretarea dată de Curte, prin urmare, este general obligatorie, acest aspect reținându-se din faptul că în cazul în care pe rolul CJCE se află deja o acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare similară vizând soluționarea aceleiași probleme de drept, instanța națională are trei posibilități: să aștepte pronunțarea unei hotărâri de către CJCE cu privire la acea acțiune( situația din cauza dedusă judecății), să introducă o nouă acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare având același obiect sau să continue judecata cauzei fără a aștepta pronunțarea hotărârii CJCE.
Cât privește critica privitoare la dobânda fiscală, nici aceasta nu este întemeiată, instanța de recurs reține că intimata reclamantă are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, prin urmare și la folosul nerealizat, potrivit art. 1084, raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, așa cum a reținut instanța de fond.
Referitor la critica recurentei privitoare la faptul că suma achitată de către reclamant cu titlu de taxă de poluare a fost de 4191 lei și nu de_ lei, instanța de recurs reține că nu este întemeiată.
Prin încheierea din data de 29 aprilie 2013 s-a îndreptat eroarea materială din dispozitivul sentinței civile nr. 263/2013, în sensul că pârâtele Administrația Finanțelor Publice Onești și Administrația F. pentru Mediu au fost obligate la restituirea taxei de poluare în sumă de 4191 lei în loc de_ lei, cum din eroare s-a menționat în dispozitivul sentinței.
În raport de considerentele reținute, Curtea, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Onești, cu sediul în Iași, .. 26, județul Iași, împotriva sentinței civile nr. 236/28.01.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant N. D. cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat C. G. din Onești, ., parter, . și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2013.
Președinte, Olguța L. T. | Judecător, M. G. C. | Judecător, M. G. B. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond M. M.
Red/tehnored. decizia recurs O. L. T./11.10.2013
V.M./2 ex.
21.10.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1441/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3575/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
