Anulare act administrativ. Decizia nr. 2160/2013. Curtea de Apel BACĂU

Decizia nr. 2160/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 4343/110/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 2160/2013

Ședința publică de la data de 23 Mai 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. G. B.

Judecător M. G. C.

Judecător Olguța L. T.

Grefier A. R.

*************************************************

La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta Ț. D. împotriva sentinței civile nr. 1445 din data de 10.10.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta personal, identificată cu C.I. . nr._ eliberată de Poliția Mun. Moinești la data de 18.06.2004, lipsă fiind intimatul-pârât.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 09.05.2013, prin serviciul registratură recurenta a depus chitanța nr. 1644 din data de 08.05.2013 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care;

Instanța constată că recursul promovat de recurenta Ț. D. este declarat și motivat în termen legal, legal timbrat, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Având cuvântul în susținerea recursului recurenta solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în cererea de recurs.

Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza spre pronunțare.

CURTEA

- deliberând –

Asupra recursului în materie contencios administrativ de față:

Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta Ț. D. a chemat în judecată pe P. ., prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 91 din 15.06.2012 emisa de P. comunei A.. S-a solicitat totodată suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei.

În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 18.06.2012 reclamanta a primit adresa nr. 2285/15.06.2012 la care este atașată Dispoziția nr. 91 din 15.05.2012, emisa de P. comunei A., județul Bacău, prin care se dispune recuperarea plaților nelegal efectuate, reprezentând ajutor de deces încasat de reclamantă în baza contractului colectiv de muncă Prin această dispoziție i-a fost imputată suma de 2073 lei, reprezentând ajutorul de deces ca urmarea decesului unui membru al familiei. Împotriva acestei dispoziții nr.91/2012 a formulat în data de 28.06.2012 - plângere prealabila conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângere soluționată nefavorabil.

Arată reclamanta că Raportul de audit financiar al Camerei de conturi si Decizia nr. 14/14.05.2012 este întocmit fără a se ține cont de legislația în vigoare. Aceste drepturi i-au fost acordate și au avut ca temei legal Contractul Colectiv de Muncă, care conform Legii nr. 40/2011 care la art. II alin. l, prevede CCM și actele adiționale încheiate de la data intrării în vigoare au o durata de valabilitate până la 31.12.2011. La acordarea acestor sporuri s-a avut în vedere Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 88/0902.2007 la DDSFSS Bacău, care la art. 22 prevede „daca nici una din părți nu denunță CCM, prevederile acestuia rămân valabile, se prelungește dar nu mai mult de 12 luni, pe cale de consecință CCM se prelungește prin efectul legii pana la 31.11.2011, așa cum este prevăzut în Pv. nr. 351 din 01.02.2011 încheiat între Primăria corn. A. și membrii de sindicat din cadrul Primăriei A.. Menționează faptul că salariații din Primăria A. sunt membrii de sindicat afiliați la Sindicatul „Primos" Moinești înregistrat la Judecătoria Moinești sub nr. 1428/2001. În drept a invocat art. 7 si urm. din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificările si completările ulterioare și a art. 111 si 112 cod proc civ.

P. comunei A. a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiata, pentru următoarele:

Prin dispoziția nr. 91 din 15.05.2012 emisă de P. comunei A. s-a dispus recuperarea plaților nelegal efectuate, reprezentând ajutorul de deces încasat de reclamanta în baza contractului colectiv de muncă, în cuantum de 2073 lei.Dispoziția nr. 91/2012 a fost emisa în urma controlului și constatărilor consemnate de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Bacău, ca urmare a ,,Acțiunii de audit financiar asupra bilanțului contabil și contului anual de execuție bugetară, încheiat la data de 31.12.2011" a Raportului de control/audit nr. 413/1 din 12.04.2012 și a Deciziei nr. 14/14.05.2012 prin care s-a dispus înlăturarea deficientelor constatate. În data de 03.07.2012 s-a răspuns reclamantei faptul că nu se poate revoca aceasta dispoziție, deoarece ordonatorul de credite al instituției - Primăria A. - pune în executare deciziile Curții de Conturi, iar în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, prevede ,,constituie infracțiuni și se pedepsește cu închisoare - nedispunerea si neurmărirea măsurilor transmise de Curtea de Conturi", pe cale de consecință decizia astfel emisă este concretizată ca urmarea a Decizie nr. 14/14.05.2012i transmisă de Curtea de Conturi.

Prin sentința civilă nr. 1445/10.10.2012 a Tribunalului Bacău a fost respinsă acțiunea reclamantei ca nefondată. În considerentele sentinței s-a arătat că prin Decizia nr. 14/14.05.2012 a Camerei de Conturi jud. Bacău având în vedere Raportul de audit nr. A 9/413/1 din 12.04.2012 încheiat în urma acțiunii de Audit financiar asupra bilanțului contabil și contul anual de execuție bugetară, încheiat la 31.12.2011 efectuată la UAT A. s-a constatat că reclamanta T. D. a beneficiat de ajutor de deces în sumă de 2.010 lei ca urmare a decesului unui membru al familiei. S-a decis ca măsură stabilirea întinderii și a valorii prejudiciului creat la bugetul local, recuperarea prejudiciului, inclusiv a despăgubirilor civile aferente, actualizate în funcție de data recuperării prejudiciului. Reclamanta prin acțiunea promovată în contencios administrativ invocă faptul că aceste drepturi i-au fost acordate și au avut ca temei legal Contractul Colectiv de Muncă, care conform Legii nr. 40/2011 care la art. II alin. l, prevede CCM și actele adiționale încheiate de la data intrării în vigoare au o durata de valabilitate până la 31.12.2011. La acordarea acestor sporuri s-a avut în vedere Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 88/0902.2007 la DDSFSS Bacău, care la art. 22 prevede „daca nici una din părți nu denunță CCM, prevederile acestuia rămân valabile, se prelungește dar nu mai mult de 12 luni, pe cale de consecința CCM se prelungește prin efectul legii pana la 31.11.2011, așa cum este prevăzut în Pv nr. 351 din 01.02.2011 încheiat între Primăria corn. A. și membrii de sindicat din cadrul Primăriei A.. Sub aspectul criticilor deduse de către reclamantă tribunalul constată că premisa emiterii actului administrativ în cauza pendinte este dată de reținerea incidenței art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi cu modificările și completările ulterioare. Astfel, conform acestui text legal, în situațiile în care organele de audit extern ale Curții de Conturi constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate. Așa fiind, în aplicarea acestor dispoziții legale și cu trimitere la dispozițiile art. 84 alin. 1 lit. b din Legea privind Statutul funcționarilor publici, conducătorul entității auditate este obligat să emită decizie de imputare prin care să stabilească în concret suma de recuperat de la funcționarul public care prin premisă a beneficiat necuvenit de sumele stabilite pe calea controlului și care au fost acordate fără temei legal. Din această perspectivă tribunalul nu poate reține ca motiv de nelegalitate a actului administrativ de imputare aspectul formal reținut de reclamantă, respectiv acela al emiterii unei act colectiv de imputare pentru mai mulți funcționari nu are relevanță de vreme ce din Anexa nr. 1 rezultă în mod foarte clar suma imputată. Pe cale de consecință, din această perspectivă conducerea unității auditate, în ipoteza în care actul de control nu este atacat sau anulat, îi rămâne conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 doar obligația de a stabili întinderea prejudiciului și persoana răspunzătoare recurgând la mijloacele legale pentru recuperarea acestuia. Se reține că decontarea sumei totale de 2.010 lei s-a făcut în baza prevederilor art. 42 al.10 din Contractul colectiv de muncă nr. 88/2007, care prevede: "În situația unor decese în familia salariatului (soț, soție și rude până la gradul III), acesta are dreptul la o indemnizație de înmormântare egală cu 3 salarii minime pe economie"", respectiv 670 lei salar minim anul 2011 conform HG 1193/2010 *3 salarii = 2010 lei. Se reține că în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, "Contracte colective de munca se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale” Art. 125 și următoarele din Legea pensiilor nr. 263/2010, prevăd: ” în cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces și care poate fi, după caz, soțul supraviețuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul sau, în lipsa acestora, oricare persoană care face această dovadă.” Dincolo de aceste considerații, tribunalul observă că apărările reclamantei conform cărora sumele de bani de care a beneficiat aceasta nu s-au datorat deoarece contractul colectiv de muncă ori acordul colectiv din cadrul unităților publice prin care se stabilesc drepturi salariale nu pot înfrânge dispozițiile legale, acestea fiind unica bază legală de stabilire a îndemnizației și a celorlalte drepturi de natură salarială, instanța reține că aceste apărări sunt neîntemeiate. Împrejurarea că printr-un acord colectiv de muncă se stabilesc pe bază de negociere alte drepturi de natură salarială ori se majorează drepturile în afara ori peste limitele prevăzute de lege nu pot fi opuse cu succes terților, și în principal organelor de control administrativ extern de audit financiar. În același timp și pe baza aceleași rațiuni o atare convenție nu poate fi opusă cu succes nici instanței judecătorești.

Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs reclamanta care a arătat că sentința de mai sus este nelegală și netemeinică deoarece pentru dreptul primit în sumă de 2073 lei reprezentând ajutor de deces nu există nicio încălcare a legii, nu există nici un abuz și pe cale de consecință nu există nicio pagubă, dreptul acordat fiind dat în conformitate cu legislația în vigoare în anul 2011, respectiv Contractul Colectiv de Muncă valabil pentru anul 2011. A mai arătat că prima instanță nu a avut în vedere sub nicio formă prevederile art. 1 din Legea nr. 84/2012 care se aplică și reclamantei și exonerează de la plată sumele reprezentând venituri de natură salarială, stabilite în condițiile art. 1, pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajator drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.

În susținerea recursului nu s-au solicitat probe noi.

Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței. Nu a solicitat probe noi în apărare.

Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea constată nefondat recursul reclamantei, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

În ceea ce privește primul motiv de recurs privind legalitatea acordării dreptului de ajutor de deces, curtea reține că acesta este vădit nefondat pentru argumentele expuse în considerentele sentinței, recurenta reiterând susținerile din cererea de chemare în judecată pe care prima instanță în mod just le-a înlăturat ca neîntemeiate. Cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii 84/2012, curtea reține că acestea nu erau aplicabile în cauză întrucât recurenta a beneficiat de dreptul dedus judecății ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv în anul 2011, iar potrivit art.1 ”prezenta lege se aplica personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natura salarială au fost stabilite până la .> a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza: a) contractelor sau acordurilor colective de munca încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de munca și necontestate la instanțele judecătorești competente;….”

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul promovat de recurenta Ț. D. cu domiciliul ales la Primăria Comunei A., împotriva sentinței civile nr. 1445 din data de 10.10.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială A. – prin Primar cu sediul în ., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013.

Președinte,

M. G. B.

Judecător,

M. G. C.

Pt. Judecător,

Olguța L. T. aflată în C.O., semnează Președintele instanței

Grefier,

A. R.

Red.sent.M. O.

Tehno.red.dec.rec. B.M.G. – 21.06.2013

2ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 2160/2013. Curtea de Apel BACĂU