Pretentii. Decizia nr. 242/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 5081/103/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 242/2013
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.-judecător
Judecător C. Ș.
Judecător L. M.-vicepreședinte instanță
Grefier M. A.
********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice R. împotriva sentinței civile nr. 827/CF din 04.05.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimata-reclamantă M. V. și intimata-chemată în garanție Administrația F. Pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că la dosar s-au depus din partea intimatul reclamant dovada înscrierii autovehiculului pentru care a plătit taxa de poluare într-un stat membru UE.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 827/CF din 04.05.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul N. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. A respins acțiunea formulată de reclamanta M. V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis acțiunea principală, formulată de reclamanta M. V. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice R. și Administrația F. pentru Mediu și, în consecință: a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice R. să restituie reclamantei suma de 6.740 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124, cu referire la art. 70 Cod procedură fiscală. A admis cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice R. în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice R., suma de 6.740 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124, cu referire la art. 70 Cod procedură fiscală. A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice R. și chemata în garanție să plătească reclamantului suma de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand, pentru a cărui primă înmatriculare în România i s-a impus obligația fiscală de plată a taxei de poluare în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 50/2008. Considerând nelegală impunerea fiscală, reclamantul a cerut restituirea sumei, răspunsul primit de la autoritatea fiscală fiindu-i nefavorabil.
Reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei de poluare, adresată autorității publice fiscale care a încasat taxa. Procedura prealabilă a fost astfel îndeplinită, motiv pentru care excepția neîndeplinirii procedurii prealabile nu este fondată.
Potrivit Hotărârii Curții de Justiție a Comunității Europene pronunțate la data de 07.04.2011 în cauza C-402/09 având ca obiect cererea pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare formulate în temeiul art. 234 C.E. s-a declarat că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Se constată că regimul taxei de poluare este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre ale Uniunii Europene, fără însă a descuraja cumpărarea de pe piața națională din România a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură. Motivat de neconformitatea prevederii O.U.G. nr. 50/2008 cu obligațiile ce decurg din art. 110 T.F.U.E., instanța va înlătura aplicarea normei naționale contrare dreptului comunitar. Obligația fiscală impusă reclamantei este stabilită în baza unei prevederi legale contrare dreptului comunitar, impunându-se admiterea acțiunii cu consecința stabilirii obligației de restituire a sumei plătite de reclamantă.
Potrivit art. 124 alin.(2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
reclamantul este îndreptățit și la plata dobânzii fiscale. Momentul de la care curge dreptul de a i se calcula dobânda fiscală este cel al depunerii cererii de restituire a taxei, neputând beneficia de dobânzi pentru perioada în care a stat în pasivitate.
În ceea ce privește temeiul legal de obligare a A.F.M. București ,prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare cum Administrația F. pentru Mediu are calitatea de beneficiar al sumelor încasate, urmează a se dispune obligarea acesteia în solidar cu organul fiscal.
Recursul A.F.P. R., jud. N..
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Administrația Finanțelor Publice R. a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a susținut următoarele:
Taxa de poluare nu încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Noua taxă reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. În acest sens sunt de reținut dispozițiile art. 3, art. 4 și art. 6 din O.U.G. nr. 50/2008.
În cauză, este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică care este obligată la plata taxei de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, fără a se încadra în niciuna dintre situațiile expres prevăzute de lege de scutire de la plata acestei taxe. Dispozițiile invocate nu au fost declarate neconstituționale ori discriminatorii.
Reglementarea actuală a taxei de poluare nu încalcă nici Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca încălcarea art. 90 din Tratatul UE, iar obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine exclusiv Parlamentului, iar nu instanțelor de judecată.
A solicitat ca A.F.M. București să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, atâta timp cât instanța o obligă la restituirea taxei auto.
Motivarea Curții.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate în recurs, curtea de apel constată următoarele:
La 07 aprilie 2011 C.J.U.E., în cauza T., a răspuns întrebărilor adresate de Tribunalul Sibiu, motivele de recurs urmând a fi analizate ținând cont de hotărârea C.J.U.E., având în vedere că interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale.
Reclamantul a investit instanța de fond cu o cerere având ca obiect principal restituirea sumei achitate cu titlu de „taxă de poluare", susținând că dispozițiile legale în baza cărora s-a perceput această taxă - O.U.G. 50/2008 încalcă dispozițiile art. 110 din T.C.E., obligatorii pentru Statul Român în virtutea Legii nr. 157/2005 și ale art. 11 și 148 din Constituție.
Instanța de fond a reținut ca întemeiată această susținere, apreciind că taxa reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine normelor europene, fiind instituită cu scopul și efectul imediat de a diminua introducerea în România a autoturismelor deja înmatriculate într-un alt stat membru al U.E.
Această interpretare a tribunalului este în prezent confirmată de hotărârea preliminară a C.J.U.E. la 7.04.2011 în cauza C-402/09 - T., în care Curtea a stabilit că: „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Pe cale de consecință, se reține că motivele de recurs referitoare la legalitatea taxei sunt nefondate.
Astfel, instanța trebuie să facă aplicarea normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și să soluționeze acțiunea cu care este sesizată, respectiv căile de atac exercitate, respectând interpretarea Curții.
Prin urmare, Curtea va aplica cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară, în speță, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu modificările ulterioare, având în vedere dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că reglementarea națională a taxei de poluare, în vigoare la data achitării taxei de către reclamantă, încalcă dispozițiile art. 110 TFUE, situație în care Curtea de Justiție a decis că taxa nu este datorată, iar statul membru trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
În atare condiții, se constată că este legală soluția instanței de fond, de restituire a taxei de poluare ce a fost percepută prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale, în cauză fiind incidente prevederile art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, coroborate cu art. 117 lit. (d) Cod procedură fiscală.
În ce privește obligarea la plata dobânzii se reține că această obligație nu este antrenată în funcție de culpa autorității publice, fiind accesorie obligației principale, se calculează potrivit art. 124 alin. 1 cu art. 70 de la data expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2, pârâta.
Cum rambursarea sumei de bani plătite necuvenit și a dobânzilor aferente trebuie să se facă potrivit dreptului național, reține că în materie fiscală sunt incidente prevederile art. 21 al. 4 și art. 124 Cod procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul în care se constată că plata sumelor a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective și a dobânzii corespunzătoare majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Cât privește modul de acordare a cheltuielilor de judecată, reține că la baza obligației de acoperire a acestora se află culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile făcute în mod nejustificat de către cealaltă parte.
Poziția de parte câștigătoare este determinată de raportul existent între conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărâre. Astfel, chiar dacă, în final A.F.M. este cea care a fost obligată să plătească A.F.P. R. sumele achitate de către reclamant cu titlu de taxă de poluare, organul fiscal, titular al raportului fiscal, este cel care a încasat taxa și apoi a refuzat restituirea sumei.
Așadar, în cauză nu se poate reține decât culpa procesuală a organului fiscal cu care a fost încheiat raportul juridic fiscal, așa încât în mod corect a îndatorat-o prima instanță numai pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată.
Observând că prima instanță a calificat corect raportul juridic dedus judecății și a făcut o judicioasă aplicare a legii, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice R., cu sediul în municipiul R., P-ța R. V., nr. 1, județul N. împotriva sentinței civile nr. 827/CF din 04.05.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimata-reclamantă M. V., cu domiciliul în R., ., ., județul N. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, C. Ș. | Judecător, L. M. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond M. I.
Red./tehnored.decizia recurs L.A.
Tehnored. M.A. 28.01.2013/2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3468/2013. Curtea de Apel BACĂU | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3776/2013.... → |
|---|
