Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 767/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 767/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 5352/103/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 767/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. G. C. - judecător
Judecător: Olguța L. T.
Judecător: V. S. - președinte secție
Grefier: L.-D. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre judecare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a județului N., în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N., împotriva sentinței civile nr. 848/CF din 08 mai 2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima, precum și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a județului N., în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N. este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a județului N., în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
- deliberând –
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 848/CF din 8.05.2012 Tribunalul N. a hotărât următoarele: a admis acțiunea formulată de reclamantul Z. G. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu N. pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 4.348 lei achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, cu dobândă fiscală calculată conform dispozițiilor art. 124 cu referire la art.70 din O.G. nr. 92/2003; a admis cererea de chemare în garanție și a obligat Administrația F. pentru Mediu să restituie pârâtei Administrația Finanțelor Publice Târgu N. suma de 4.348 lei virată de pârâtă cu titlu de taxă de poluare și să plătească acesteia dobânda fiscală datorată de pârâtă reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pentru înmatricularea unui autovehicul cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene reclamantul a achitat la data de 28.09.2010 suma de 4.348, cu titlu de taxă de poluare, la Administrația Finanțelor Publice Târgu N..
Această taxă a fost instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea unui autovehicul pentru prima dată în România și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri.
Instanța a constatat că în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, respectiv art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Totodată, este de reținut hotărârea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09. T. vs. Statul român, precum și cea dată în cauza C-263 I. N. vs. Statul român.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta este ținută să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală.
Cererea de chemare în garanție are ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a fi despăgubit de partea de la care a dobândit dreptul. Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, instanța a constatat-o întemeiată. Astfel, suma la plata căreia a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgu N. a fost încasată de aceasta însă a fost virată chematei în garanție, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare constituind venit la bugetul F. pentru Mediu. Cum chemata în garanție este beneficiara finală a taxei de poluare gestionată de pârâtă, și cum în cauză s-a constatat caracterul nelegal al taxei, și s-a dispus obligarea pârâtei la plată, instanța a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție la plata către pârâtă a taxei de poluare.
De asemenea, chemata în garanție a fost obligată la plata dobânzii fiscale datorată de pârâtă reclamantului.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice N. a formulat prezentul recurs, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N., în motivarea căruia a susținut următoarele:
După . Legii nr. 9/2012 nu mai poate fi vorba de discriminare în condițiile în care, conform art. 4, toate vehiculele care intră în parcul auto național sunt supuse taxei de poluare. Această taxă se plătește și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ori taxa de poluare. Mai mult, sunt de reținut și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012.
Art. 110 din Tratat nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective, cum sunt cele din O.U.G. nr. 50/2008, iar apoi din Legea nr. 9/2012.
Modificările aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, 218/2008 și 7/2009 – care constau în scutire de taxe pentru anumite categorii de autovehicule, cu o anumită normă de poluare și capacitate cilindrică, înmatriculate într-o anumită perioadă de timp – pun în discuție o altă dimensiune a taxării interne prevăzută de art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene decât cea cu care s-au confruntat instanțele în condițiile O.U.G. nr. 50/2008.
Este vorba de caracterul protecționist al taxei interzis de aceste dispoziții. Or, acest text nu interzice determinarea taxei pe criterii obiective cum sunt cele utilizate de O.U.G. nr. 50/2008. Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, prevederile art. 90 au un caracter complementar raportat la dispozițiile art. 25.
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând un sistem general de taxe interne aplicabile în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Este de reținut ceea ce a reținut Curtea în cauzele Brzezinski C-313/05, Outokumpu C-213/96, Nadasdi și Nemth C-290/05, Comisia-Luxemburg Contestatoare-152/89, Comisia-G. C-375/1995. Rezultă din această jurisprudență că este incidentă încălcarea art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauză, în raport de art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare se aplică tuturor autovehiculelor, fiind excluse, pe baza unor criterii care privesc destinația și nu proveniența, doar cele prevăzute în alin. 2. Nu se realizează însă o discriminare între autovehiculele second-hand importate din statele comunitare și acestea, în condițiile în care taxa de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate.
Referitor la decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C-402/09:
Conform principiului tempus regit actum, legislația aplicabilă litigiului aflat pe rolul Tribunalului Sibiu este O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum era în vigoare la data de 27.10.2008. Modificările ulterioare ale O.U.G. nr. 50/2008 ar fi impus Curții să se pronunțe asupra a trei situații diferite care ar fi putut determina trei hotărâri distincte: perioada 1 iulie 2008 – 31 noiembrie 2008, când și-a produs efectele O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 327/2008; perioada 1 decembrie 2008 - 14 decembrie 2008, când a produs efecte O.U.G. nr. 50/2008, modificată prin O.U.G. nr. 208/2008; perioada 15 decembrie 2008 - 13 februarie 2010, când a produs efecte O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 218/2008 care a abrogat O.U.G. nr. 208/2008.
Hotărârea pronunțată în cauza C-402/09 este obligatorie, dar numai pentru instanța care a formulat întrebarea preliminară. În fapt, hotărârea CJUE este obligatorie pentru toate instanțele statelor membre. Totodată, nerespectarea jurisprudenței CJUE poate avea drept consecință acțiuni în despăgubire împotriva statului membru a cărui instanță a hotărât în cauză. Răspunderea statelor pentru încălcarea de către instanțe a dreptului comunitar intervine atunci când: norma comunitară încălcată urmărește să confere drepturi persoanei; încălcarea este suficient calificată; între această încălcare și prejudiciul cauzat persoanei există o legătură cauzală nemijlocită. Prezentei cereri de restituire a taxei de poluare stabilite în alte condiții decât cele ale O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, nu îi sunt incidente efectele Hotărârii pronunțate în cauza C-402/09.
În mod greșit a fost obligată la plata dobânzilor, situația dedusă judecății neîncadrându-se în niciuna dintre prevederile art. 124 din Codul de procedură fiscală.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate, curtea de apel constată următoarele:
Principiul constituțional al neretroactivității legii împiedică instanța să aplice Legea nr. 9/2012 unei situații născute anterior intrării în vigoare a acestei legi. Taxa de poluare a fost plătită de reclamantă în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, act normativ avut în vedere de Curtea de Justiție a Uniunii Europene la pronunțarea hotărârii în cauza T. contra României.
Abrogarea O.U.G. nr. 50/2008 prin Legea nr. 9/2012 nu are ca efect înlăturarea efectelor pe care ordonanța le-a produs în perioada cât a fost în vigoare. Orice aprecieri cu privire la eliminarea discriminărilor sancționate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea dată în cauza T. împotriva României sunt lipsite de relevanță atâta vreme cât taxa de poluare care face obiectul restituirii dispuse prin hotărârea recurată a fost încasată în baza actului normativ examinat de Curte.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 cauza C-402/09 T. împotriva României, statuând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în materia interpretării art. 110 din TFUE (fost 90 TCE), invocate de recurente, au fost reținute de însăși Curtea de Justiție a Uniunii Europene în motivarea hotărârii date în cauza C-402/09 T. împotriva României. Curtea a analizat neutralitatea taxei de poluare instituită pentru autovehiculele de ocazie importate prin raportare atâta la vehiculele similare înmatriculare anterior în România și suspuse, cu ocazia acestei înmatriculări, aceleași taxe, cât și la vehiculele de ocazie similare înmatriculare anterior în România anterior instituirii taxei de poluare. Interpretarea finală a Curții se referă la această din urmă situație. Cu privire la prima situație, Curtea a reținut că un sistem precum cel al O.U.G. nr. 50/2008 asigură că taxa de poluare nu depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculare anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia primei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008 (par. 47).
Așadar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că O.U.G. nr. 50/2008 nu asigură neutralitatea taxei de poluare în privința autovehiculelor importate față de cele similare care erau înmatriculate deja la data instituirii taxei de poluare. Combătând susținerile Guvernului României, similare, în esență cu cele ale recurentelor, Curtea a reținut că din cauza Nadasdi și N. nu rezultă caracterul nelimitat al competențelor statelor membre în stabilirea regimului unor noi taxe (par. 52), interdicția reglementată de art. 110 TFUE fiind aplicabilă de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri din statele membre și să favorizeze produsele naționale, astfel cum s-a întâmplat în cazul reglementat prin O.U.G. nr. 50/2008 (par. 52, 57 și 59).
Este adevărat că hotărârea Curții în cauza C-402/09 a fost pronunțată într-o cauză în care taxa de poluare fusese stabilită în baza O.U.G. nr. 50/2008 în versiunea inițială. Însă, este de observat că modificările aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008 și nr. O.U.G. nr. 7/2009 nu privesc elementele pe baza cărora se determină suma de plată reprezentând taxa de poluare, ci nivelurile taxei de poluare care au devenit mai mari decât cele din versiunea inițială. Astfel, prin O.U.G. nr. 208/2008 a fost mărit considerabil nivelul (triplându-se) taxei specifice în funcție de emisia de dioxid de carbon (anexa 1) pentru ca apoi, prin O.U.G. nr. 7/2009 acest nivel să fie redus, dar nu sub nivelul stabilit în versiunea inițială a taxei (rămânând dublu față de nivelul inițial). Aceeași este situația cu nivelul taxei specifice în funcție de norma de poluare (anexa 2). Cotele de reducere a taxei, însă, au rămas, neschimbate, exceptând vehiculele mai vechi de 14 ani pentru care cota de reducere a fost stabilită la 90% față de 95%.
În ceea ce privește întinderea efectelor hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în temeiul art. 234 CE este de reținut hotărârea dată în cauza C-66/1980 International Chemical Corporation împotriva Amministrazione delle Fianze dello Stato. Curtea a stabilit că, deși o asemenea hotărâre este adresată în principal instanței care a cerut-o, ea este obligatorie și pentru celelalte instanțe naționale care se confruntă cu problema respectivă, efectul hotărârii originare fiind unul multilateral și, prin urmare, o astfel de hotărâre va avea efect de precedent față de toate instanțele din comunitate.
Restituirea unei sume plătite fără temei legal se face potrivit Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal aprobată prin Ordinul nr. 1899/2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice. Potrivit pct. 2 restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Codul de procedură fiscală. În cauză, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi formulat o astfel de cerere, situație în care organul fiscal nu va putea fi obligat la plata dobânzii prevăzute de art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală. Sub acest aspect, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, hotărârea tribunalului se impune a fi modificată în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a județului N., în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Târgu N., cu sediul în Piatra N., . bis, județul N., împotriva sentinței civile nr. 848/CF din 08 mai 2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Z. G., cu domiciliul procesual ales la SCA C. din București, Calea Rahovei, Clădirea 60 Electromagnetica Business nr. 266-268, ., sector 5.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge cererea privind acordarea dobânzii fiscale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, V. S. |
Grefier, L.-D. D. |
Red. s. D. S.
Tehnored. d.r. G.M. C./15.03.2013
L.D.D. – ex. 3
L.D.D. – 18 martie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4166/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3420/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
