Anulare act administrativ. Sentința nr. 12/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 680/32/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr._ Sentința nr. 12/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17 IANUARIE 2013
PREȘEDINTE - G. M. C. - judecător
- M. V. - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea formulată în contencios administrativ și fiscal de reclamantul N. C. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns N. C., asistat de avocat Hurgheș L., reprezentantul pârâtei fiind lipsă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței de a preciza dacă anterior emiterii Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 1080/22.05.2009 reclamantul a beneficiat de stimulente de natura celor solicitate prin acțiune, apărătorul acestuia răspunde afirmativ și depune la dosar dovezi în acest sens, respectiv adresele Gărzii Financiare – Comisariatul General nr._/10.12.2012 și nr._/19.12.2012. Precizează, de asemenea, că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pentru a formula concluzii pe fondul cauzei.
Având cuvântul în susținerea acțiunii, avocat Hurgheș L. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei, pentru perioada mai 2009 – iunie 2010,
la plata drepturilor salariale rezultate ca diferență dintre salariul corespunzător funcției publice de conducere de comisar șef secție și cel corespunzător funcției publice de conducere de comisar șef divizie, exercitată de reclamant în perioada menționată, precum și stimulentele acordate comisarului șef secție, prevăzute de legislația în vigoare. Totodată, subliniază faptul că solicită plata stimulentelor integral deoarece pe perioada în litigiu reclamantul nu a beneficiat de acestea, fiind primite doar de comisarul șef. Depune concluzii scrise la dosar și precizează că solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, sens în care depune chitanță la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ la data de 12.06.2009, pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamantul N. C. a solicitat în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscala București, să se constate nulitatea absolută a Ordinului nr. 1080/22.05.2009 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscala București.
Prin sentința civilă nr. 169/24.11.2009 Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea ca nefondată, sentință care a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2728/25.05.2010, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe întrucât aceasta nu satisface exigența legală a motivării hotărârilor judecătorești.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 340._ . La termenul din 15.10.2011, reclamantul și-a completat acțiunea introductivă cu încă trei capete de cerere, însă, instanța, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 132 Cod procedură civilă, dosarul aflându-se în rejudecare după casare, nemaiputând fi primite cereri noi, a dispus decăderea reclamantului din dreptul de a formula completări la acțiune și înregistrarea separată a respectivei cereri.
Prin sentința civilă nr. 118 din 15.10.2010 Curtea de Apel Bacău a respins excepțiile privind neîndeplinirea procedurii prealabile și lipsa de interes și a admis acțiunea, constatând nulitatea Ordinului nr. 1080/22.05.2009 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Prin decizia nr. 2039/6.04.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în dosarul nr. 340._ .
Ca urmare a dispoziției instanței de înregistrare separată a completării la acțiune, această acțiune a fost înregistrată la această instanță sub nr._ 24.11.2010. Prin cererea de completare a acțiunii reclamantul a solicitat următoarele:
- constatarea nulității absolute a ordinului nr. 1080/22.05.2009 emis de președintele A.N.A.F. în baza O.U.G. nr. 37/2009;
- repunerea în funcția de comisar șef al Gărzii Financiare Secția județeană N. începând cu data de 25.05.2009 până la data de 24.05.2010 și efectuarea de către angajator a modificărilor în carnetul de muncă;
- plata diferenței de salariu de comisar șef secție, de 3600 lei lunar și cel de comisar șef divizie, de 3048 lei lunar pentru cele 12 luni cât a fost trecut pe funcția inferioară prin aplicarea ordinului nr. 1080/2009;
- acordarea și a celorlalte drepturi – stimulente materiale prevăzute de legislația în vigoare, respectiv de art. 16 și anexa nr. 6 din H.G. nr. 533/2008, art. 18 și anexa nr. 9 din H.G. nr. 1324/2009, în sumă de minim 57.600 lei.
A mai precizat reclamantul că prin Ordinul nr. 1686/25.05.2010 al Ministrului Finanțelor Publice a fost reîncadrat în funcția de comisar șef secție, în baza Deciziei nr.414/2010 a Curții Constituționale a României.
Prin întâmpinare, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția lipsei de interes și a susținut netemeinicia acțiunii sub aspectul tuturor capetelor de cerere.
Prin concluziile scrise depuse pentru termenul din 8.02.2011 reclamantul a invocat autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește primul capăt de cerere, în raport de sentința civilă nr. 118/2010 a Curții de Apel Bacău.
Prin sentința civilă nr. 96 din 9.06.2011 Curtea de Apel Bacău a respins acțiunea ca tardivă, iar prin decizia nr. 2342 din 15.05.2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamant, a casat sentința civilă nr. 96 din 9.06.2011 și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
II. În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr._ din 27.09.2012.
La termenul din 15.11.2012 această instanță a pus în discuție excepția rămânerii fără obiect a capătului de cerere prin care s-a solicitat efectuarea de către angajator a modificărilor în carnetul de muncă având în vedere dispozițiile art. 293 alin. 3 din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 148/2009, precum și excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind repunerea reclamantului în funcția de comisar șef secție având în vedere Ordinul nr. 1686/2010 emis de ministrul finanțelor publice.
Examinând acțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, curtea de apel constată următoarele:
Prin Ordinul nr. 1080 din 22.05.2009 emis de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală reclamantul N. C. a fost eliberat, începând cu data de 25.05.2009, din funcția publică de conducere de comisar șef la Garda Financiară – Secția județeană N., conform art. 99 din Legea nr. 188/1999. Acest ordin a fost anulat de Curtea de Apel Bacău prin sentința civilă nr. 118 din 15.10.2010 devenită irevocabilă prin respingerea recursului, conform deciziei nr. 2039/6.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin Ordinul nr. 1686 din 25.05.2010 emis de ministrul finanțelor publice, reclamantul a fost reîncadrat, începând cu data semnării ordinului, în funcția publică de conducere de comisar șef secție, treapta I de salarizare, al Gărzii Financiare – Secția județeană N., cu un salariu de bază de 3.480 lei.
Se constată, așadar, că reclamantul, în calitatea sa de funcționar public, a fost eliberat nelegal din funcția publică de conducere de comisar șef (al Gărzii Financiare – Secția județeană N.) în perioada 25.05._.05.2010.
Întinderea drepturilor bănești cuvenite funcționarului public nelegal eliberat din funcția publică se stabilește conform art. 106 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, text care, în cauză, se impune a fi coroborat cu art. 19 din Legea nr. 554/2004, cu luarea în considerare a dispozițiilor deciziei de casare (nr. 2342 din 15.05.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție), obligatorie în temeiul art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Astfel, art. 106 din Legea nr. 188/1999 constituie temeiul în baza căruia reclamantul este îndreptățit a primi o despăgubire egală cu diferența dintre salariul efectiv primit și cel pe care l-ar fi încasat dacă nu ar fi fost eliberat nelegal din funcție.
Totodată, având în vedere că textul menționat prevede îndreptățirea funcționarului public de a primi „celelalte drepturi de care ar fi beneficiat”, pârâtul va fi obligat și la plata diferențelor dintre stimulentele acordate în baza art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 comisarului șef de secție și cele primite efectiv de reclamant. Sub acest aspect se au în vedere adresele nr._/10.12.2012 a Gărzii Financiare – Comisariatul General, nr._/10.12.2012 și nr._/19.12.2012 ale Secției județene N..
Astfel, prin adresa nr._/19.12.2012 Secția județeană N. a Gărzii Financiare a atestat faptul că reclamantul a beneficiat de stimulente în perioada aprilie 2008 – aprilie 2009, mai – decembrie 2010. Din adresa nr._/10.12.2012 rezultă că în perioada iunie 2009 – mai 2010, la nivelul Secției județene N., a fost constituit și evidențiat fondul de stimulente reglementat de art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 și că, pentru reclamantul N. C., sumele repartizate și aprobate cu titlu de stimulente au fost și achitate; de asemenea, din adresa nr._/10.12.2012 a Secției județene rezultă că în aceeași perioadă a fost constituit și evidențiat lunar fondul de stimulente reglementat de art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003, achitându-se sumele repartizate și aprobate atât personalului de execuție, cât și directorului coordonator/comisar șef de secție. Aceste din urmă două adrese atestă faptul că reclamantul a beneficiat de stimulente și, prin urmare, este îndreptățit a primi doar diferențele dintre stimulentele efectiv primite și cele de care ar fi beneficiat în funcția publică de conducere de director coordonator/comisar șef secție.
În privința capătului de cerere privind repunerea reclamantului în funcția de comisar șef se constată lipsa de interes având în vedere că această repunere a operat ca efect al Ordinului nr. 1686 din 25.05.2010 emis de ministrul finanțelor publice.
Capătul de cerere privind prin care s-a solicitat efectuarea de către angajator a modificărilor în carnetul de muncă a rămas fără obiect având în vedere dispozițiile art. 293 alin. 3 din Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 148/2009, de abrogare, începând cu data de 1.01.2011, a dispozițiilor Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
În temeiul art. 274 din codul de procedură civilă pârâta este ținută la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamant, reprezentând onorariu avocatului.
Față de cele ce preced, acțiunea va fi admisă în parte, în sensul celor anterior reținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul N. C., cu domiciliul în Piatra N., .. 91 Bis, județul N., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, Sector 5, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantului, pentru perioada 25.05.2009 – 24.05.2010, despăgubiri egale cu diferențele - indexate, majorate și recalculate - dintre salariul corespunzător funcției publice de conducere de director coordonator/comisar șef secție și cel corespunzător funcției publice de conducere de comisar șef de divizie (exercitată de reclamant în perioada 25.05._10), precum și cu cele dintre stimulentele acordate directorului coordonator/comisarului șef secție și cele acordate comisarului șef de divizie, în baza art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 coroborat cu art. 16 și anexa 6 din Hotărârea Guvernului nr. 533/2007, respectiv cu art. 18 și anexa 9 din Hotărârea Guvernului nr. 1324/2009.
Respinge, ca rămas fără obiect, capătul de cerere prin care s-a solicitat efectuarea de către angajator a modificărilor în carnetul de muncă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de reclamant, constând în onorariul avocatului.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2013.
Președinte, M. G. C. | ||
Grefier, M. V. |
M.C. 25 Ianuarie 2013
V.M./4 ex.
25.01.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1799/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4491/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
