Anulare act administrativ. Sentința nr. 195/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 195/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 190/32/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 195/2013
Ședința publică de la data de 29 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Grefier F. B.
*******************************************************************
La ordine a venit spre pronunțare cererea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta T. V., în contradictoriu cu pârâtul I. Național de Expertize Medicale și Recuperarea Capacității de Muncă București, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.10.2013, când;
INSTANȚA
- deliberând –
I. Reclamanta T. V., în contradictoriu cu CASA JUDEȚEANĂ de Pensii Bacău, a formulat contestație împotriva deciziei asupra capacității de muncă nr. 2037/din 29.04.2011 a Casei Județene de Pensii Bacău, prin care solicită admiterea contestației anularea acestei decizii, întrucât bolile de care suferă se încadrează în gradul de invaliditate așa cum s-a stabilit prin decizia asupra capacității de muncă nr. 4228 din 11 noiembrie 2010.
Motivele contestației sunt următoarele:
În fapt prin decizia nr._ din 6 decembrie 2004, în urma investigațiilor medicale și a expertizării capacității de muncă în dosarul de pensionare nr. 7512/ 26 noiembrie 2004, reclamanta a fost pensionată pentru invaliditate începând cu data de 1 decembrie 2004, încadrându-se în gradul 2 de invaliditate.
Prin Decizia asupra capacității de muncă nr. 4228 din 11.11 20l0 emisă de Cabinetul de Expertiză medicală și recuperare n capacității de muncă din cadrul Casei județene de pensii Bacău, pe baza consultului medicului expert al asigurărilor sociale s-a stabilit gradul de invaliditate II(doi),definitiv și fără revizuire.
Prin Decizia nr. 2037 din data de 29 04.2011 valabilă de la 1 mai 2011 Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și de recuperare a Capacității de Muncă din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, a stabilit că nu se încadrează în niciun grad de invaliditate, iar la punctul d) din această decizie că are capacitatea de muncă păstrată.
Această decizie i-a fost comunicată cu scrisoare recomandată din data de 17 octombrie 2011, când i s-a comunicat că nu mai are dreptul la pensia de invaliditate, întrucât urmează să primească pensia pentru limită de vârstă.
În acest sens s-a prezentat la Casa locală de Pensii Onești și în urma examinării actelor privind vechimea în muncă și a stagiului de cotizare, coroborate cu vârsta reclamantei, a rezultat că acesta se încadrează în dispozițiile Legii nr. 19/2000, pentru pensionare la limită de vârstă .
Într-adevăr, potrivit art. 64 din Legea nr. 19/200, la împlinirea vârstei standard pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă, pensionarul de invaliditate poate opta pentru cealaltă pensie, dacă este mai avantajoasă.
În condițiile în care bolile de care suferă s-au agravat și nu îndeplinește condițiile pentru pensionare la limită de vârstă, se impune menținerea pensiei de invaliditate stabilită anterior.
II. Pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău a formulat întâmpinare prin care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii Bacău, în raport cu acțiunea formulată de către reclamanta T. V., pentru următoarele:
În fapt:
Reclamanta, T. V., contestă decizia asupra capacității de muncă nr. 2037 din 29.04.2011 emisă de către I. Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă București din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București, prin care s-a stabilit că reclamanta și-a recuperat capacitatea de muncă și pe cale de consecință aceasta a fost depensionată. Față de aceste contestații învederează instanței următoarele aspecte: Conform dispozițiilor art.2, alin.(4) din HG.13/2004 privind statutul CNPAS - "CNPAS are în subordine I. Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, instituție publică cu personalitate juridică și autonomie științifică, denumit în continuare INEMRCM". Având în vedere faptul că decizia asupra capacității de muncă nr. 2037 din 29.04.2011, ce face obiectul prezentei contestații, a fost emisă de către I. Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă București din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București, solicită instanței să constate faptul că nu are calitate procesuală pasivă în raport cu obiectul contestației și pe cale de consecință solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei județene de Pensii Bacău .
În drept invocă dispozițiile art. 115-119 Cod Procedură Civilă, Legea 263/2010, HG 257/2011, HG 13/2004.
III. Reclamanta a solicitat ulterior introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă București.
IV. Reclamanta a depus completare la cererea inițială, în care a arătat următoarele:
Față de decizia asupra capacității de munca nr. 2037/29.04.2011 arată că a îndeplinit procedura prealabilă după cum urmează:
La data de 05.05.2011 a atacat decizia nr. 2037/29.04.2011, susținând următoarele:
- reclamanta este pensionată pe caz de boala din 06.12.2004 în baza deciziei_ a Casei Județene de Pensii Bacău.
- a mers anual la comisiile de evaluare și examinare, așa cum s-a dispus prin decizie.
- pe parcursul acestor evaluări s-a constatat că afecțiunile de care suferă s-au agravat iar la 11.11.2011 s-a stabilit de comisie medicala specializată că reclamanta și-a pierdut în totalitate și permanent capacitatea de muncă, fiind încadrată la grad de invaliditate 2, fără revizuire.
- 5 luni mai târziu am fost chemata la o noua evaluare, m-am prezentat și în urma acestei evaluării s-a emis decizia 2037/29.04.2011.
A solicitat reexaminarea medicală.
Potrivit art. 71 al. 8 Legea 263/2010 - contestația se soluționează in termen de 45 zile de la înregistrare și se comunică în 5 zile de la emitere.
La data de 02.06.2011 - INEMRCM prin adresa cu nr. 615 i-a comunicat că: "a fost solicitat dosarul d-voastra de la Casa Județeană de Pensii Bacău și va fi analizat".
La data de 23.08.2011 T. V. a făcut adresa către INMERCM București și a solicitat a i se comunica care este rezultatul contestației formulate la 05.05.2011.
La data de 06.10.2011 INMERCM București răspunde prin adresa nr. 1346: "referitor la contestația din 05.05.2011 se menține decizia 2037/29.04.11".
La data de 31.10.2011, în termen legal, în baza legii 554/2004 art. 11, și a Legii 263/2010, reclamanta a formulat acțiune în instanța. Conform art. 71 al.8 "deciziile comisiilor pot fi atacate la instanțele judecătorești competente în termen de 30 zile".
La data de 08.06.2012, după pronunțarea instanței și declinarea competenței i s-a comunicat de către Casa Județeană de Pensii Bacău o copie conforma cu originalul a deciziei nr._ 06.05.2011 prin care "se suspendă decizia de pensie la dosar nr._ începând cu 01.05.2011 deoarece titularul T. nu a respectat art. 78 pct. 4, respectiv NU S-A PREZENTAT LA EXAMINARE MEDICALA, "neprezentarea, din motive imputabile la revizuirea medicală atrage suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizia medicala sau, după caz, „încetarea plății pensiei, în condițiile legii".
Decizia este motivată și în baza art. 80 pct. 2 din Legea 263/2010: ""neprezentarea la I. NMERCM, la centrele regionale de expertiză medicală a capacității de munca sau la comisiile centrale de expertiză medico - militar din cadrul MAPN, MAI, SRI, din motive imputabile, atrage suspendarea plații pensiei" și al art. 80 pct. 3 "suspendarea plății pensiei prevăzute la alin. 2 se face începând cu luna următoare celei în care neprezentarea s-a comunicat către casa teritoriala de pensii sau de către casa de pensii sectoriala, după caz".
Decizia a fost de suspendare pentru neprezentare la comisie. Suspendare motivata de lipsa persoanei la comisia de expertiza. Reclamanta este pensionata pentru invaliditate din 2004, dar gradul de invaliditate stabilit anterior era de G. INVALIDITATE 2. conform deciziei nr. 4228/11.XI.2010, decizie emisă în baza art. 6 al. 7 Legea 19/2000, conform căreia reclamanta nu era supusă revizuirii medicale periodice, prezentând invalidități care afectează ireversibil capacitatea de munca.
Din 11.XI.2010 și până în aprilie 2011 (5 luni mai târziu) nu s-au efectuat descoperiri științifice miraculoase care să vindece bolile sale.
La 20.XII.2010 este publicată în Monitorul Oficial - Legea 263/2010. Această lege nu anulează deciziile de pensionare anterioare.
Conform art. 79 al. I lit. a) - Legea 263/2010 "nu mai sunt supuși revizuirii medicale pensionarii de invaliditate care prezintă invalidități care afectează ireversibil capacitatea de munca"(Fostul art. 62 al 7 din Legea 19/2000 )
Art. 80 stabilește: INEMRCM poate convoca pensionarul de invaliditate pentru expertiză. Neprezentarea lui la expertiză duce la SUSPENDARE.
Conform art. 78 - dacă în urma prezentării la comisia de expertiza, după revizuirea medicală se stabilește redobândirea capacității de munca, dreptul la pensie pentru invaliditate ÎNCETEAZĂ.
Conform deciziei 2037/29.04.2011 s-a stabilit că reclamanta are capacitate de muncă.
Solicită Casei Județene de pensii Bacău comunicarea deciziei de ÎNCETARE.
Față de toată aceasta situație solicită anularea, revocarea deciziei 2037/29.04.2011 și a actelor consecvente ce decurg și obligarea INMERCM la efectuarea unei noi expertize medicale.
Înțelege ca prezenta acțiune să aibă ca obiect și anularea deciziei de suspendare.
În mod eronat, avocatul anterior a susținut că înțelege ca prin prezenta acțiune să solicite și anularea deciziei de încetare a pensiei pe care nu o avea comunicată.
În drept invocă Legea 554/2004, Legea 263/2010, Normele de punere în aplicare a Legii 263/2010 publicate în M.O. din 25.03.2011, Ordinul 1418/2010.
Înțelege să solicite instanței de judecată admiterea următoarelor probe în susținerea acțiunii: acte, interogatoriu, expertiza medicala, precum și orice altă probă ar reieși necesara din dezbateri.
V. I. Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă (INEMRCM ), în contradictoriu cu reclamanta T. V., a depus concluzii scrise prin care solicităm instanței ca în baza probatoriului ce urmează să fie administrat să respingă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Decizia asupra capacității de muncă nr. 2037/29.04.2011 a fost emisă de Comisia de avizare și control pentru deficienți somatici I din cadrul intimatului INEMRCM în concordanță cu competențele sale legale stabilite prin dispozițiile art. 71 alin. (1) lit. c) și alin. (4) din Anexa la H.G. nr. 1229/2005. Decizia contestată respectă toate condițiile de formă și de fond cerute pentru validitatea sa, fiind întocmită în urma internării reclamantei la INEMRCM în perioada 26.04._11, în conformitate cu Criteriile și normele de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradul I, II și III de invaliditate, aprobate prin H.G. nr. 155/2011.
În conformitate cu prevederile art. 78 alin. (6) din Legea nr. 263/2010 raportat la art. 72 alin. (2) lit. c) din Anexa la H.G. nr. 1229/2005, în urma contestației formulate de reclamantă, dosarul medical al acesteia a fost analizat de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă din cadrul intimatului INEMRCM. Prin Avizul nr. 664/04.10.2011 Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă din cadrul intimatului INEMRCM s-a pronunțat în sensul menținerii concluziilor ce au stat la baza emiterii deciziei nr. 2037/29.04.2011 emisă de Comisia de avizare și control din cadrul INEMRCM.
Pentru motivele învederate în prezenta întâmpinare, solicită onoratei instanțe respingerea acțiunii contestatoarei ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Contestația este neîntemeiată.
Potrivit art. 80 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 „I. Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă, centrele regionale de expertiză medicală a capacității de muncă sau comisiile centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații pot convoca pentru expertizare pensionarul de invaliditate. Concluziile expertizării sunt obligatorii și definitive.”
Rezultă din aceste prevederi legale că deciziile de pensionare pentru caz de invaliditate emise de casele județene de pensii sunt considerate nerevizuibile numai prin raportare la aceste organe teritoriale, iar nu și față de I. Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă, centrele regionale de expertiză medicală a capacității de muncă sau comisiile centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, organe superioare de control în acest domeniu și a căror concluzii în urma expertizării sunt definitive și obligatorii pentru casele județene de pensii.
Cu alte cuvinte, decizia de pensionare pentru invaliditate emisă de o casă județeană de pensii nu poate fi revocată din proprie inițiativă și pensionarul nu mai poate fi chemat la controale periodice, dacă decizia a fost declarată nerevizuibilă, dar acest fapt nu împiedică organele de control superioare ierarhic caselor județene de pensii, prevăzute la art. 80 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, să cerceteze din oficiu temeinicia stabilirii gradului de invaliditate, și implicit și subsecvent, să stabilească dacă dreptul la pensie pentru grad de invaliditate a celui chemat din oficiu la expertizare a fost recunoscut de casa județeană de pensii pe baze medicale temeinice.
În speța de față instanța a solicitat, la cererea reclamantei, reexpertizarea acesteia de către I. Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă, concluziile reexpertizării fiind în sensul păstrării capacității de muncă a acesteia.
Nu pot fi primite susținerile reclamantei exprimate în dezbaterile pe fond, conform cărora aceasta nu ar fi avut asigurat un acces efectiv la justiție din partea legii și a instanței de judecată fiindcă reexpertizarea a fost efectuată de aceeași instituție, întrucât ajungerea la aceeași concluzie medicală, de către alți specialiști din cadrul aceluiași organ specializat prevăzut de lege, nu înseamnă și că noile concluzii au fost date numai pentru păstrarea concluziilor primei expertizări, ci poate însemna la fel de bine și că expertizarea din oficiu a reclamantei a stabilit corect existența capacității sale de muncă.
Instanța de judecată nu are nici un motiv să se îndoiască de concluziile reexpertizării, buna credință a specialiștilor care au reexpertizat pe reclamanta din prezenta cauză fiind prezumată de lege, nefăcându-se în acest sens nicio probă contrară.
Practica CEDO a stabilit că în anumite litigii, puternic specializate, statul are dreptul de a stabili competențe întinse organelor de specialitate și persoanelor, limitate ca număr, care pot exprima o părere științifică pertinentă într-un anumit domeniu și care au calitatea oficială de experți.
Pe de altă parte nimic nu a împiedicat-o pe reclamantă să propună un expert parte și care să participe și să prezinte și concluziile sale științifice cu ocazia reexpertizării dispuse de instanța de judecată.
La cererea instanței de judecată comisia de reexpertizare a explicat amănunțit (filele 119 – 120 din dosar), pe ce s-au bazat concluziile sale, atât cât era posibil în termeni comuni și fără a se denatura sensul științific pentru termenii medicali care pot descrie afecțiunile reclamantei și efectele acestora asupra capacității sale de muncă.
Pentru aceste motive instanța va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamanta T. V. cu domiciliul în Onești, .. 8, ., în contradictoriu cu pârâtul I. Național de Expertize Medicale și Recuperarea Capacității de Muncă București cu sediul în București, sector 5, ., ca nefondată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2013.
Președinte, C. Ș. | ||
Grefier, F. B. |
Tehno.red.sent. C.Șt.
VZ/5.11.2013
4 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 2018/2013. Curtea de Apel BACĂU | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 160/2013.... → |
|---|
