Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 711/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 711/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 635/103/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE NR. 711/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15 FEBRUARIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE L. A.
JUDECĂTOR C. Ș.
JUDECĂTOR L. M.
GREFIER V. Z.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul în materia contenciosului administrativ formulată de recurenții-contestatori S. I. L. și S. A. V. împotriva sentinței civile nr. 276/CA/01.11.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S_a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că la dosar s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Intimatul-pârât P. M. R. a depus la dosar întâmpinare care nu respectă termenul procedural, motiv pentru care instanța le califică ca și concluzii scrise.
Recursul este declarat și motivat în termen, legal timbrat.
S-a solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.276/CA/1.11.2012 Tribunalul N. a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de
proprietate nr.0031/23._ emis de C. Județean N. în favoarea S.C. Favorit S.A.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, condițiile de admisibilitate a excepției de nelegalitate ridicate în cadrul unui proces sunt ca actul atacat să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate este ridicată, din oficiu sau la cererea părții interesate, pe cale de excepție, și existența unei corespondențe între dispozițiile din actul administrativ unilateral și actul atacat, respectiv ca de actul administrativ unilateral să depindă soluționarea litigiului pe fond.
Este inadmisibilă însă excepția de nelegalitate invocată cu privire la acte emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, care se aplică actelor administrative unilaterale, individuale sau normative, comunicate /publicate începând cu 6.01.2005 sau, după caz, celor care au intră în vigoare/s-au emis după această dată.
Deși prin Deciziile nr. 425 din 10 aprilie 2008 si nr. 426 din 10 aprilie 2008, Curtea Constituțională a reținut ca dispozițiile 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt constituționale, prin raportare la art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 si art. 44 din Constituție, republicata, judecătorului național îi revine însa rolul de aprecia cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este cazul Convenției Europene a Drepturilor Omului), precum si cu privire la compatibilitatea si concordanta normelor din dreptul intern cu reglementările si jurisprudența comunitare in sensul art. 148 alin. 2 din Constituție. Judecătorul național în calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislația naționala, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor, așa cum s-a pronunțat Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauzele E. împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991 si Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza E. E. împotriva României.
În acest sens, Curtea de Justiție de la Luxemburg arată că judecătorul național, în calitate de judecător comunitar, este competent " să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național, precum legea generala privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța naționala poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autoritarilor administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (CJCE, Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/06 si C-385/06).
Dispozițiile din LCA, cu modificările si completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită in timp, pe calea incidentala a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării in vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin: dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului și în practica CEDO, prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice precum și practicii Curții de Justiție de la Luxemburg, care a reținut că: atunci când partea îndreptățita să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentala a excepție de nelegalitate.
În consecință, cu privire la excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării in vigoare a Legii nr. 554/2004 este înlăturata aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, si ale art. II alin. (2) teza finala din Legea nr. 262/2007.
În acest sens, Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație si Justiție, în ședința din 26 mai 2008, a decis în aplicarea art. 20 alin. (2) si art. 148 alin. (2) din Constituție, prin raportare la Convenția europeana a drepturilor omului si la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum si la jurisprudența CEDO si a Curții de Justiție de la Luxemburg, înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, si ale art. II alin. (2) teza finala din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării in vigoare a Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se contesta pe calea excepției de nelegalitate. De asemenea prin decizia nr. 2307 din 4 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ si fiscal a fost adoptată aceeași soluție.
Împotriva sentinței au declarat recurs S. I. L. și S. A. V.,criticile formulate vizând următoarele:
Art. 4 alin.2 din Legea nr.5544/2004 prevede în mod expres că pot face obiectul excepției de nelegalitate actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a legii, neconstituționalitatea acestui text nefiind niciodată acceptată de Curtea Constituțională. Realizând o directă aplicare a reglementărilor internaționale unde Curtea Constituțională a stabilit că nu există un conflict între norma juridică internă și arătatele reglementări instanța de fond a depășit limitele conferite de Constituție.
Prima instanță nu a analizat practica Curții de Justiție de la Luxemburg din prisma specificului cauzei de față și a preluat în același mod soluția de inadmisibilitate a Înaltei Curți. Actul în litigiu nu a fost făcut niciodată public,cu toate demersurile efectuate, și ca urmare nu poate fi protejat doar pe baza principiului securității actelor juridice,cu atât mai mult cu cât între titularii dreptului de proprietate și uzurpatorii acestui drept există un conflict juridic.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „legalitatea unui act administrativ individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu, sau la cererea părții interesate”.
Este adevărat că prin deciziile pronunțate Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, în varianta lor modificată prin Legea nr. 262/2007, apreciind că aceste texte sunt în acord cu dispozițiile art. 16 alin. (l) și art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală ca și cu principiul stabilității raporturilor juridice.
Prima instanță a apreciat corect,în raport de dispozițiile 20 alin. (2) din Constituția României, text ce instituie, în situația în care există un conflict între legile naționale și normele cuprinse în pactele și tratatele internaționale la care România este parte, regula aplicării directe și cu prioritate a tratatelor internaționale, că judecătorul național este cel ce aplică direct și nemijlocit prevederile cuprinse în aceste tratate internaționale, având și rolul de a aprecia, în sensul art. 148 alin. (2) din Constituție, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudențele comunitare.
Din această perspectivă judecătorul național aplicând C.E.D.O. are obligația, de a asigura efectul deplin al normelor acestei convenții, asigurându-le preeminența, deplină și efectivă, față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte intervenția legiuitorului pentru abrogarea ei.
Prin urmare criticile recurenților sunt nefondate întrucât, în acord și cu cele arătate și de instanța de fond, consecințele juridice pe care le produce admiterea unei excepții de nelegalitate asupra litigiului în cadrul căruia a fost invocată (mai cu seamă prin posibilitatea invocării excepției fără limită de timp) art. 4 din acest act normativ, contravin principiului securității raporturilor juridice.
Aceasta impune aplicarea directă, cu prioritate a art. 6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Admiterea excepției de nelegalitate produce practic efecte similare cu ale anulării actului administrativ ceea ce presupune că beneficiarul actului nu se mai poate folosi de el fiind lipsit ,de fapt ,de fundamentul dreptului consacrat prin actul administrativ.
De asemenea, conform jurisprudenței Curții de Justiție de la Luxemburg, este de competența judecătorului național, în calitate de prim judecător comunitar, să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național, care i s-ar opune.
Prin urmare corect a reținut prima instanță că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, ce permit repunerea în discuție, repetat și fără limită de timp, a legalității unui act administrativ individual, încalcă principiile fundamentale arătate, practica C.E.D.O. și pe cea a Curții de Justiție de la Luxemburg, în situații juridice similare.
În consecință, pentru cele anterior arătate,în temeiul art. 312.C.pr.civ recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-contestatori S. I. L. și S. A. V. împotriva sentinței civile nr. 276/CA/01.11.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. M. R. și C. JUDEȚEAN N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.02.2013.
PREȘEDINTE, L. A. | JUDECĂTOR, C. Ș. | JUDECĂTOR, L. M. |
GREFIER, V. Z. |
Red.s.N. A.
Red.d,r./tehnored,.C.Ș./12.03.2012
V.Z-.
Ex.2
| ← Pretentii. Decizia nr. 1793/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2018/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
