Anulare act administrativ. Sentința nr. 201/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 201/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 596/32/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 201/2013
Ședința publică de la data de 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Grefier A. R.
******************************************************
La ordine a venit spre soluționare acțiunea în materia contenciosului administrativ formulată de reclamantul Județul B. – prin Președinte în contradictoriu cu M. D. Regionale și Administrației Publice, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic C. S. pentru reclamant, care depune delegație de reprezentare la dosarul cauzei, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată că prin întâmpinare s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel B., și având în vedere că pe fondul cauzei nu mai sunt alte aspecte prealabile de discutat sau cereri de formulat, unește excepția invocată cu fondul și acordă cuvântul asupra acestora.
Având cuvântul, reclamantul prin reprezentant solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv anularea notei de constatare nr. 2.237.971/20.12.2012 și a deciziei nr. II/15/15.02.2013. În ce privește excepția invocată de pârât, solicită respingerea acesteia motivat de faptul că temeiul de drept invocat în susținerea excepției trebuie raportat la contractul de achiziție publică și nu la contractul de finanțare, și având în vedere și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora Curtea de Apel B. este competentă atât material cât și teritorial în soluționarea cauzei.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza spre pronunțare.
INSTANȚA
- deliberând –
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel B. sub nr._, reclamantul Județul B., prin Președintele Consiliului Județean B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice (succesor în drepturi al Ministerului Administrației și Internelor) anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 2.237.971 din 20.12.2012 și a Deciziei nr. II/15/15.02.2013.
În motivarea cererii, reclamantul arată că prin Nota de constatare se stabilesc în sarcina sa obligații de plată pentru încălcarea legislației achizițiilor publice în implementarea proiectului „Programarea Strategică – modalitate de optimizare a structurilor pentru noile servicii descentralizate/ deconcentrate din sectorul prioritar sănătate”, constatările organului de control fiind rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a legii.
Reclamanta susține că echipa de control a apreciat în mod greșit că au fost încălcate dispozițiile art. 178 alin.2 și 179 din OUG 34/2006, în realitate fiind permis autorității contractante să introducă criterii de calificare și selecție referitoare la capacitatea profesională.
În ce privește cerința din Fișa de date a achiziției, referitoare la prezentarea de către expertul cheie nr. 1 și expertul cheie nr. 2 a diplomei universitare în domeniul economic, este impusă de natura activităților ce urmau a fi desfășurate și conformă dispozițiilor OUG 34/2006, pârâta stabilind în mod nelegal că această cerință ar încălca dispozițiile art. 178 alin. 2 din OUG 34/2006.
De asemenea, reclamanta susține că era conformă actului normativ sus menționat și cerința din fișa de date – Secțiunea V 4.2. referitoare la capacitatea profesională, respectiv ca experții să facă dovada că au pregătit și implementat proiecte de investiții cu finanțare nerambursabilă, legea lăsând la aprecierea autorității contractante necesitatea stabilirii unor criterii de calificare și selecție în ce privește capacitatea profesională.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, OUG 34/2006, HG 925/2006, Legea 554/2004 și OG 92/2003.
La cerere au fost anexate înscrisuri, respectiv Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 2.237.971 din 20.12.2012 și Decizia nr. II/15/15.02.2013. Prin întâmpinare, pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel B., raportat la Contractul de finanțare nr. 124/2010, solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând, în esență, că actele contestate sunt legale, întrucât autoritatea contractantă a stabilit, în cadrul procedurii de atribuire a contractului cerințe minime de calificare cu caracter discriminatoriu și restrictiv, nejustificate corespunzător și prin care se încalcă prevederile art. 178 alin.2 și 179 din OUG 34/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
În aplicarea dispozițiilor art. 248 raportat la art. 131, 132 Cod procedură civilă, curtea va examina cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârât prin întâmpinare.
Excepția menționată a fost invocată prin raportare la dispozițiile art. 20 alin.1 din Contractul de finanțare nr. 124 /2010, care prevede: „În eventualitatea unui litigiu între AM P./OI și Beneficiar, survenit în executarea acestui Contract, se va încerca soluționarea acestuia pe cale amiabilă. În situația în care nu se poate ajunge la o înțelegere pe cale amiabilă, litigiul va fi soluționat de către instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a Municipiului București.”
Se impune însă observația că în speță nu ne aflăm în prezența unui litigiu survenit în executarea contractului de finanțare, ci într-un litigiu de contencios administrativ, în care se contestă actele administrative prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații bănești, în temeiul OUG 66/2011.
Este evident că în speță, autoritatea pârâtă a desfășurat un control având ca scop constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, în sensul prevederilor capitolului III din OUG 66/2011, control ce a fost urmat de întocmirea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA –_/19.12.2012; acest titlu de creanță a fost atacat de reclamantă, potrivit prevederilor Legii 554/2004 în fața instanței de contencios administrativ, a cărei competență este dată de dispozițiile art. 10 alin. 1 ind. 1 și alin. 3 din Legea 554/2004.
Potrivit textului citat, „Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.”
Față de aceste considerente, Curtea de Apel B. este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei de față, context în care va fi respinsă excepția necompetenței teritoriale invocată de pârât.
În ce privește fondul cauzei, curtea reține că în fapt, autoritatea contractantă a organizat în anul 2011 procedura de atribuire a contractului „Programarea Strategică – modalitate de optimizare a structurilor pentru noile servicii descentralizate/ deconcentrate din sectorul prioritar sănătate”, contractul de servicii fiind încheiat cu . SRL.
Direcția pentru dezvoltarea capacității administrative din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a întocmit Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 2.237.971 din 20.12.2012, în care s-a stabilit că debitorul Consiliul Județean B. datorează autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 3.988,50 lei, reprezentând corecție financiară de 5 % aplicată la valoarea contractului de achiziție publică nr. 8858/59/10.08.2011.
Împotriva Notei de constatare, Consiliul Județean B. a formulat contestație, soluționată prin Decizia internă nr. II/15/15.02.2013 de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional „Dezvoltarea Capacității Administrative”, în sensul respingerii.
Autoritățile administrative menționate au reținut, în esență că reclamanta a impus, prin documentația de atribuire a contractului, condiții restrictive, ce încalcă legea specială în domeniul achizițiilor.
1.Cu privire la prima cerință în discuție, respectiv prezentarea de către expertul cheie nr. 1 și expertul cheie nr. 2 a diplomei universitare în domeniul economic, instanța reține ca întemeiate constatările din actele contestate, având în vedere că cerința este disproporționată în raport cu obiectul și complexitatea contractului (servicii generale de consultanță și asistență în implementare); această cerință nu a fost justificată de reclamantă prin Nota Justificativă nr. 5962/03.06.2011( fila 40 dosar), iar susținerile reclamantei din acțiune, ce vizează tipurile de activități ce se impun a fi desfășurate de acești experți (și care ar justifica cerința studiilor economice superioare), respectiv: analize și diagnostice în domeniul administrației publice și realizarea unor sesiuni de training având ca beneficiari angajați din cadrul administrației publice, nu pot fi reținute, întrucât pe de o parte aceste activități nu se regăsesc în art.1 din contract, care enumeră limitativ activitățile ce urmează a fi executate de prestator, iar pe de altă parte, aceste activități nu presupun în mod obligatoriu și exclusiv o specializare în domeniul economic.
Raportat la prevederile contractului de servicii încheiat de reclamantă, cerința studiilor economice pentru cei doi experți apare ca fiind restrictivă, întrucât împiedică participarea la procedură a operatorilor economici care au cooptat în cadrul echipei de proiect manageri de proiect și experți fonduri structurale care au acumulat experiența specifică necesară, dar nu sunt economiști.
În condițiile în care autoritatea contractantă a stabilit pentru expertul cheie nr. 1 și expertul cheie nr. 2 cerința de a avea studii post - universitare în domeniul managementului de proiect sau diplomă / certificat de absolvire pentru Manager de proiect, plus experiență relevantă în domeniu, nu se justifică cerința studiilor economice, care este de natură să încalce dispozițiile art. 178 alin. 2 și art. 179 din OUG 34/2006. În conformitate cu prevederile art. 8 alin.2 din HG 925/2006, atunci când autoritatea contractantă impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economico financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției. Ori în speță, așa cum s-a arătat anterior, nota justificativă nr. 5962/03.06.2011 nu cuprinde nici o motivație a cerinței privind studiile economice.
2.În ce privește cerința autorității contractante privitoare la capacitatea profesională, respectiv ca personalul de specialitate și experții să facă dovada că au implementat proiecte de investiții cu finanțare nerambursabilă, instanța constată că și aceasta încalcă dispozițiile art. 178 alin. 2 și art. 179 din OUG 34/2006 și ale HG 925/2006. Prin precizarea sursei de finanțare a proiectelor se limitează dreptul operatorilor economici care au desfășurat astfel de proiecte, dar cu alte surse de finanțare. Sursa de finanțare a proiectelor anterioare nu avea relevanță, fiind suficient, din punct de vedere al capacității profesionale, ca ofertantul să fi implementat anterior proiecte de aceeași natură. Nu pot fi reținute argumentele din Nota justificativă nr. 5962/03.06.2012, potrivit cărora fondurile europene se obțin și se utilizează după anumite rigori, atâta vreme cât exista cerința unei certificări a experienței în domeniul managementului de proiect, iar pe de altă parte, însăși autoritatea contractantă a renunțat, pe parcursul procedurii la cerința prezentării unei diplome / certificat de expert/ specialist pregătire și implementare proiecte de investiții cu finanțare publică nerambursabilă.
Este evident că o asemenea cerință este de natură să împiedice participarea la procedură a tuturor agenților economici care ar avea resursele și capacitatea de a îndeplini serviciile, dar care nu au mai desfășurat proiecte cu finanțare europeană, fiind favorizați agenții care au desfășurat până în prezent astfel de proiecte.
În acest context, curtea constată că și sub al doilea aspect analizat cerința impusă de autoritatea contractantă încalcă dispozițiile art. 178 alin. 2 și art. 179 din OUG 34/2006, fiind întemeiate și justificate aspectele reținute în actele contestate.
Este adevărat că legea specială în materia achizițiilor publice conferă autorității contractante dreptul de a aplica criterii de selecție în ce privește capacitatea profesională a ofertantului, așa cum prevăd dispozițiile art. 176 lit. d și art. 178 alin. 1 din OUG 34/2006, dar, în același timp, autoritatea este obligată să nu restricționeze participarea la procedură, să respecte principiul proporționalității, prin raportare la exigențele impuse de valoarea, natura și complexitatea contractului, în conformitate cu dispozițiile art. 178 alin.2 și art.179 din OUG 34/2006 și art. 8 alin. 1 din HG 925/2006.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța constată că reclamanta a încălcat aceste principii, enunțate de art. 2 din ordonanță, context în care actele contestate sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile art. 51 din OUG 66/2001, raportate la art. 1, 8 și 18 din Legea 554/2004, instanța va respinge, ca nefondată, acțiunea reclamantei ce vizează anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 2.237.971 din 20.12.2012 și a Deciziei nr. II/15/15.02.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel B..
Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Județul B. – prin Președinte cu sediul în B., ., județul B. în contradictoriu cu M. D. Regionale și Administrației Publice cu sediul în București, sector 5, ., nr. 17.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.10.2013.
Președinte, V. S. | ||
Grefier, A. R. |
Tehno.red.sent.V.S.-06.11.2013
4ex
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 980/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 2609/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
