Pretentii. Decizia nr. 154/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 154/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 4471/103/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 154/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. Ș. - judecător
Judecător: C. P.
Judecător: V. P.
Grefier: L.-D. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice R., împotriva sentinței civile nr. 876/CF din 10 mai 2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice R. este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit legal de plata taxei de timbru.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice R. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare pe baza celor solicitate de părți la dosar.
CURTEA:
- deliberând –
Administrația Finanțelor Publice R., a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 876/CF/10.05.2012 pronunțată de Tribunalul N..
Solicită reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea sentinței civile recurate, ca fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, conform art. 304, alin. 1, pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul respingerii actualizării taxei auto, întrucât taxa de poluare nu încalcă art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Taxa de poluare percepută prin aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului, noua taxă instituită de actul normativ fiind stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară (taxa de prima înmatriculare are alt mod de calcul și altă destinație).
Art. 3 din O.U.G. nr. 50/2008, prevede:
(1) Intră sub incidența taxei autovehiculele din categoriile M1 - M3 si N1 - N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
(2) Fac excepție de la prevederile al. (1):
a) autovehiculele aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea pe teritoriul României;
b) autoturismele echipate și destinate conducerii de către persoanele cu handicap fizic grav și accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite în Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările ulterioare, care posedă permis de conducere;
c) autovehiculele destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate ale statului, de poliție, de jandarmerie, de poliția de frontieră, de pompieri;
d) autovehiculele definite conform RNTR2 destinate serviciilor de ambulanță și medicină, autovehiculele speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgență, precum și autovehiculele speciale destinate serviciilor de descarcerare;
e) autovehiculele a căror caroserie sau al căror sașiu a fost înlocuită/înlocuit, cu
condiția ca aceste autovehicule să fi fost anterior înmatriculate pe teritoriul
României.
(3) Excepțiile prevăzute la al. (2), lit. b) se aplică numai pentru achiziționarea unui singur autoturism în decurs de 5 ani și atunci când autoturismul este proprietatea persoanei cu handicap.
(4) Dovada echipării speciale a autovehiculelor o reprezintă menționarea acestui fapt de Regia Autonomă „Registrul Auto Român” în cartea de identitate a autovehiculului.
(5) Autovehiculele dotate cu cutie de viteze care poate funcționa în regim automat nu intră în categoria celor adaptate sau echipate special și nu sunt exceptate de la plata taxei.
(6) În categoria autovehiculelor prevăzute la al. (2), lit. d) se încadrează numai acele autovehicule dotate cu echipamente speciale necesare efectuării serviciilor de ambulanță și medicină și care sunt înscrise în evidența stațiilor de ambulanță, serviciilor mobile de urgență și de reanimare. În aceeași categorie intră autovehiculele dotate cu echipamente speciale necesare efectuării serviciilor de ambulanță și medicină, deținute de operatorii economici.
Art. 4 din același act normativ prevede că: "Obligația de plată a taxei intervine:
a) Cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 9.
La art. 6 din aceeași ordonanță, este menționată procedura de calcul a taxei pentru poluare, de unde rezultă că aceasta a fost calculată în mod corect și legal.
În speță, este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică care este obligată la plata taxei de poluare pentru autoturisme, reglementată de prevederile O.U.G. nr. 50/2008, fără a se încadra în niciuna din situațiile expres prevăzute de lege de scutire de la plata acestei taxe. Precizează că textul de lege în discuție, nu a fost declarat neconstituțional sau discriminatoriu. Prezenta reglementare a taxei de poluare nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul UE care prevede faptul că un stat membru nu trebuie să impună nici o impozitare internă asupra produselor din alte state membre care să depășească taxele impuse asupra produselor interne similare.
Obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148, al. 2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revine exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. De altfel, partea finală a art. 148, al. 2 din Constituție prevede expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează cu „respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația statului român, deci a organului competent, Parlamentul, de armonizare a legislației interne cu cea europeană. Un alt temei pentru ca această taxă de poluare achitată în anul 2009, să nu fie restituită îl constituie și Decizia Curții Europene din data de 07.04.2011.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Solicită judecata în lipsă.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Astfel, susținerea imposibilității instanțelor naționale de a se pronunța înainte de armonizarea legislației interne de către parlament, nu poate fi primită, din moment ce Curtea Europeană de Justiție a decis că este contrară ordinii de drept a Uniunii Europene orice procedură care ar întârzia aplicarea directă și imediată a dreptului comunitar în cauza C-106/77 (Simmenthal), iar pe de altă parte, în aplicarea aceluiași principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat recursul în interesul legii exprimat prin Decizia nr. 24/14 noiembrie în care se arată că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, raportată la art. 205 – 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare.
Orice prevedere internă contrară prevederilor comunitare care se aplică de drept și face parte din dreptul intern este considerată că nu există, astfel că instanțele interne sunt abilitate, de însăși tratatele semnate de România, să aprecieze că plata taxei de poluare nu are suport legal și achitarea acesteia constituie deci o plată nedatorată.
Nici celelalte susțineri nu sunt întemeiate, din moment ce Curtea Europeană de Justiție a decis în cauza C-402/09 că taxa de poluare ce se aplică cu ocazia primei înmatriculări instituită de legea română este contrară dreptului Uniunii.
Invocarea de către recurentă a principiului tempus regit actum nu poate fi primită, din moment ce modificările aduse în timp O.U.G. nr. 50/2008, chiar și prin Legea nr. 9/2012, nu au fost unele de substanță, menținând discriminarea între autoturismele second hand înmatriculate deja în România și cele importate din state membre U.E. ori amânând aplicarea în timp a criteriilor care diminuau sau făceau să dispară diferența de tratament între autoturismele deja înmatriculate în România și cele importate din state membre U.E.
Taxa introdusă și menținută de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, nu reprezintă o taxă vamală sau cu efect echivalent, ci reprezintă o taxă internă, însă orice taxă internă trebuie să fie nediscriminatorie, aspect de care legislația română nu a ținut cont și care a stat la baza cauzei C-402/09, decizie care a statuat de principiu și care este aplicabilă indiferent de modificările interne de formă ale reglementărilor care introduc sau mențin taxe interne discriminatorii între produsele naționale și cele importate din state U.E.
Nici critica privitoare la existența criteriului obiectiv al destinației taxei nu poate fi primită, pentru că aprecierea unui text intern ca fiind compatibil sau nu cu dreptul Uniunii Europene nu se face după destinația sumelor încasate de Statul Român, ci în funcție de existența sau nu a efectului descurajant al importului de aceleași produse din statele membre U.E., efect existent în cazul în care autoturismele interne deja înmatriculate sunt în continuare exonerate de plata unei taxe care se plătește numai pentru autoturismele de același fel importate din comunitate.
Invocarea art. 148 din Constituția României nu poate fi primită, din moment ce acest text de lege obligă instanțele naționale române la aplicarea imediată și cu prioritate a dreptului comunitar, acestea acționând ca instanțe ale Uniunii Europene, indiferent de ierarhia internă a actului normativ intern și contrar tratatelor și regulamentelor comunitare în vigoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice R., cu sediul în R., Piața R. V. nr. 1, județul N., împotriva sentinței civile nr. 876/CF din 10 mai 2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. E., cu domiciliul în Comuna Tămășeni, . și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, C. P. | Judecător, V. P. |
Grefier, L.-D. D. |
Red. s. N. A.
Tehnored. d.r. C. Ș.
Tehnored. L.D.D. – ex. 2
L.D.D. – 25 ianuarie 2013
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3998/2013.... → |
|---|
