Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3998/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3998/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 6283/279/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 3998/2013
Ședința publică de la 08 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător M. N.
Judecător C. Ș.
Grefier A. V.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-reclamantă S.C. I. C. SRL împotriva sentinței civile nr. 963/CF din data de 14.05.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la titlu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-reclamantă, consilier juridic D. M. în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 04.11.2013 s-a depus întâmpinare formulată de intimata-pârâtă, după care;
Instanța constată că recursul este declarat în termenul legal, motivat în fapt și în drept, fiind legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentei-reclamante, având cuvântul, menționează că în speță este vorba despre o contestație împotriva unei decizii a Primăriei C. Tupilați prin care recurenta-reclamantă a fost obligată la o taxă pentru eliberarea unei autorizații pentru exploatare agregate din albia râului M., decizie care a fost contestată de către S.C. I. C. S.R.L. întrucât intimata nu avea dreptul de a emite acea decizie ori de a stabili taxa pentru eliberarea respectivei autorizații, contestație care însă a fost respinsă de către Tribunalul N. care a considerat că intimata a procedat legitim în cauză. Taxa pentru prestarea unor servicii implică existența a două părți, în cauză recurenta-reclamantă și P. C. Tupilați care are dreptul să primească taxa indiferent că admite ori respinge autorizația . Dispozițiile codului fiscal potrivit cărora autoritatea locală are dreptul să instituie o taxă pentru eliberarea autorizației pentru foraj și exploatare agregare minerale nu sunt aplicabile, Tribunalul N. neținând cont de faptul că în speță se aplică o lege specifică care are întâietate și anume legea apelor care precizează că albiile râurilor cu o lungime mai mare de 5 km și cu un bazin hidrografic mai mare de 10 km2 aparțin domeniului statului și singura autoritate competentă să emită autorizație este Statul prin Gospodăria Apelor. Astfel, având în vedere că recurenta-reclamantă a achitat Gospodăriei Apelor taxa aferentă emiterii autorizației, în această situație, taxa de aproximativ 300 milioane lei vechi solicitată de către P. C. Tupilați este nelegală ținând seama și de faptul că aceasta din urmă nu a plătit diurnă, nu a trimis personal în vederea verificării terenului și nici nu a emis autorizația.
În concluzie solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea hotărârii instanței de fond precum și admiterea cererii introductive. Totodată arată că nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._, reclamanta S.C. I. C. S.R.L. a contestat decizia de impunere nr. 2416 emisă la data de 10.07.2012 de către P. . Impozite și Taxe pentru anul 2012 și înștiințarea de plată pentru suma de 28.200 lei.
Cererea a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. și declinată în favoarea Tribunalului N. prin sentința civilă nr. 4354/03.10.2012.
Prin sentința civilă nr. 963/CF/14.05.2013 a fost respinsă acțiunea pentru următoarele considerente:
În cauză reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă contestării actului administrativ fiscal, la data de 16.07.2012 fiind depusă contestația împotriva titlului de creanță, contestație ce a fost soluționată la data de 16.08.2012.
Reclamanta contestă titlul de creanță fiscală arătat în petitul acțiunii motivând în esență că acest titlu contravine dispozițiilor legii nr. 107/25.09.1996 conform cărora albiile minore cu lungimi mai mari de 5 km și bazine ce depășesc 10 km pătrați aparțin domeniului public al statului și din acest motiv pentru folosirea albiilor minore se cere doar dobândirea unei autorizații de gospodărire a apelor. Această autorizație arată reclamanta a și fost obținută concomitent cu încheierea contractului de închiriere și emiterea avizelor de exploatare. De altfel, același act normativ în art. 87 sancționează doar extragerea de agregate minerale din albiile, malurile etc. ale apelor, fără respectarea avizului sau a autorizațiilor de gospodărire.
Acest argument nu poate susține admiterea acțiunii și nu justifică anularea titlului de creanță.
Diferit de taxele de autorizare ori de concesiune sau de avizele necesare pentru exploatarea agregatelor emise de Ministerul de resort, tribunalul a reținut că tocmai în considerarea apartenenței albiei ca loc de exploatare la domeniul public al statului, legiuitorul prin adoptarea legii nr. 571 privind codul fiscal și a normelor metodologice de aplicare a codului fiscal cuprinse în HG nr. 44/1994, la punctul 134 a stabilit în mod expres obligația utilizatorilor de a plăti taxa pentru eliberarea autorizațiilor de foraje sau excavări în considerarea art. 267 alin. 4 din Codul fiscal. Analizând textul art. 33 din legea nr. 107/1996 invocat de reclamant și textul art. 267 din Codul fiscal, coroborat cu punctul 134 din HG nr. 44/1944 judecătorul a reținut că legiuitorul a instituit două obligații distincte, una de natură fiscală izvorâtă dintr-un raport de drept financiar public și una de natură patrimonială, izvorâtă dintr-un act administrativ de gestiune, încheiat de statul român prin intermediul ministerului de resort. Obligația de plată a taxei de exploatare prevăzută în anexa 2 a Hotărârii nr. 51/2011 își are fundamentul legal în dispozițiile art. 267 din codul fiscal și prin urmare nu poate fi admisă susținerea reclamantului că această obligație ar fi nelegală.
În termen legal a promovat recurs reclamanta S.C.I. C. S.R.L., formulând următoarele critici:
Pârâta nu face dovada dreptului de a elibera autorizații de foraj sau excavare, însă percepe o astfel de taxă.
Obligația instituită de Hotărârea Consiliului Local nr. 51/2011, referitoare la taxă pentru eliberarea autorizației de foraj sau excavare are drept scop recuperarea la bugetul local a tuturor cheltuielilor administrative și de personal efectuate pentru executarea acestui serviciul public.
Reclamanta a desfășurat activități de exploatare a agregatelor minerale în albia minoră a râului M. pe baza autorizației de exploatare eliberată de sistemul de gospodărire a apelor conform Legii nr. 107/1996.
Albia râului M. este proprietate de stat, cale de consecință, exploatarea inclusiv de către autoritățile publice locale a agregatelor minerale se poate realiza exclusiv pe baza unei autorizații de exploatare eliberată de către gospodăria apelor.
Pârâta pretinde încasarea taxei pentru prestarea unei activități imposibil de executat, având în vedere că titularul legitim al acestui drept este statul prin reprezentant Gospodărirea Apelor.
Văzând dispozițiile art. 33 pct. 4 din Legea nr. 107/1996 pârâta nu are dreptul să presteze o astfel de activitate, mai mult, fiind obligată ea însăși să solicite o astfel de autorizație.
Tribunalul nu a ținut cont de faptul că activitatea reclamantei este supusă dispozițiilor speciale privind Legea nr. 107/1996, în raport de care pârâta nu este nici titulara dreptului de eliberare a autorizației, nici a dreptului de a încasa taxa pentru o activitate pe care nu o poate presta.
Art. 267 Cod procedură fiscală legiferează posibilitatea instituirii unei astfel de taxe, dar care nu se aplică în cazul de față, dat fiind faptul că albia râului M. este declarată proprietate de stat.
Prin întâmpinare, intimata P. C. Tupilați a solicitata respingerea recursului ca nefundat.
Motivarea Curții
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Prin H.C.L. nr. 51/22.12.2011, emisă de către Consiliul Local al C. Tupilați, au fost stabilite și aprobate impozitele și taxele locale pentru anul 2012 ( fila nr. 32 și următoarele), iar la Anexa nr. 1 conținând Tabloul impozitelor și taxelor locale pentru anii 2011 și 2012, la pct. IV au fost stabilite taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, incluzând și taxa prevăzută de art. 267 alin. 4 din Codul fiscal, privind eliberarea autorizațiilor de foraj sau excavări.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 215/2001, hotărârile consiliului local cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică iar cele individuale, de la data comunicării.
Hotărârea Consiliului Local nr. 51/2011 nu a fost contestată, aceasta producându-și pe deplin efectele de la data aducerii la cunoștință publică.
În regulă generală, orice persoană care trebuie să obțină un certificat, aviz sau altă autorizație prevăzută de Codul fiscal ( art. 248, lit. d Cod fiscal trebuie să plătească taxa menționată în lege la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale înainte de a i se elibera actul necesar ( art. 266 Cod fiscal).
Conform dispozițiilor art. 267 al. 4 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, exploatărilor de carieră, balastierelor se calculează înmulțind numărul de metri pătrați de teren afectat de excavație cu o valoare stabilită de consiliul local de până la 50.000 lei vechi.
la punctul 134 din H.G. nr. 44/2004 se prevede că „ Autorizația de foraje și excavări se eliberează de către primarii a căror rază de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiunile: Studii geotehnice, ridicării topografice, exploatării de carieră, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și oricare alte exploatări, la cererea scrisă a beneficiarului acesteia.
Autorizația nu este de natura autorizației de construire și nici nu o înlocuiește pe aceasta, iar plata taxei nu îl scutește pe titularul autorizației de orice alte obligații fiscale legale, în măsura în care acestea îi sunt aplicabile.
Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări se plătește anticipat.
Resursele de apă, de suprafață și subterane sunt monopol natural de interes strategic. Apele din domeniul public se dau în administrare Administrației Naționale „ Apele Române” de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor, în condițiile legii. ( art. 4 din Legea apelor).
Autoritatea publică centrală din domeniul apelor poate concesiona sau închiria parte din domeniul public al apelor, iar dreptul de exploatare a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă, prin exploatări organizate, se acordă de către autoritatea de gospodărire a apelor pe baza avizului și a autorizației de gospodărire a apelor ( art. 33 al. 1 și 2 din Legea nr. 107/1996).
Reclamantă beneficiază de o astfel de autorizație nr. 29/25.06.2012 și de avizul de gospodărire a apelor nr. 52/03.04.2012, eliberările de către Administrația Bazinală de A. Siret, privind exploatarea din perimetrul Tupilați a unui volum de 5000 mc de agregate minerale, pe o suprafață de 40.000 mp.
Conform adresei nr. 4026/05.07.2012, emisă de către A.N. Apele Române-Sistemul de Gospodărire a Apelor N., S.C. I.C.F. C. S.R.L. a efectuat lucrări de excavare.
În baza autorizației obținute, reclamanta s-a obligat să încheie contract, abonament cu Administrația Bazinală de A. Siret Bacău în vederea exploatării volumului de 5000 mc agregate minerale, cu plata unei chirii, abonament de utilizare/ exploatare a agregatelor minerale.
Reține, pe de o parte, distincția ce făcută între acordarea dreptului de exploatare a agregatelor minerale care este atributul Administrației Naționale a Apelor Române și chiria stabilită contractual de părți și taxa datorată pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări care este o taxă legală, iar emiterea autorizației cade în competența primarului în a cărei rază teritorială se realizează operațiunile de exploatare.
Pe de altă parte, nicăieri în lege nu este menționată diferențierea pe care o face recurenta între taxa datorată pentru suprafețele de teren aflate în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale și cele din domeniul public al statului, aceste susțineri fiind nefondate.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-reclamantă S.C. I. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 963/CF din data de 14.05.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. C. Tupilați –Serviciul Taxe și Impozite, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Noiembrie 2013.
Președinte, L. A. | Judecător, M. N. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, A. V. |
Red.sent.civ. S.U.
Red.dec.rec. L.A 13.01.2014
Tehnored.dec.rec. A.V. 14.01.2014
2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 154/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 112/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
