Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 2963/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2963/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 5717/110/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 2963/2013
Ședința publică de la 12 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Olguța L. T. - judecător
Judecător: M. G. C.
Judecător: M. G. B.
Grefier: L.-D. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre judecare recursul declarat de recurentul-reclamant T. I., împotriva sentinței civile nr. 495 din 20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima, precum și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de recurentul-reclamant T. I. este declarat și motivat în termen, legal timbrat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că prin întâmpinare intimatul-pârât C. L. al comunei Helegiu, județul Bacău a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
- deliberând -
Constată că prin sentința civilă nr. 495/20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a respins acțiunea ca nefondată privind pe reclamantul T. I. și pe pârâtul C. L. AL COMUNEI HELEGIU, având ca obiect anulare act administrativ.
Pentru a da această soluție, a reținut tribunalul că prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul T. Gh. I. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Comunei Helegiu, a solicitat că prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea poziției 100 din Anexa la HCL nr. 42/06.09.2010, care modifică HCL nr. 20/2009, referitor la ulița B., începând de la locuitorul T. G. până la locuitorul B. G., având lungimea de 250 m și lățimea de 4 m, în sensul scoaterii acestei suprafețe de teren din domeniul public al comunei Helegiu.
Prin HCL nr. 42/16.09.2010 a fost însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al UAT comunei Helegiu, la pct.100 din Anexa la hotărâre, care a înlocuit anexa la HCL nr. 20 din 17.12.1999 și atestată prin HG nr. 1353/2001, anexa 305 bis privind atestarea domeniului public al comunei Helegiu, a fost trecută Ulița B., în lungime de 250 m și lățime de 4 m de la locuitorul I. G. la locuitorul B. G..
Conform titlului de proprietate nr._ din 30.04.2004, defunctului T. N G. (tatăl reclamantului) i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 4700 m.p. în T93/30, T93/38 . 5/1 din care 2700 m.p. teren arabil având ca vecini N- H. I., E- T. N.G., S-drum sătesc, V-drum sătesc și 700 mp. curți construcții cu următorii vecini: N-T. N G., E-drum sătesc, S-drum sătesc, V-drumul sătesc.
Așa după cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că Ulița Blăgoiu nu face parte din TP nr._ din 30.04.2004, constatând-se, în urma măsurătorilor, că suprafața cuprinsă în titlu este mai mare decât suprafața din teren cu 645 m.p. (3400 în titlu și 2755 m.p. reală din teren).
Acest aspect a fost comunicat și de Oficiul de cadastru și publicitate Imobiliară prin adresa nr._ din 09.02.2011 Instituția Prefectului – județ Bacău (fila 20).
Ca urmare, a reținut tribunalul că în speță nu se poate vorbi de o expropriere făcută prin încălcarea dispozițiilor art. 44 (3) din Constituția României, astfel că HCL nr. 42/16.09.2010 – pct. 100 din Anexă a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 3 alin.3 și art. 21din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, al HG nr. 548/1999 pentru aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc inventarul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, motiv pentru care instanța acțiunea a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs reclamantul T. I. în temeiul dispozițiilor art. 34, pct.9 și 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă.
Recurentul critică hotărârea instanței de fond în sensul că aceasta nu a ținut seama în darea soluției de faptul că au fost încălcate dispozițiile legale privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică Legea 33/1994 raportat la art. 44 (3) din Constituția României, ceea ce atrage nulitatea HCL nr. 42/2010 a Consiliului local Helegiu.
Prin expertiza topo efectuată în cauză, s-a constatat că suprafața lotului împrejmuit a recurentului este de 2755 m.p. față de 3400 mp înscriși în titlu. Suprafața de 645 m.p. pe care recurentul o stăpânește mai puțin se compune din 425 m.p. dimensiunile uliței și 220 m.p. teren care este ocupată de un vecin și cu privire la care urmează să promoveze acțiune în revendicare. Când s-a reconstituit tatălui recurentului dreptul de proprietate pentru terenul existent în titlul de proprietate a fost avută în vedere și ulița B.,pentru că înainte de CAP nu exista această uliță, care s-a constituit în timpul CAP ului după 1962.
În aceste condiții C. local al . masca o expropriere a emis Hotărârea de Consiliu nr. 42 prin care include suprafața de teren proprietatea defunctului tată al recurentului de 425 m.p. în domeniul public al . nr. 100 ce face parte din această hotărâre.
Mai arată recurentul că faptul că în schița întocmită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3400 m.p., vecinii nu sunt redați corect, nu constituie motiv de nulitate a titlului fiind greșeli de ordin material care pot fi corectate de organele de specialitate.
Instanța de fond a interpretat eronat concluziile expertului din răspunsul expertului la întrebarea nr. 2, apartenența sau nu a uliței B. la proprietate înscrisă în TP ca suprafață, este o problemă de istoricul și evoluția proprietății, situație pe care expertul nu o cunoaște și nu o poate clarifica.
C. local Helegiu a formulat întâmpinare solicitând a se respinge recursul și a se menține hotărârea tribunalului, ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele existente și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că acesta nu este întemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
Prin HCL nr. 42/16.09.2010 a fost însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al UAT comunei Helegiu, la pct.100 din Anexa la hotărâre, care a înlocuit anexa la HCL nr. 20 din 17.12.1999 și atestată prin HG nr. 1353/2001, anexa 305 bis privind atestarea domeniului public al comunei Helegiu, a fost trecută Ulița B., în lungime de 250 m și lățime de 4 m de la locuitorul I. G. la locuitorul B. G..
Reclamantul T. Gh. I. a solicitat să se dispună anularea poziției 100 din Anexa la HCL nr. 42/06.09.2010, care modifică HCL nr. 20/2009, referitor la ulița B., începând de la locuitorul T. G. până la locuitorul B. G., având lungimea de 250 m și lățimea de 4 m, în sensul scoaterii acestei suprafețe de teren din domeniul public al comunei Helegiu, cu motivația că în conform. cu titlul de proprietate nr._ din 30.04.2004, defunctului T. N G. (tatăl reclamantului) i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 4700 m.p. în T93/30, T93/38 . 5/1 din care 2700 m.p. teren arabil având ca vecini N- H. I., E- T. N.G., S-drum sătesc, V-drum sătesc și 700 mp. curți construcții cu următorii vecini: N-T. N G., E-drum sătesc, S-drum sătesc, V-drumul sătesc, terenul aferent uliței B. făcând parte din terenul cu privire la care s-a efectuat reconstituirea dreptului de proprietate.
La instanța de fond s-a efectuat o expertiză topo, în urma măsurătorilor și analizei înscrisurilor prezentate de către părți, constatându-se că Ulița Blăgoiu nu face parte din TP nr._ din 30.04.2004, însă suprafața cuprinsă în titlu este mai mare decât suprafața din teren cu 645 m.p. (3400 în titlu și 2755 m.p. reală din teren).
Instanța de recurs reține că din schița care a stat la baza întocmirii titlului de proprietate, precum și din descrierea vecinătăților înscrise în titlu, așa cum a menționat și expertul, Ulița B. nu face parte din titlul de proprietate emis pentru defunctul tată al recurentului, deoarece terenul intravilan arabil în suprafață de 2700 mp precum și terenul construcții în suprafață de 700 m.p. teren împrejmuit și identificat în limitele împrejmuirii este megieșit la est și sud de drumul sătesc.
Recurentul reclamant în situația în care a cunoscut această situație încă de la emiterea titlului de proprietate, titlu de proprietate care nu a fost contestat de către acesta, nu poate invoca ca și motiv de anulare a poziției 100 din Anexa la HCL nr. 42/06.09.2010, neconcordanța dintre suprafața înscrisă în titlul de proprietate și suprafața din teren, respectiv că o parte din aceasta o reprezintă suprafața de 425 mp aferentă uliței B., invocând că s-a făcut o expropriere prin încălcarea dispozițiilor art. 44 (3) din Constituția României.
HCL nr. 42/16.09.2010 – pct.100 din Anexă a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 3 alin.3 și art. 21 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, al HG nr. 548/1999 pentru aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc inventarul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor și nu constituie o expropriere mascată, așa cum susține recurentul.
Problema istoricului și evoluției proprietății despre care vorbește recurentul ar putea fi invocată de către acesta în situația în care ar fi analizată legalitatea emiterii titlului de proprietate raportat la înscrisurile deținute, suprafețele înscrise în acesta și existente pe teren.
În litigiul de față, instanța a analizat legalitatea HCL nr. 42/16.09.2010 – pct.100 din Anexă, respectiv dacă aceasta a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 3 alin.3 și art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, al HG nr. 548/1999 pentru aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc inventarul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor și în mod corect a constatat că nu se impune anularea acesteia, ulița B., nefăcând parte din TP nr._ din 30.04.2004, așa cum susține recurentul reclamant.
Față de considerentele reținute, hotărârea tribunalului, raportat la criticile formulate de către recurent, este temeinică și legală și în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurentul-reclamant T. I., cu domiciliul în Comuna Helegiu, ., împotriva sentinței civile nr. 495 din 20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. L. al comunei Helegiu, cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2013.
Președinte, Olguța L. T. | Judecător, M. G. C. | Judecător, M. G. B. |
Grefier, L.-D. D. |
Red. s. L. H.
Red./Tehnored. d.r. Olguța L. T./18.09.2013
Ex. 2
23.09.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1220/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4066/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
