Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 713/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 713/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 591/32/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 713/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. Ș. - judecător
Judecător: C. P.
Judecător: V. P.
Grefier: L.-D. D.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre pronunțare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1580 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 05 februarie 2013, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 12 februarie 2013 și, ulterior pentru data de 19 februarie 2013, respectiv pentru astăzi, când:
CURTEA:
- deliberând –
Asupra recursului declarat de Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 1580/2012, pronunțată de Tribunalul Bacău, se rețin următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1580 din 30 octombrie 2012 Tribunalul Bacău a admis acțiunea formulată de contestatoarea S.C. M. I. S.R.L. Onești, prin lichidator C.P.I. N. A., în contradictoriu cu intimata Direcția Finanțelor Publice Bacău.
S-a anulat Decizia nr. 445/19.06.2009 și obligația de plată a sumei de 33.403 lei reprezentând T.V.A. cu majorări și penalități de întârziere din Decizia de Impunere nr. 160/31.03.2009 și RIF nr. 1034/31.03.2009.
S-a reținut de instanța de fond că:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanta S.C. M. I. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău și Administrația Finanțelor Publice, în vederea anulării Deciziei nr. 445/10.06.2009 de soluționare a contestației; decizia de impunere nr. 160/31.03.2009 și RIF nr. 1034/31.03.2009 în ceea ce privește sumele de 8.819 lei, reprezentând TVA și 537 lei majorări întârziere, 19.071 lei impozit pe profit și 4.940 lei majorări de întârziere.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin RIF nr. 1034/31.03.2009, la sesizarea Gărzii Financiare s-au stabilit în sarcina reclamantei mai multe obligații de plată reprezentând TVA și accesorii și impozit pe profit și accesorii.
În baza RIF - ului s-a emis și Decizia de impunere nr. 160/31.03.2009.
Reclamanta a contestat în baza art. 207 Cod procedură fiscală obligațiile de plată.
Prin Decizia nr. 445/19.06.2009 s-a admis în parte contestația, respingându-se contestația pentru suma de 33.403 lei din care 8.819 lei TVA, 573 lei majorări și penalități, 19.071 lei impozit pe profit și 4.940 lei majorări și penalități, obligația de plată ce formează obiectul prezentei cauze.
Instanța a analizat cu prioritate obligațiile principale, accesoriile fiind aferente acestora.
1. Suma de 8.819 lei, reprezentând TVA neadmis la deducere reprezintă stocul de materii prime pe care comisarii Gărzii Financiare au arătat că nu s-au găsit în contabilitatea reclamantei în contul aferent materiilor prime, fiind asimilat livrărilor de bunuri conform art. 128 alin. 4 lit. d din Legea nr. 571/2003.
Din raportul de expertiză contabilă și contractul de livrare mobilier, rezultă că aceste materii prime se aflau în fluxul de producție, astfel încât au fost incluse în produsul final, mobilier livrat, TVA – ul fiind inclus în prețul final.
Rezultă deci că în mod greșit s-a apreciat că reclamanta datorează TVA pentru mărfurile „lipsă în gestiune”, mai cu seamă că controlul s-a efectuat prin sondaj, iar expertul a analizat chestiunea exhaustiv.
Cu privire la impozitul pe profit calculat de organele fiscale se constată la o parte din acesta este aferent TVA-ului pe materii prime, iar altă parte, ca urmare a înregistrării pe cheltuieli a creditului obținut de reclamanta de la S.C. B. Post S.A. cu facilități revolving pentru capital de lucru.
Conform art. 23.1 Cod fiscal „cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei”.
Din expertiză rezultă că s-au îndeplinit condițiile art. 23.1 Cod fiscal, astfel încât cheltuiala cu dobânda fiind deductibilă nu majorează baza de impunere pentru a se datora un impozit pe profit suplimentar.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Bacău a declarat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, considerând-o nelegală motivat de faptul că nu s-a făcut o analiză corectă a actelor dosarului, din care rezultă netemeinicia acțiunii formulate de S.C. M. I. S.R.L., prin lichidator N. A..
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de impunere nr. 160/31.03.2009, s-a stabilit ca reclamanta-intimată S.C. M. I. S.R.L. să plătească suma de 8.819 lei TVA; 537 lei majorări de întârziere; 19.071 lei impozit pe profit și 4.940 lei, majorări de întârziere; prin Decizia nr. 445/2009 a fost respinsă contestația formulată de reclamantă.
Referitor la sumele de 8.819 lei TVA și majorări de 537 lei, pe care trebuie să le plătească intimata, au fost corect stabilite de organul de inspecție fiscală; astfel, lipsa materiilor prime din gestiune este asimilată cu livrarea de bunuri, prevedere clară și fără echivoc a art. 128 alin. 4 lit. „d” din Legea nr. 571/2003.
De asemenea, impozitul pe profit raportat la bunurile livrate, în situația mai sus menționată, cât și majorări, au fost corect calculate și în concordanță cu prevederile Codului fiscal.
Intimatul, a susținut că a folosit materia primă pentru lucrarea de mobilier, contractată cu Mănăstirea Măgura Ocnei, însă nu a prezentat nicio dovadă în acest sens (fila 12, vol. 2); și expertul face mențiuni contradictorii în acest sens în raportul întocmit la instanța de fond.
Astfel, menționează expertul că: având în vedere că intimata nu a prezentat balanțele analitice a conturilor de materii prime pe perioada 01.01. – 06.02.2009, expertiza contabilă nu poate stabili valoarea ieșirilor (consumurilor) din această perioadă, pentru a determina dacă valoarea diferențelor stabilită prin nota de constatare a Gărzii Financiare se regăsește în consumurile înregistrate în evidența contabilă a societății în perioada expertizată, pentru ca apoi să arate la obiectivul nr. 4 din expertiză că: valoarea lipsurilor la materii prime stabilită prin nota de constatare a Gărzii Financiare de 46.414,34 lei se regăsește în valoarea consumurilor de 52.584,88 lei, stabilită de expertiza contabilă pe baza balanțelor analitice a contului de materii prime pe perioada 01.01. – 06.02.2009, prezentate de societate.
Referirile pe care le face recurenta la suma de 11.645 lei, dobânzile trecute de intimată ca fiind deductibile, nu sunt supuse analizei atâta timp cât instanța de fond nu a anulat decizia de impunere sub acest aspect.
Pe cale de consecință, față de cele mai sus menționate, instanța în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată, cu opinia separată a domnului judecător Ș. C. care este pentru admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul înlăturării obligației de plată a sumei de 8.819 lei T.V.A. și 7.426 lei impozit profit, cu accesoriile aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, cu sediul în Bacău, .. 1-3, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1580 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. M. I. S.R.L. Onești, prin lichidator judiciar Cabinet Practician în Insolvență N. A., cu sediul în Onești, ., ., ..
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată, cu opinia separată a domnului judecător Ș. C. care este pentru admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul înlăturării obligației de plată a sumei de 8.819 lei T.V.A. și 7.426 lei impozit profit, cu accesoriile aferente.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 februarie 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, C. P. | Judecător, V. P. |
Grefier, L.-D. D. |
Red. s. L. S.
Red. d.r. Cl. P.
Tehnored. L.D.D. – ex. 3
L.D.D. – 07 martie 2013
Tehnored. opinie separată C. Ș. – 05.04.2013
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că soluția instanței de fond pentru sumele de 8.819 lei reprezentând TVA și 7.426 lei reprezentând impozit pe profit pentru stocurile pretinse a fi lipsă în gestiune, trebuia păstrată, pentru următoarele argumente:
În situația celor care desfășoară activități de producție, stocurile de materie primă se regăsesc în mare parte în marfa produsă, creată (și vândută).
În speță, expertul și instanța de fond au considerat că stocurile de materie primă lipsă la data de 06.02.2009 nu puteau fi altundeva încorporate decât în mobilierul vândut prin factura nr. 281/26.02.2009, situație de fapt reținută corect, întrucât în cazul celor care prelucrează materii prime nu pot fi taxate aceste stocuri ca și cum ar fi fost produse finite cumpărate pentru revânzare, cum ar fi de exemplu în cazul cumpărării unor sticle cu alcool îmbuteliate și care ar fi fost găsite lipsă la control, pentru că numai în acest din urmă exemplu se regăsește rațiunea considerării acestei lipse ca fiind o livrare.
Nu era necesară nici întocmirea unor devize sau situații de lucrări, deoarece intimata nu a desfășurat o activitate antreprenorială cu materialul clientului, iar pe de altă parte lipsa unor documente contabile nu pot conduce la ideea că aceste materiale au fost folosite la fabricarea de mobilier și apoi vândute cu profit, deoarece s-ar baza pe două prezumții consecutive: 1) una că materialele pentru care nu s-au întocmit acte contabile au fost folosite în procesul de producție și 2) a doua că s-a realizat un mobilier pentru care s-a obținut profit.
O prezumție legală poate funcționa numai în cazul restrictiv prevăzut de lege, iar considerarea ca livrare a bunurilor găsite lipsă la inventar poate fi aplicată numai acolo unde există o activitate de cumpărare - revânzare de bunuri pentru obținerea de profit, pentru că numai în acest caz se poate prezuma valabil că bunul lipsă putea fi vândut, în aceleași condiții ca și celelalte bunuri de gen și fungibile din care făcea parte.
În exemplul dat, dacă se găsesc lipsă la inventar 200 de sticle îmbuteliate cu vin, este logic să se prezume până la proba contrară că acestea au fost vândute la prețul cu care au fost vândute sticlele din același lot și care se regăsesc în contabilitatea comerciantului, acestea fiind bunuri de gen și fungibile.
În speța de față, nu numai că nu se regăsește ipoteza avută în vedere de legiuitor cu privire la prezumția de livrare, dar în același timp se ia în considerare o speculație, aceea că stocurile au fost folosite în procesul de producție și că s-a obținut mobilier pentru care s-a obținut și profit, în timp ce realitatea rezultată din factura cu nr. 281/26.02.2009 este ignorată de organul fiscal, deși nu explică cu ce alte stocuri a fost obținut mobilierul vândut prin această factură în aceeași perioadă.
Sancțiunea lipsei întocmirii actelor contabile este una de natură contravențională, lipsa actelor contabile constituind o contravenție (omisiune) de pericol, iar nu una de rezultat, cum este, spre exemplu, contravenția de contrafacere, astfel că în speță trebuia considerate rezonabile reținerile expertului și instanței de fond și respinse ca fără bază legală și speculative constatările organului fiscal.
JUDECĂTOR,
C. Ș.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2886/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4058/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
