Pretentii. Decizia nr. 2214/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2214/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 4910/110/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr.2214/2013
Ședința publică de la data de 24 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. Ș.
Judecător - L. A.
Judecător - M. N.
Grefier - F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 498 din data de 07 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei intimata-reclamantă Z. A.-M. a transmis, prin fax, întâmpinare într-un singur exemplar, după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bacău este la primul termen de judecată, iar în ce privește regularitatea acestuia, constată că este declarat și motivat în termen legal și scutit de plata taxei de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997. Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față în materia contenciosului administrativ fiscal constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 498/7 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Z. A. M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bacău, fiind obligată pârâta să restituie reclamantului suma de_ lei, reprezentând taxă pe poluare și dobânda fiscală aferentă calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală și suma de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Totodată a fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, fiind obligată chemata în garanție să restituie pârâtei suma reprezentând taxă de poluare achitată în baza hotărârii pronunțate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat din spațiul Uniunii Europene un autovehicul marca BMW cu nr. de identificare WBAFF01010LY89457
Pentru a-l putea înmatricula în România, a fost obligată să achite o taxă de poluare de 14.028 lei, calculată conform deciziei de calcul emisă de A.F.P. Bacău și achitată cu chitanța . nr._/14.09.2011.
Reclamanta a solicitat pârâtei restituirea taxei de poluare însă cererea a fost respinsă. Ca atare, reclamanta s-a adresat instanței de judecată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat întemeiată cererea de restituire a taxei de poluare, cu dobânda fiscală, formulată de către pârâta A.F.P. Bacău pentru următoarele considerente:
O.U.G. nr. 50/2008 a instituit, începând cu data de 01 iulie 2008, o taxă de poluare ce trebuie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
O.U.G. nr. 50/2008 a suferit mai multe modificări ulterioare, prin O.U.G. 208/04 decembrie 2008, O.U.G. nr. 218/10 decembrie 2008, O.U.G. nr. 7/18 februarie 2009, Legea nr. 329/05 noiembrie 2009 și O.U.G. nr. 117/2009.
Începând cu data de 01 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană și s-a obligat să respecte ,,acquis-ul comunitar", care include și dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeana.
Art. 11 din Constituția României, prevede că statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu buna credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Ca urmare a ratificării Tratatului de aderare a Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, art. 148 din Constituția României stabilește că prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, revenind Parlamentului, Președintelui României, Guvernului și autorității judecătorești obligația de garantare a îndeplinirii obligațiilor rezultate din actul aderării.
Fața de această dispoziție constituțională și de efectul direct al dreptului comunitar, revine instanțelor interne obligația de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar.
Astfel, prin hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene din 09 martie 1978, dată în cauza Administratione delle finanze dello Stato/Simmenthal Cl06/77 și în cauza C./Enel s-a statuat că judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, lăsând la nevoie, pe proprie răspundere neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Tot astfel, în cauza C./Enel, Curtea a stabilit că legea națională, care se îndepărtează de tratat, nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul său de lege comunitară și fără ca baza legală a comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Dispozițiile art.90 par.1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Aceasta dispoziție comunitară apare și în art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, după . Tratatului de la Lisabona, cu același conținut ca cel al art. 90 din TCE.
Instanța națională este chemată să analizeze în ce măsură modul de calcul al taxei introdusă prin O.U.G. nr.50/2008 asigură neutralitatea, egalitatea unei taxe impuse unui autovehicul secod-hand, ce urmează a fi înmatriculat prima dată în România, cu taxa reziduală a unui autovehicul similar (ca grad de depreciere și motorizare) deja înmatriculat în România.
C.J.U.E. s-a pronunțat cu privire la modul de verificare a neutralității unui asemenea taxe în materia autovehiculelor second-hand în cauza C-47/1988 Comisia/ Danemarca.
Conform unei jurisprudențe C.J.U.E. constante, există o încălcare a art. 110 T.F.U.E.. atunci când valoarea taxei aplicată unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei incorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (cauzele C-345/93 Nunes Tadeu, C-393/98 Gomez Valente, C-101/00 Tulliasianies și Siilin).
În România, taxa de poluare nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Această taxă a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitatea de la 01 ianuarie 2007, inițial pentru autovehicule, iar după modificarea Legii nr. 343/2006, prin O.U.G. nr. 110/2006 a fost restrânsă, conform dispozițiilor art. 214 ind.1 Cod Fiscal, O.U.G. nr.50/2008 a abrogat art. 214 ind.1 din Codul fiscal, stabilind noi condiții pentru perceperea acestei taxe.
Acest act normativ are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din state membre U.E..
Curtea s-a pronunțat, în cauzele conexate C-290/05 Akos Nadasdi și C-333/05 I. N., ca art. 90TCE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă noi impozite sau să modifice cota sau baza impozabilă a impozitelor existente, însă se opune introducerii de noi taxe interne care descurajează importul de produse din statele membre în raport cu produsele de pe piața națională.
Recent, Curtea s-a pronunțat prin hotărârea din 03 iunie 2010 în cauza Kalinchev (C-2/2009) cu privire la caracterul discriminator al accizei impuse de statul bulgar autovehiculelor importate din state U.E., arătând că există o încălcare a art. 110 primul paragraf T.F.U.E.., atunci când impozitul (în sensul de taxă internă) aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Cu privire la caracterul indirect discriminatoriu al taxei de poluare, reglementat de O.U.G. 50/2008 C.J.U.E. s-a pronunțat prin Hotărâre în cauza C-402/2009, T. versus Statul Român, prin care a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru național, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alt stat membru, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Dacă în cauza T. versus Statul român, Curtea s-a pronunțat doar cu privire la forma inițială a O.U.G. 50/2008, ulterior, prin Hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 - I. N. versus Statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale O.U.G. 50/2008 și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01 iulie 2008- 31 decembrie 2010.
Ca atare, în viziunea Curții, toate variantele O.U.G. nr. 50/2008 sunt incompatibile cu prevederile art. 110 par.1 din T.F.U.E..
În concluzie, taxa de poluare achitată de reclamant este incompatibilă cu prevederile art. 110 par. 1 din T.F.U.E..
Efectul direct al dreptului comunitar impune și autorităților naționale inclusiv pârâtei să aplice dreptul comunitar cu prioritate, ori de câte ori constată că dreptului național are dispoziții contrare normelor obligatorii ale dreptului comunitar.
În ceea ce privește obligația, respectiv dreptul la restituire (rambursarea) impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, C.J.U.E. are o jurisprudență constantă în acest sens, prin hotărârile promulgate în cauzele C-199/82 San Giorgio, C-62/93 B.P. Soupergas, cauzele reunite C- 441/98 și C-442/98 Michailidis.
Rațiunea dreptului la restituire constă în faptul că un stat membru nu poate profita, iar un contribuabil nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european (C-397/98 Și C-410/98 Metallgesellschaft și Hoechst).
Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor preluate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale, reguli care trebuie sa respecte principiul echivalenței, în sensul că nu pot fi instituite alte reguli pentru restituirea acestor sume decât cele pentru restituirea sumelor pe încălcarea dreptului național și principiul echivalenței, în sensul că regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibilă recuperarea acestor sume (C-228/96, Aprile).
Pentru aceste considerente, constatând că O.U.G. 50/2008 a instituit un regim discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din U.E., în scopul reînmatriculării în România în raport de prevederile art. 110 par.1 din T.F.U.E.. și că taxa achitată de reclamant este nelegală, instanța a dispus restituirea acesteia.
Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă nu are relevanță juridică, atâta timp cât înmatricularea autovehiculului era condiționată de plata acestei taxe, în caz contrar, reclamantul nu se putea folosi de un bun pe care îl are în proprietate.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, instanța, în raport de dispozițiile art. 60 Cod procedură civilă, A constatat că este întemeiată această cerere, și a admis-o.
Potrivit art.1 al.1 din O.U.G. 50/2001, taxa de poluare se constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și este gestionată de către Administrația F. pentru Mediu, organul fiscal competent având doar obligația, conform art.5 al.1 din O.U.G. 50/2008, de a calcula și încasa taxa de poluare.
Având în vedere că pârâta A.F.P. Bacău a căzut în pretenții, fiind obligată la restituirea taxei de poluare și a dobânzii fiscale, în temeiul art.60 Cod procedură civilă, instanța a admis cererea de chemare în garanție a A.F.M. și a obligat chemata în garanție să restituie pârâtei A.F.P. Bacău sumele ce vor fi achitate reclamantei în prezenta cauză.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța, având în vedere că reclamanta a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate, a admis cererea și a obligat pârâta A.F.P. Bacău la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Administrația Finanțelor Publice Bacău, recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 17 din Legea nr.146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut că abrogarea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 prin Legea nr. 9/2012 atrag caracterul nefondat al acțiunii, dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 reglementând restituirea diferenței de taxă auto și condițiile de realizare a restituirii.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 304¹ Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 alin.5 din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 148 alin.2, 4 din Constituția României.
Potrivit art. 90 din T.C.E. (art. 110 din T.F.U.E.) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În cauză, prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, obligația plății acestei taxe, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Deși prin acest act normativ se instituie criterii de taxare obiective privind stabilirea taxei de poluare, acesta lasă în afara obligației de plată a taxei de poluare autoturismele deja înmatriculate în România la . acestui act normativ și astfel, comercializarea autovehiculelor second-hand pe piața internă fiind posibilă fără plata acestei taxe care se aplică comercializării, pe aceiași piață, autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru.
Sub acest aspect taxa de poluare aplicabilă în cazul autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru, reprezintă un impozit intern indirect, în sensul prevăzut de art. 90 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, de natură a împiedica circulația mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană second-hand fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) a reținut că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Împrejurarea că dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 au fost abrogate în timpul soluționării cauzei de dispozițiile Legii nr. 9/2012 sunt irelevante, taxa contestată a fost percepută în temeiul actului abrogat și în raport de acesta se verifică dacă actul normativ în baza căruia s-a perceput taxa a cărei restituire se solicită, este sau nu contrar art. 90 din T.C.E..
În ceea ce privește incidența art. 12 din Legea nr. 9/2012 acesta cuprinde reglementări referitoare la restituirea diferenței dintre taxa de poluare achitată potrivit O.U.G. nr. 50/2008 și taxa de poluare stabilită pentru situații similare prin Legea nr. 9/2012. Așadar în această reglementare se analizează diferențele de sume rezultate din compararea a două taxe, legal stabilite și percepute, conform condițiilor prevăzute de art. 12 din Legea 9/2012 și normele de aplicare ale acesteia.
În cauză, însă, sumele supuse restituirii se referă la o taxă care este nelegal stabilită și încasată de Statul Român prin organele sale, restituirea acesteia realizându-se potrivit dispozițiilor art. 117 din Codul de procedură fiscală și nu potrivit legii speciale invocate de recurentă.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bacău în contradictoriu cu intimatul-reclamant Z. A.-M. și Administrația F. pentru Mediu împotriva sentinței civile nr.498/07 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 mai 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, L. A. | Judecător, M. N. |
Grefier, F. B. |
Red.sent.D.Ș.
Red.dec.rec.M.N./18.06.2013
2 ex.
19.06.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4568/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2886/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
