Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1878/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1878/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 247/110/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 1878/2013
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Olguța L. T.
Judecător M.-G. B.
Judecător C. Ș.
Grefier M. A.
**********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 795/05.10.2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimata-reclamantă . prin lichidator judiciar Cabinet practician în insolvență I. A. M. și prin administrator R. A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata-reclamantă ., reprezentată prin lichidator judiciar I. A. M., lipsă fiind recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
La solicitarea instanței, lichidatorul judiciar al ., dl. I. A. M. învederează faptul că . era în faliment la data de 07.05.2010, dată la care a fost efectuat controlul de către organul fiscal.
Totodată, învederează instanței că portofoliul de lucrări a Cabinetului de Insolvență I. A. a fost preluat în totalitate de I. și Asociații SPRL, începând cu data 15.03.2013, depunând dovezi în acest sens la dosar, instanța luând act de cele expuse.
De asemenea, intimata-reclamantă ., prin lichidatorul judiciar I. A. M. invocă nulitatea absolută a recursului formulat de către recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, arătând că acesta nu este motivat în conformitate cu dispozițiile art. 302 Cod procedură civilă, nefiind indicate nici persoanele în legătură cu care înțelege să se judece.
Instanța respinge excepția invocată, constatând că recursul este motivat, fiind indicată sentința civilă recurată, putând fi astfel identificate părțile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimata-reclamantă ., prin lichidatorul judiciar I. A. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, neexistând elemente noi de natură a atrage casarea sentinței civile nr. 795/05.10.2011, pronunțată la fond, recursul fiind formulat pe aceleași motive invocate la fond. Arată totodată că organul de control fiscal a interpretat eronat legea.
Dezbaterile fiind terminate, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată că prin s.c. nr.795/5 Octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a admis contestația, cum a fost precizată, formulată de contestatoarea . prin lichidator judiciar CABINET PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ I. A. M. și prin administrator R. A., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE BACAU și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ.
S-au anulat Decizia nr.1512/13.07.2010 a DGFP Bacău, decizia de impunere nr.382/07.05.2010 emisă de DGFP-AIF Bacău și Raportul de inspecție fiscală nr._/07.05.2010, în ceea ce privește suma de 41.691 lei impozit pe profit și 19.179 lei, majorări de întârziere aferente.
Pentru a da această soluție a reținut tribunalul că în urma unui control efectuat la reclamantă, finalizat prin raportul de inspecție fiscală nr._/07.05.2010 al Activității de Inspecție Fiscală, organul de inspecție fiscală nu a acceptat la deductibilitate cheltuieli în sumă de 260.567 lei, motivat de faptul că reclamanta nu a putut demonstra certitudinea operațiunilor economice derulate între . și S B. IV TRADING SRL, în condițiile în care nu s-a putut efectua un control încrucișat la această societate.
Cheltuielile nedeductibile sunt aferente facturilor fiscale nr.65/22.04.2008 și nr.87/15.05.2008, prin care reclamanta s-a aprovizionat cu combustibili de la . SRL, facturi care au fost prezentate organului de control, cu ocazia controlului, așa cum recunoaște pârâta prin întâmpinare.
Reținând că, din verificările efectuate nu s-a putut afla sediul societății . SRL și nici cu reprezentanții legali ai acestora și că societatea nu a depus declarațiile și nu a achitat obligațiile fiscale, organele de control au reținut că operațiunile reclamantei cu această societate, nu sunt certe.
Ca urmare a neadmiterii la deducere a cheltuielilor din cele două facturi și a faptului că reclamanta a declarat un impozit pe profit de 177.327 lei, pârâtele au stabilit că reclamanta datorează un impozit pe profit, stabilit suplimentar de 41.691 lei, la care a calcula majorări de întârziere aferente, de 19.179 lei, sume pentru care a emis decizia de impunere nr.382/07.05.2010.
Reclamanta a contestat această decizie la pârâta DGFP Bacău, anexând la contestație: contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu . SRL (fl.120) și cu societățile cărora le-a livrat ulterior produsele achiziționate cu cele două facturi nerecunoscute de pârâte, notele contabile de înregistrare în contabilitate a facturilor fiscale emise de . SRL, notele de recepție și constatare diferențe.
Pârâta DGFP Bacău a respins contestația reclamantei prin Decizia nr.1512/13.07.2010, considerând că documentația este incompletă, deoarece nu deține și avizele de însoțire a mărfii, declarațiile de conformitate și/sau raport de încercări și certificate de calibrare, documente ce contribuie la confirmarea tranzacției.
Față de situația de fapt reținută, instanța a constatat întemeiată contestația pentru următoarele considerente:
Organele fiscale își motivează neacordarea deductibilității pentru suma de 260.567 lei, întrucât nu s-au depus toate documentele justificative.
În realitate, atât în raportul de inspecție fiscală, cât și în Decizia nr.1512/2010 a DGFP Bacău, nededucerea sumei de 260.567 lei se motivează pe imposibilitatea organelor fiscale de a efectua o verificare încrucișată la . SRL, conform solicitărilor nr.2572/14.05.2009, nr.6635/17.08.2009 și nr._/18.01.2010, adresate către DGFP-AIF sector 4 București.
Ori, această imposibilitate nu-i poate fi imputată reclamantei, care a dovedit, cu actele depuse odată cu contestația administrativă, că deține pentru marfa achiziționată de la această societate, documente justificative: contract de vânzare-cumpărare, facturi fiscale, note de recepție, avize de însoțire a mărfii, în baza cărora s-au înregistrat în contabilitate operațiunile economice-financiare.
De asemenea, reclamanta a dovedit cu extrasele de cont depuse că a achitat către . SRL, marfa achiziționată.
La rândul său, reclamanta a vândut această marfă către alte societăți (. COMPANY SA, SCV.V.TC EURO CONSTRUCT SRL), operațiune care a fost recunoscută de organele de control, ca fiind legală.
Ca atare, organele de control fiscal au lucrat cu o dublă măsură, recunoscând veniturile obținute din vânzarea acestor combustibili, însă nu și cheltuielile cu achiziționarea lor.
Susținerea pârâților că organele de control fiscale nu au putut identifica societatea B. IV TRADING SRL, nu poate fi reținută, atâta timp cât această societate nu a fost declarată inactivă și reprezentanții să legali publică decizii în M.O. al României (vezi MO nr.1650/19.04.2010), chiar în perioada soluționării contestației reclamantei de către pârâta DGFP Bacău, cum nu poate fi reținută ca legală, nici încercarea pârâtelor de a recupera de la reclamantă datorii către bugetul de stat datorate de . SRL.
Reținând că reclamanta a prezentat toate documentele justificative, prevăzute de Legea nr.82/1991 republicată pentru înregistrarea în contabilitate a operațiunilor de achiziții combustibili de la . SRL din trimestrul II/2008, instanța constată că atât raportul de inspecție fiscală, cât și Decizia nr.1512/2010 a DGFP Bacău, este motivată în fapt pe aspecte străine de obiectul controlului și că le lipsește o motivare în drept, textele indicate în raport, referindu-se la modul de calcul al impozitului pe profit.
Astfel, pentru aceste motive, instanța a reținut că suma de 260.567 lei este deductibilă fiscal și că reclamanta nu datorează impozitul pe profit stabilit suplimentar și nici majorările aferente.
Pentru aceste motive, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, a dispozițiilor Lg.82/1991 republicată, ale Legii nr.571/2003 și OG 92/2003, instanța a admis acțiunea, cum a fost precizată și a anulat actele contestate.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, considerând că aceasta este netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Suma de 260.567 lei stabilită prin raportul de inspecție Fiscală de către organele de control nu este deductibilă motivat de faptul că reclamanta nu a demonstrat certitudinea operațiunilor economice derulate între aceasta și . SRL,operațiuni reflectate în facturile nr.65/22.04.2008 și nr.87/15.05.2008.
Urmare a demersurilor efectuate făcute de către organele de control din cadrul Direcția G. a Finanțelor Publice a mun. București,consemnate în procesul verbal nr._/22.03.2010 s-a stabilit împrejurarea că . SRL nu funcționează la sediul declarat și reprezentanții legali ai acesteia nu s-au prezentat în vederea verificării documentelor primare și contabile, neputând fi verificată din punct de vedere a respectării obligațiilor fiscale declarative și a plății acestora,obligații prevăzute de art.34,alin.1,lit.B din Legea nr.571/2003.
Arată recurenta că răspunderea pentru realitatea și legalitatea datelor înscrise în facturile fiscale nu revine exclusiv furnizorilor ci și persoanelor care le-au înregistrat în contabilitate,conf. prevederilor art.6,alin.2 din Legea nr.82/1991.
Față de împrejurările de mai sus, în mod corect arată recurenta, organul de control a reținut că cele două tranzacții nu au scop economic în accepțiunea art.11,alinl1 din Legea nr.571/2003 conform căreia „La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul prezentului cod,autoritățile fiscale pot să nu ia în considerație o tranzacție care nu are scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției”.
De asemenea operațiunea de vânzare cumpărare nu a fost susținută și cu documente specifice și anume aviz de însoțire a mărfii, declarație de conformitate și/sau raport de încercări, certificatele de calibrare în ce privește marfa aprovizionată, nerespectându-se prevederile art.6,alin.1 din legea nr.82/1991, care stipulează că orice operațiune economico financiară se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind calitate de document justificativ.
A criticat recurenta sentința instanței de fond arătând că în mod nejustificat instanța a apreciat că toate constatările organelor de inspecție fiscală sunt nesusținute legal în raportul de inspecție fiscală nr._/7.05.2010 și decizia de soluționare a contestației nr.1512/13.07.2010 și că a reținut că nu se poate imputa reclamantei că nu s-a putut stabili certitudinea operațiunilor economice derulate.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele existente și de dispozițiile legale, incidente în cauză, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
Reclamanta a depus pentru marfa achiziționată de la . SRL, documente justificative, respectiv: contracte de vânzare-cumpărare, facturi fiscale, note de recepție, avize de însoțire a mărfii, în baza cărora a înregistrat în contabilitate operațiunile economice-financiare.
Cu toate acestea, organele fiscale își motivează neacordarea deductibilității pentru suma de 260.567 lei, întrucât nu s-au depus toate documentele justificative.
Marfa achiziționată a fost achitată către . SRL, conform extrasele de cont depuse la dosar și vândută către alte societăți (. COMPANY SA, SCV.V.TC EURO CONSTRUCT SRL), operațiunea de vânzare fiind recunoscută de organele de control, ca fiind legală.
Organul de control în raportul de inspecție fiscală precum și în Decizia nr.1512/2010 a DGFP Bacău, privind soluționarea contestației a motivat nededucerea sumei de 260.567 lei pe imposibilitatea organelor fiscale de a efectua o verificare încrucișată la . SRL, conform solicitărilor nr.2572/14.05.2009, nr.6635/17.08.2009 și nr._/18.01.2010, adresate către DGFP-AIF sector 4 București.
Potrivit art.21,alin.4, lit. f ,din LEGEA Nr. 571 din 22 decembrie 2003
privind Codul fiscal, nu sunt deductibile: cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor.
Conform dispozițiilor art.146, alin.1, lit. a) din Legea nr.571/2003, Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155.
Potrivit acestor reglementari, taxa pe valoarea adăugata nu se poate deduce daca documentele justificative nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale in vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicita deducerea taxei pe valoarea adăugata.
De altfel, Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. V/2007, in soluționarea recursului in interesul legii, a statuat ca se impune sa se considere ca taxa pe valoarea adăugata nu poate fi dedusa si nici nu se poate diminua baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit in situația in care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale in vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicita deducerea acestei taxe.
Intimata reclamantă deține facturi cu privire la care recurenta nu a invocat faptul că ar fi fost întocmite cu nerespectarea prevederilor art.155 din Legea nr.571/2003.
Ori recurenta în motivele de recurs nu face nici o analiză a documentelor justificative prezentate de reclamantă, emițând doar prezumții că operațiunile economice derulate între intimata reclamantă și . SRL, nu sunt reale deoarece . SRL nu funcționează la sediul declarat și reprezentanții legali ai acesteia nu s-au prezentat în vederea verificării documentelor primare și contabile.
În situația în care recurenta pârâtă ar fi avut dubii cu privire la realitatea operațiunii comerciale pentru care s-au prezentat documentele justificative se impunea să răstoarne prezumția de bună credință care stă la baza derulării operațiunilor comerciale, ceea ce nu s-a întâmplat.
Instanța de recurs mai reține faptul că demersul recurentei este și lipsit de relevanță în situația în care cu privire la . s-a deschis procedura generală a insolvenței, conf. Încheierii din data de 28 Octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr._, recurenta fiind obligată să-și valorifice drepturile de creanță în cadrul acestei proceduri. De asemenea raportat la dispozițiile art.76 din Legea nr.85/2006 recurenta era decăzută din dreptul de a fi înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor, creanțele fiscale fiind anterioare deschiderii procedurii insolvenței.
În raport de considerentele reținute, Curtea, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău, cu sediul în Bacău, .. 1-3, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 795/05.10.2011 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimata-reclamantă . prin lichidator judiciar I. și Asociații SPRL cu sediul în Bacău, ., parter, jud. Bacău și prin administrator R. A. cu sediul în loc. Onești, ., ., jud. Bacău, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 mai 2013.
Președinte, Olguța L. T. | Judecător, M. G. B. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond D. Ș.
Red/tehnored. decizia recurs O. L.-T./13.05.2013
Tehnored. MA /15.05.2013/ 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1899/2013. Curtea de Apel BACĂU | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 882/2013. Curtea... → |
|---|
