Pretentii. Decizia nr. 3180/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3180/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 6780/110/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr.3180/2013
Ședința publică de la data de 20 septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. Ș.
Judecător - L. A.
Judecător - M. N.
Grefier - F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Onești împotriva sentinței civile nr.1304 din 27 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău dosarul nr._ /2012, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei Tribunalul Bacău a comunicat o . înscrisuri depuse de intimatul-reclamant, din eroare, la respectiva instanță, (f.17-21 ds.recurs), după care:
Instanța, având în vedere dispozițiile art.11 alin.3 din O.U.G.74/2013 precum și dispozițiile H.G.520/2013 și punctul 1 din anexa 2 la această hotărâre, constată că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Onești, dobândind calitatea procesuală de recurentă-pârâtă
Nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față în materia contenciosului administrativ fiscal constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1304/27.09.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul H. A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Onești, a fost respinsă acțiunea față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău pentru lipsa calității procesuale pasive, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Onești să restituie reclamantului suma de 4907 lei, reprezentând taxă de poluare și dobânda aferentă acestei sume ce se va calcula potrivit dispozițiilor art 124 coroborat cu art 70 alin.1 din Codul de procedură fiscală cu începere de la expirarea termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii reclamantului de restituire a taxei .
Totodată a fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu, fiind obligată chemata în garanție să plătească pârâtei sumele la care aceasta a fost obligată către reclamant. Au fost obligate pârâta și chemata în garanție să plătească reclamantului 39,3 lei cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă pentru nerespectarea dispozițiilor art.205-206 Cod procedură fiscală și art.7 și art.11 din Legea 554/2004, în sensul neîndeplinirii procedurii prealabile sau efectuarea acesteia cu depășirea termenelor legale, instanța a considerat neîntemeiată această excepție, pentru următoarele motive:
Contestația împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale, prevăzută de art.205 și următoarele Cod procedură fiscală este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul persoanei care se consideră lezată în drepturile sale, prin acel act, sau în lipsa acestuia, de a se adresa instanței de judecată.
Dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004, care instituie procedura „recursului grațios” trebuie analizate și aplicate într-o manieră care să nu contravină principiului enunțat și care se circumscrie dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din convenția Europeană privind Drepturile Omului.
Potrivit jurisprudenței CEDO, litigiile fiscale nu se înscriu în sfera contestațiilor civile, materia fiscală ținând de prerogativele de putere publică a statului.
Art.1 din Protocolul 1 la Convenție acordă statului dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru plata impozitelor (Hotărârea din 14 decembrie 2004-cauza Finibanco c. Portugalia), dar în același timp, conform art.13 din Convenție, statul trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încăLegea nr. 554/2004rea drepturilor sale.
Recursul administrativ prevăzut de art.205-206 Cod procedură fiscală și art.7 din Legea nr. 554/2004 este compatibil cu art.13 din Convenție, dacă persoana mai este în termen să îl folosească.
În cazul în care, organul administrativ nu mai poate să soluționeze plângerea prealabilă, fiind împiedicat de termene procedurale, care nu pot fi imputate reclamantei, instanța de judecată trebuie să soluționeze cauza pe fond.
Ca atare, în situația aplicării normelor comunitare, cu efect direct, în cazul în care instanța constată că normele interne contravin dreptului comunitar, nu se impune efectuarea procedurii prealabile.
Acest punct de vedere se impune cu atât mai mult în situațiile în care nu se solicită anularea actelor administrativ fiscale prin care s-a stabilit taxa de poluare sau s-a respins contestația administrativă, ci doar restituirea sumei încasate ilegal de către pârâta A.F.P., deoarece nici în dreptul intern acțiunea în restituirea unui impozit sau taxă, nu este condiționată de îndeplinirea vreunei proceduri prealabile.
În măsura în care cererea reclamantei de restituire a taxei de poluare a primit din partea pârâtei un răspuns formal, obligarea reclamantei de a parcurge în aceste condiții, procedura prealabilă la organul administrativ fiscal, nu reprezintă decât o încăLegea nr. 554/2004re a dreptului prevăzut în art.21 din Constituție privind accesul liber la justiție și a dispozițiilor art.113 din Constituție privind dreptul la un recurs efectiv.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 205-206 Cod procedură fiscală și art.7 și 11 din legea 443/2004, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a cumpărat din UE un autoturism înmatriculat în țara de origine. Pentru prima înmatriculare in România a fost obligat să achite taxa instituită de O.U.G. 50/2008 cu modificările ulterioare.
Reclamantul critică faptul că norma internă încalcă norma comunitară, respectiv T.F.U.E..
Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat în cauza C- 402/2009 printr-o hotărâre preliminară în ceea de privește art. 90 T.C.E..
Pe fondul cauzei, în aplicarea dispozițiilor art. 148 din Constituția României, instanța a constatat că norma internă în baza căreia reclamantul a achitat taxa ce formează obiectul cauzei încalcă dispozițiile art. 90(actual art. 110) din TFUE, deoarece art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări, deoarece regimul fiscal descurajează cumpărarea unor autovehicule dintr-un alt stat membru prin aceea că autovehiculelor fabricate în România nu le se aplică această taxă.
Pentru cele ce preced instanța a obligat pârâta A.F.P. Bacău să restituie reclamantului taxa pretinsă în acțiune.
În baza art. 124 Cod Procedura Fiscală a obligat pârâta să achite reclamantului și dobânda fiscală, în condițiile art. 124 alin.1,coroborat cu art.70 alin.1 din Codul de procedură fiscală.
În baza art. 60-63 Cod procedură civilă instanța a admis cererea pârâtei privind chemarea în garanție a A.F.M. deoarece aceasta este beneficiara taxei de poluare și a obligat chemata în garanție să restituie pârâtei taxa de poluare cu dobânda fiscală și cheltuielile de judecată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă a obligat parata si chemata in garanție si la plata cheltuielilor de judecata reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar.
F. de parata D.G.F.P. Bacău instanța a respins acțiunea deoarece aceasta nu a emis si nici un act administrativ fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Onești, recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 17 din Legea nr.146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut că în mod eronat a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile, actul administrativ nu a fost contestat bucurându-se de veridicitate și legalitate, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe de altă parte a fost invocat faptul că în mod contradictoriu s-a reținut de instanță că taxa de poluare reglementată prin O.U.G. nr. 50/2008 nu ar fi contrară art. 90 din T.C.E., că prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a instituit taxa de poluare și că acest act normativ și normele de aplicare trebuie aplicate în condițiile art. 5 din Codul de procedură fiscală. De asemenea s-a susținut de către recurentă că a fost greșit obligată la dobânzi fiscale, neexistând dispoziții legale pentru restituirea sumei.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 304¹ Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 148 (2) și (4) din Constituția României.
Referitor la primul motiv de recurs privind excepția lipsei procedurii prealabile aceasta nu se fondează.
Astfel, reclamantul a solicitat restituirea sumelor achitate la bugetul de stat ca urmare a greșitei aplicări a dispozițiilor legale (în sensul prevăzut de art. 148 (2) din Constituția României). Potrivit art. 117 lit. d din Codul de procedură fiscală, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie la cererea contribuabilului, conform procedurii prevăzute de lege.
Având în vedere decizia nr. 24/14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit cu caracter obligatoriu pentru instanțe că ˝Procedura de contestare prevăzută la art.7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art.205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod˝ instanța apreciază că reclamantul are deschisă calea valorificării drepturilor sale în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 în condițiile art. 11 alin. 1 lit. b din acest act normativ, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată de recurentă, nefiind incidentă în cauză, o astfel de procedură putând fi, eventual justificată, doar în condițiile emiterii unei decizii de restituire conform Ordinului nr. 1899/2004, dacă nu sunt incidente dispozițiile dreptului Uniunii Europene așa cum sunt ele consacrate de Curtea de Justiție în cauza Metallgesellschaft și Hoedist și reținute de prima instanță.
Critica privind elementele contradictorii din hotărârea recurată nu se fondează, instanța de fond neindicând în considerentele sentinței recurate motive privind dispozițiile art. 2141 și următoarele din Codul fiscal, ci reținând corect în dispozițiile analizate sunt în conflict cu dreptul comunitar, norma internă constituie o măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană, de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
Astfel că, așa cum rezultă din art. 4 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 obligația taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Cumpărarea autovehiculelor second-hand din alte state membre și înmatricularea lor în România fiind supuse taxării prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, în timp ce cumpărarea unui autovehicul, cu aceleași caracteristici tehnice și vechime, dar deja înmatriculat în România (de pe piața națională), nu este supus unei taxe similare, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.
În ceea ce privește susținerea recurentei referitoare la dispozițiile art. 5 alin. 1 din Codul de procedură fiscală instanța apreciază că în acest litigiu nu prevalează culpa recurentei în aplicarea dispozițiilor legale, aceasta putând face obiectul unei analize în cadrul juridic dat de raportul de reprezentare legală în care se găsește cu statul, ci culpa statului care a pretins o taxă contrară dreptului european, culpă care justifică dreptul contribuabilului de a pretinde o justă dezdăunare.
Cu privire la critica privind obligarea la plata dobânzilor fiscale, aceasta nu se fondează. Astfel, potrivit art. 124 alin. 1 Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Art. 70 alin. 1 din același act normativ, obligă organul fiscal să soluționeze cererile depuse de către contribuabil potrivit codului în termen de 45 de zile de la înregistrare, temeiul plății accesoriilor constituindu-l hotărârea judecătorească.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice a municipiului Onești în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. A. și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 1304 din 27.09.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 septembrie 2013.
Președinte, C. Ș. | Pt. Judecător, L. A. - plecat în C.O. - PREȘEDINTE INSTANȚĂ, | Judecător, M. N. |
Grefier, F. B. |
Red.sent.G.A.
Red.dec.rec.M.N./21.10.2013
V.M./2 ex.
24.10.2013
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 882/2013. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 2418/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
