Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3807/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3807/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 1511/103/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ Decizia nr. 3807/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. B. - judecător
Judecător M. G. C.
Judecător V. P.
Grefier E. S.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-reclamantă Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor N. împotriva sentinței civile nr. 139/CA din 18 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima, precum și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru. Mai constată că s-a depus întâmpinare de intimata-pârâtă I. T. de Muncă N., care a fost comunicată recurentei-reclamante.
Având în vedere că ambele părți au solicitat judecata în lipsă, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul N. sub nr._ /5.04.2011, reclamanta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor N. a chemat în judecată I. T. de Muncă N. în contradictoriu a contestat măsurile dispuse de către pârât, solicitând anularea deciziilor - adresa nr._/31.12.2010 și nr. 903/11.01.2011 emise I. T. de munca N. - prin care I. T. de Munca N. a anulat avizul de încadrare in condiții deosebite a locurilor de munca din cadrul Laboratorului Sanitar Veterinar aparținând Direcției Sanitare Veterinare si pentru Siguranța Alimentelor N. si să se dispună obligarea pârâtului să reînnoiască avizul pentru încadrarea locurilor de munca in condiții deosebite pana la data de 31.12.2011.
Prin sentința civilă nr. 139/CA din 18.04.2013 Tribunalul N. a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 19 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, iar pârâtul - dispozițiile art. 14 din HG nr. 246/2007.
H.G. nr. 246/2007, la art. 14 alin. (2), conține o prevedere imperativă în baza căreia avizul este anulat fără ca la locurile de muncă să se reducă riscurile care pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților.
Din prevederile art. 19 din Legea nr. 19/2000 rezultă că avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite este dependent de riscurile care pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților, nu independent așa cum rezultă din prevederile art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 246/2007.
Motivat de contradicția constatată între 14 alin.(2) din H.G. nr. 246/2007 și art. 19 din Legea nr. 19/2000, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din oficiu, a fost sesizată Curtea de Apel Bacău cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 14 alin.(2) din H.G. nr. 246/2007.
Prin sentința civilă nr. 71/29._, Curtea de Apel Bacău a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate și a admis cererea de intervenție formulată de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în interesul pârâtului Guvernul României reținând, în esență, că art. 14 din H.G. nr. 246/2007 se referă la sancțiunea care intervine în situația în care angajatorul nu realizează măsurile dispuse în timpul unui control efectuat și nu anulează dispozițiile din art. 19 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 care definesc locurile de muncă care întrunesc condițiile, pentru a fi încadrate ca și locuri de muncă cu condiții deosebite, constatarea, de către ITM, a nerespectării și nerealizării măsurilor dispuse în baza H.G. nr. determinând anularea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, iar nu anularea dispozițiilor alin. 1 al art. 19 din Legea nr. 19/2000. Această sentință a rămas irevocabilă, în urma deciziei nr. 4131 din 16.10,2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respins recursul declarat de Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor N..
În cauză, se constată că reclamanta nu a îndeplinit, în termenul legal stabilit de art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 246/2007, condițiile legal stabilite, respectiv, nu a realizat măsurile dispuse în urma controlului. Între dispozițiile art. 19 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și art. 14 alin. 2) din H.G. nr. 246/2007 nu există nici o contradicție. Anularea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, s-a făcut cu respectarea de către I.T.M. a condițiilor legale, acest lucru fiind legal posibil chiar și în situația în care condițiile de muncă nu au suferit modificări.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, împotriva hotărârii tribunalului, reclamanta Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor N. a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a susținut următoarele:
Atât sub imperiul Legii nr. 3/1997, cât și al Legii nr. 19/2000, personalul din Laboratorul Sanitar Veterinar și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă, respectiv în condiții deosebite de muncă, până în luna decembrie 2010 beneficiind de avizul favorabil al pârâtului.
La data de 9.02.2020 a prezentat ITM Planul de prevenire și protecție, fiind transmise lunar raportări privind realizarea măsurilor prevăzute în acest plan. Astfel, și-a îndeplinit obligațiile privind întocmirea planului, realizarea măsurilor propuse și raportarea lunară, respectând în totalitate legislația privind sănătatea și securitatea în muncă, dar și legislația fiscală prin care i s-a redus bugetul du 15% începând cu 1.010.2010 și cu 20% începând cu luna mai 2010, reduceri care au determinat modificarea Planului de prevenire și protecție în privința realizării măsurilor propuse.
Dispozițiile art. 19 din Legea nr. 19/2000 sunt imperative din interpretarea lor rezultând că locurile de în condiții deosebite devin locuri de muncă în condiții normale atunci când nu mai afectează capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc. Legea nu condiționează acordarea sau neacordarea avizului de îndeplinirea sau neîndeplinirea măsurilor de protecție și prevenire, singura condiție fiind afectarea esențială a capacității de muncă a asiguraților datorită gradului mare de risc.
La data anulării avizului exista un grad mare de expunere la risc, afectând în continuare capacitatea de muncă a acestora, locurile de muncă în condiții deosebite nedevenind locuri de muncă în condiții normale.
Examinând hotărârea recurată, curtea de apel constată următoarele:
În sensul Legii nr. 19/2000 (în vigoare la data anulării avizului ITM), „locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc.”, așa cum se prevede la alin. 1 al art. 19. În legătură cu încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite - dat fiind caracterul de generalitate al definiției conținute la alin. 1 -, art. 19, prin alin. 2 și 5, prevede stabilirea prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și a Ministerului Sănătății, a criteriilor și metodologiei de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite (alin. 2), precum și avizul obligatoriu al inspectoratului teritorial.
Se constată, așadar, că încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite nu se face, în mod direct, doar în temeiul art. 19 din Legea nr. 19/2000, ci potrivit criteriilor și metodologiei stabilite de Guvern prin hotărâre dată în aplicarea alin. 1 și 5 din această lege.
În temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 Guvernul a adoptat Hotărârea nr. 261/2011 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, act normativ care a fost abrogat prin art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007. La data intrării sale în vigoare, H.G. nr. 246/2007 prevedea, la art. 1 alin. 1 că, începând cu data intrării sale în vigoare, „avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, valabile până la data de 6 martie 2007 inclusiv, acordate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, cu modificările și completările ulterioare, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite în cuprinsul prezentei hotărâri.”; la alin. 2, data de 31 decembrie 2008 a fost prevăzută ca dată limită a perioadei de valabilitate a avizelor astfel reînnoite.
Ulterior, prin hotărâri succesive, Guvernul a modificat, anual, datele și perioadele de valabilitate a avizelor. Astfel, până la data de 31.12.2010, H.G. nr. 246/2007 fusese modificată prin H.G. nr. 1622/2008 (în vigoare de la 1 ianuarie 2009) și H.G. nr. 1627/2009 (în vigoare de la 1 ianuarie 2010), acte normative prin care perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit metodologei prevăzute de fiecare dintre aceste hotărâri (de Guvern) a fost prelungită până la data de 31.12.2009 și, respectiv, 31.12.2010; pentru perioada 1.01.2011 – 31.12.2011 pentru care reclamanta a solicitat, prin acțiunea de față, obligarea pârâtului la reînnoirea avizului, H.G. nr. 246/2007 a mai fost modificată prin H.G. nr. 1349/2010 (în vigoare de la 1 ianuarie 2011).
În cauză, acționând strict pe domeniul de competentă conferit de H.G. nr. 246/2007, intimatul I. T. de Muncă N. s-a limitat la analizarea documentelor depuse de către recurentă în conformitate cu art. 2, precum și la îndeplinirea condițiilor impuse de acest act normativ. Anularea, începând cu data de 31.12.2010, a avizului recurentei, a fost determinată de nerealizarea de către aceasta, în calitatea sa de angajator, a măsurilor din planul de prevenire și protecție prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. c) din H.G. nr. 246/2007.
Art. 1 alin. 2 lit. c) din H.G. nr. 246/2006 (în forma în vigoare la data anulării avizului) prevedea, ca document necesar pentru acordarea reînnoirii avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, „planul de prevenire și protecție revizuit, care să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor, cuprinzând măsuri și acțiuni, eșalonate pe întreaga perioadă, astfel încât, până cel târziu la data de 31 decembrie 2010, locurile de muncă să se încadreze în condiții normale” .
În cauză, recurenta a întocmit și depus documentul prevăzut de art. 1 alin. 2 lit. c) din H.G. nr. 246/2006, însă nu a realizat măsurile dispuse prin procesul-verbal de control nr._ din 17.11.2010 încheiat de intimat, control care a vizat monitorizarea stadiului de realizare a măsurilor tehnico-organizatorice de normalizare a condițiilor de muncă.
Procesul-verbal de control nr. 1537/2010 nu a fost contestat de recurentă în condițiile Legii nr. 554/2001, deși mențiunea posibilității de contestare, pe această cale, este expres inserată în procesul-verbal; în acest cadru se putea analiza apărarea recurentei privind legătura de cauzalitate dintre nerealizarea integrală a măsurilor din propriul plan de prevenire și protecție și reducerile care i-au afectat bugetul, cu 15% începând cu ianuarie 2010 și cu 20% începând cu luna mai 2010. Pe de altă parte, măsurile prevăzute în planul de prevenire și protecție pentru anul 2010 sunt restante din anii anteriori, aceleași măsuri regăsindu-se încă din planul pentru anul 2007; prin urmare, nerealizarea lor nu se poate pune pe seama condiționărilor bugetare.
Prin urmare, în condițiile în care recurenta nu a contestat faptul nerealizării integrale a măsurilor din planul de prevenire și protecție, sancțiunea prevăzută de art. 14 alin. 2 din H.G. nr. 246/2007 a fost aplicată în mod legal de către intimat; potrivit acestui text, „În situația în care, în termen de 45 de zile de la constatarea contravenției prevăzute la alin. (1), angajatorul nu realizează măsurile dispuse în urma controlului, inspectoratul teritorial de muncă anulează avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, înștiințând de îndată despre această măsură și casa teritorială de pensii.”
Aplicarea acestor din urmă dispoziții nu a putut fi înlăturată nici pe cale excepției de nelegalitate soluționată prin sentința civilă nr. 71 din 29.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel Bacău (ale cărei considerente au fost reținute pe larg prin hotărârea recurată), excepția nelegalității art. 14 alin. 2 din H.G. nr. 246/2007 fiind respinsă irevocabil prin decizia nr. 4131 din 16.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Evoluția modificărilor actelor normative date în aplicarea art. 19 alin. 2 și 5 din Legea nr. 19/2000 pune în evidență tendința de limitare a locurilor de muncă în condiții deosebite prin intermediul măsurilor de prevenire și protecție care să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor, în scopul normalizării condițiilor de muncă, accentul punându-se pe garantarea unui nivel mai bun de protecție a sănătății și securității angajaților, iar nu pe considerații pur economice care țin de asigurarea unui anumit nivel al cuantumului drepturilor de asigurări sociale. În acest context, întocmirea unor planuri de prevenire și protecție care conțin măsuri rămase restante de la an la an este contrară scopului normalizării condițiilor de muncă, recurenta neputându-se apăra doar prin invocarea îndepliniri formale a cerințelor impuse prin H.G. nr. 246/2007.
Față de cele ce preced, în lipsa unor motive de modificare, hotărârea recurată se impune a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă Direcția S. Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor N. împotriva sentinței civile nr. 139/CA din 18 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă I. T. de Muncă N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2013.
Președinte, M. G. B. | Judecător, M. G. C. | Judecător, V. P. |
Grefier, E. S. |
Red.sent. N. Tolpiceanu
Tehnored..d.r. G.M.C/1.11.2013.
2 ex./05.11.2013
| ← Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4506/2013.... → |
|---|
