Obligaţia de a face. Decizia nr. 3204/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3204/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 6709/103/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 3204/2013
Ședința publică de la data de 20 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. Ș.
Judecător - L. A.
Judecător - M. N.
Grefier - F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâta Instituția P. Județul N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor împotriva sentinței civile nr.43/CA din 08 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-pârâtă a depus la data de 10.07.2013, prin compartimentul registratură al instanței, ordinul de plată nr.281/03.07.2013 de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, după care:
Instanța constată că recursul promovat în cauză de pârâta Instituția P. Județul N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor este declarat și motivat în termen legal și scutit de plata taxei de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/2007. De asemenea, constată că s-a solicitat judecata în lipsă conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Nefiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 43/CA/8.02.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea precizată de reclamanta T. A. în contradictoriu cu pârâtul Instituția P. Județului N. - Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, fiind obligat pârâtul să înmatriculeze autoturismul reclamantei, marca Ford, cu număr de identificare WFOAXXGCDAYG29944, fără plata taxei de poluare, după îndeplinirea tuturor celorlalte condiții impuse de Ordinul M.A.I. nr.1501/2006.
Totodată s-a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta T. A. a achiziționat, la data de 19.12.2012, un autoturism second-hand, marca Ford, cu număr de identificare WFOAXXGCDAYG29944, cu contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, ce provine din Germania, iar pârâta a refuzat înmatricularea acestuia, întrucât nu a achitat taxa de poluare.
Din analiza dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
O astfel de reglementare a taxei pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, fiind evident că din punct de vedere fiscal, cumpărătorii sunt favorizați dacă achiziționează autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singură zonă economică, o piață comună în cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunității și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate. În acest sens, art. 90 din Tratatul CE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare, precum și taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar dacă taxa de poluare nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele cu proveniență din alte state, este evident caracterul său de echivalent al unei taxe vamale.
În consecință, instanța a apreciat ca taxa de poluare reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
S-a avut în vedere, de asemenea, că Tratatul CE a creat ”o nouă ordine juridică” în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea Europeană de Justiție în cazul V. Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin.2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne.
Apărarea pârâtei că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care a intrat în vigoare la data de 13.01.2012 și a abrogat O.U.G. nr.50/2008 este nefondată.
Prevederile Legii nr.9/2012, în baza căreia se achită noua taxă de poluare sunt în continuare discriminatorii și nelegale. discriminarea rezultă din suspendarea prevederii legale care se referea la plata taxei de primă vânzare pentru autovehiculele înmatriculate înainte de 2006, până la data de 1 ianuarie 2013, prin O.U.G. nr. 1/2012, publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31 ianuarie 2012.
Datorită acestei suspendări, sunt supuse în continuare la plata taxei, mașinile noi și mașinile second-hand înmatriculate într-un alt stat membru UE, fără ca autoturismele second-hand înmatriculate în Romania, să fie supuse în caz de vânzare, unei asemenea taxe.
În consecință, întrucât potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art.90 din Tratatul UE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, acțiunea reclamantei T. A. privind înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare a fost apreciată ca fiind întemeiată și a fost admisă.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Instituția P. – județul N..
În motivarea recursului recurenta Instituția P. – județul N. a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate. Astfel s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 3, 4 din Legea nr. 9/2012 care prevăd condițiile obligației de plată a taxei și excepțiile, reclamanta neîncadrându-se în excepțiile reglementate.
Pe de altă parte, s-a susținut că în mod greșit a fost stabilită obligația de plată a cheltuielilor de judecată, refuzul înmatriculării fiind justificat de neîndeplinirea condițiilor legale. Referitor la hotărârea pronunțată de către Curtea Europeană de Justiție în cauza T. contra statului Român s-a susținut că este aplicabilă doar în litigiile privind O.U.G. nr. 50/2008, iar, pe de altă parte, nu justifică înlăturarea în întregime a taxei de poluare.
Legal citată, intimata-reclamantă nu a fost reprezentată în fața instanței și nu a formulat cereri în cauză.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 304¹ Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale, iar potrivit art. 19 procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor.
Prin art. 1 alin. 2 din Ordinul 1501/2006 emis de Ministrul Administrației și Internelor s-a statuat ca înmatricularea, radierea, autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, în a căror rază de competență proprietarii își au domiciliul sau sediul ori reședința, în cazul persoanelor fizice cu domiciliul în străinătate.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea 340/2004 prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului, organizate la nivelul unităților administrativ-teritoriale, iar potrivit art. 1 din H.G. nr. 1767/2004 în cadrul aparatului propriu al fiecărei prefecturi se organizează câte un serviciu public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, regulamentul de organizare și funcționare, structura organizatorică, statul de funcții și numărul de posturi ale serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor aprobându-se prin ordinul al prefectului.
Așadar, cererea de înmatriculare a fost formulată serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor autoritate administrativă funcționează în subordinea și controlul recurentului.
Ordinul nr. 1501/2006 emis de Ministrul Administrației și Internelor stabilește condițiile în care se realizează înmatricularea autovehiculelor, una din acestea se referă la dovada achitării, începând cu data de 1 ianuarie 2007, taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii (art.7 lit. j). Taxa specială, în cazul autoturismului intimatei din cauză, este reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, având în vedere data emiteri decizie de calcul a taxei de poluare. Așa cum rezultă din art. 4 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 obligația taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Așa fiind, cumpărarea autovehiculelor second-hand din alte state membre și înmatricularea lor în România este supusă taxării prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, în timp ce cumpărarea unui autovehicul, cu aceleași caracteristici tehnice și vechime, dar deja înmatriculat în România (de pe piața națională), nu este supus unei taxe similare.
Atât în cauza T., cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere că dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 stabilesc, pentru autovehiculele folosite, o taxă aplicabilă autovehiculelor comercializate din alte state membre la înmatricularea lor în România și nu și pentru autovehiculele care sunt comercializate pe piața națională, această taxă reprezintă o măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană este de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre și contrară art. 110 din TFUE (art. 90 din TCE). Fiind o taxă contrară dreptului comunitar, aceasta nu poate fi pretinsă de autoritățile române decât cu încălcarea normelor dreptului comunitar.
Potrivit art. 11 (2) din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar potrivit art. 148 (2) ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit alin.4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
Prefectul, astfel cum dispune art. 1 alin. 1 din Legea 340/2004 cu modificările ulterioare este reprezentantul Guvernului pe plan local, iar potrivit alin. 3 din același articol, acesta este garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local. În accepțiunea Constituției României legea, al cărui garant este prefectul, cuprinde atât actele normative emise de autoritățile statale cât și tratatele ratificate de Parlament, precum și prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 148 din Constituția României, recurentul, văzând dispozițiile cuprinse în hotărârile Curții Europene de Justiție pronunțate în cauzele T. și N., dispozițiile cuprinse în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană ratificat de Parlament prin Legea 157/2005, recurentul avea obligația de a verifica dacă autoturismul a cărui înmatriculare se solicit face parte din categoria acelora la care se referă Curte Europeană de Justiție în cele două cauze menționate, iar în cazul în care acesta întrunea toate condițiile prevăzute de lege pentru înmatriculare recurentul trebuia să ia măsuri pentru înmatricularea acestuia, fără a pretinde dovada plății unor taxe contrare legii în sensul definit de Constituție.
Aceasta cu atât mai mult cu cât cererea reclamantei a fost formulată după ce Înalta Curte de Casație și Justiție, în procedura recursului în interesul legii, prin decizia nr. 24/2011 s-a pronunțat în sensul că acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.
Cu privire la invocarea situațiilor în care legea stabilește, limitativ, excepțiile de la plata taxei de poluare, acestea sunt corecte, dar irelevante în cauză, problema care a fost analizată se referă la legalitatea taxei, oricare ar fi fondul în care este colectată, și nu la dispozițiile legii privind excepțiile de la plata taxei de poluare.
Nici cu privire la obiectul trimiterii preliminare soluționate de Curtea Europeană de Justiție în cauza T. susținerile recurentului nu sunt fondate, Curtea Europeană de Justiție nu analizează dreptul intern în raport de dreptul comunitar, această apreciere fiind de competența autorităților naționale, ci oferă o interpretare a dreptului comunitar în raport de o situație de fapt în care se impune aplicarea acestuia. Din acest motiv Curtea a hotărât că ,,Articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la pretinsele recomandări făcute de Curtea Europeană de Justiție în cauza T. (pct. 60) acestea sunt, pe de o parte citate trunchiat de recurent care a omis primul paragraf referitor eliminarea discriminării prin aplicarea taxei pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România, iar pe de altă parte irelevante în prezenta cauză unde este pusă în discuție o taxă stabilită de statul român cu încălcarea dreptului comunitar și nu punerea în practică a unor recomandări.
În consecință, motivele de recurs referitoare la incidența hotărârii Curții Europene de Justiție nu sunt fondate.
Nici motivul privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu este fondat ținând seama că obligația a fost stabilită în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă în sarcina părții căzute în pretenții, respectiv a părții care a pierdut procesul, care este recurentul pârât, independent de existența unei alte culpe decât cea procesuală, determinată de declanșarea procedurii judiciare.
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă instanța va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâta Instituția P. Județul N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. A. împotriva sentinței civile nr.43/CA din 08 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 Septembrie 2013.
Președinte, C. Ș. | Pt. Judecător, L. A. - plecat în C.O. - PREȘEDINTE INSTANȚĂ, | Judecător, M. N. |
Grefier, F. B. |
Red. sent.M. I.
Red. dec. rec. M.N./21.10.2013
V.M./2 ex.
25.10.2013
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 2277/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
