Obligaţia de a face. Decizia nr. 800/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 800/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 4747/103/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 800/2013
Ședința publică de la 22 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. – vicepreședinte instanță
Judecător L. A.
Judecător C. Ș.
Grefier M. A.
**********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta recurenta-pârâtă Instituția P. județ N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor N. împotriva sentinței civile nr. 121/CA din 10.05.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant A. V., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde avocat P. D. pentru intimatul-reclamant, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs Instituția P. județ N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor N., recurs care este declarat și motivat în termen, scutit legal de plata taxei de timbru.
Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N. reclamantul A. V. a chemat în judecată pe pârâtele Instituția P. județului N. –serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor N., Direcția Generală a Finanțelor Publice N. și Administrația Finanțelor Publice Piatra N. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la înmatricularea autoturismului marca Volkswagen Sharan cu număr de identificare WVWZZZ3BZWD230597, fără plata taxei de poluare.
Prin sentința civilă nr. 121/CA/10.05.2012 Tribunalul N. a admis acțiunea și a obligat pârâta să înmatriculeze autovehiculul reclamantei marca marca Volkswagen Passat cu număr de identificare WVWZZZ3BZWD230597, fără plata taxei de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a avut in vedere următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand provenit Germania pentru a cărui primă înmatriculare i s-a impus obligația fiscală de plată a taxei de poluare, refuzându-i-se înmatricularea autovehiculului ca urmare a neplății taxei.
Potrivit Hotărârii Curții de Justiție a Comunității Europene pronunțate la data de 07.04.2011 în cauza C-402/09 având ca obiect cererea pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare formulate în temeiul art. 234 C.E. s-a declarat că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Reclamantului nu îi este aplicabil regimul fiscal al Legii nr. 9/2012, cererea sa de înmatriculare a autovehiculului adresată pârâtului, fiind formulată la 08.08.2011, dată la care regimul fiscal era determinat de O.U.G. nr. 50/2008, Noua lege cu nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante, neavând caracter retroactiv.
Se constată că regimul taxei de poluare este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre ale Uniunii Europene, fără însă a descuraja cumpărarea de pe piața națională din România a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură. Motivat de neconformitatea prevederii O.U.G. nr. 50/2008 cu obligațiile ce decurg din art. 110 T.F.U.E., instanța va înlătura aplicarea normei naționale contrare dreptului comunitar. Obligația fiscală impusă reclamantului este stabilită în baza unei prevederi legale contrare dreptului comunitar, impunându-se admiterea acțiunii cu consecința înlăturării obligației de plată a sumei și obligarea pârâtei Instituția P. județului N. –Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor N. la înmatricularea autovehiculului fără plata taxei.
Se are în vedere Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în ședința din 14.11.2011 prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că „Acțiunea având ca obiect obligarea Instituției P. prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 este admisibilă”.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs Instituția P. criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei.
Astfel, se arată că obligația de a plăti taxa de poluare este prevăzută de Legii nr. 9/2012, autovehiculele exceptate de la plata taxei fiind expres și limitativ enumerate de actul normativ.
Se arată că obiectul trimiterii preliminare în cauza T. l-a constituit ordonanța în forma sa inițială, Curtea nepronunțându-se cu privire la modificările ulterioare.Apreciază recurentul că din analiza hotărârii pronunțate în cauza C_402/2009, respectiv a punctelor 50,53,58 și 60 rezultă că în mod greșit instanța de fond a ajuns la concluzia că taxa de poluare trebuie înlăturată în întregime.
Totodată s-a susținut că în cauză calitatea procesuală pasivă ar fi aparținut Administrației Finanțelor Publice Piatra N., aceasta fiind în măsură să aprecieze asupra obligației de plată a taxei și că în mod greșit s-a reținut că Decizia nr.24/14.11.2011 stabilește că acțiunea având ca obiect obligarea Instituția P. la înmatriculare este admisibilă,decizia privind de fapt doar aspecte procedurale.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate Curtea reține că este nefondat .
Astfel, se reține că specificul situației în speță este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite aplicarea respectivei norme interne.
Or, prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C‑47/88, R.., p. I‑4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C‑2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C‑387/01, R.., p. I‑4981, punctul 66).
Reținând că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47), Curtea a arătat că, pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008.
Examinând neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, Curtea a reținut, că reglementarea în discuție are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Totodată s-a reținut că nu se poate contest că OUG nr.50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre (Paragraful 58 al hotărârii).
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Curtea a reținut că, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale (Hotărârea din 3 martie 1988, Bergandi, 252/86, R.., p. 1343, punctul 25, Hotărârea din 7 decembrie 1995, Ayuntamiento de Ceuta, C‑45/94, R.., p. I‑4385, punctul 29, precum și Hotărârea din 8 noiembrie 2007, Stadtgemeinde Frohnleiten și Gemeindebetriebe Frohnleiten, C‑221/06, Rep., p. I‑9643, punctul 40).
Astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le‑ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Or, constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față, achitată de către reclamant la data de 25.10.2010, este stabilită în temeiul unei dispoziții contrară normei comunitare.
Această opinie a Curții de Justiție a fost confirmată și prin hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 – N. împotriva României, în care au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. 50/2008, respective O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală .
Ca urmare, se impun a fi înlăturate criticile recurentei privind neanalizarea modificărilor aduse O.U.G. 50/2008 .
De asemeni, nu pot fi reținute criticile formulate, referitoare la neincidența în speță a hotărârilor preliminare invocate mai sus.
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978 unde s-a decis că, eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa,s-a statuat că "orice judecător național, sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție, eventual contrară a legii naționale".
Cât privește calitate procesuală pasivă,având în vedere obiectul acțiunii, ea aparține fără
dubiu Instituției P. – Județul N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare, Administrația Finanțelor Publice Piatra N. neavând atribuții în domeniul înmatriculării autoturismelor.
Prima instanță și-a argumentat, prin trimiterea la decizia nr. 24/2011 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, soluția de respingere a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile astfel că susținerile recurentului referitoare la eronata interpretare a deciziei nu pot fi reținute.
Cu referire la ultimul motiv de recurs, în mod evident reclamantul trebuie să facă dovada îndeplinirii celorlalte condiții referitoare la certificarea autenticității de date RAR, la omologare (prin cartea de identitate) însă aceste chestiuni nu fac obiectul cauzei. În ipoteza în care reclamantul nu face dovada îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de actele normative (OUG 195/2002 și Ordinul 1501/2006) recurenta este îndreptățită a refuza înmatricularea deoarece instanța nu a dispus înmatricularea fără îndeplinirea nici unei formalități, ci doar fără plata taxei. În acest context, recurentei îi revine sarcina a verifica îndeplinirea celorlalte condiții, instanța pronunțându-se doar asupra a ceea ce a fost chemată, respectiv asupra dovezii achitării taxei.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Instituția P. județ N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor N., cu sediul în Piatra N. ., județ N., împotriva sentinței civile nr. 121/CA din 10.05.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant A. V., cu domiciliul în ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2013.
Președinte, L. M. | Judecător, L. A. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond N.T.
Red/tehnored. decizia recurs C.Ș.
MA /20.03.2013/ 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3650/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2364/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
