Obligaţia de a face. Decizia nr. 4413/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4413/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 4300/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4413/2013
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Ș.
Judecător L. A.
Judecător M. N.
Grefier A. V.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurentul-pârât B. G. împotriva sentinței civile nr. 1001/CF din data de 20.05.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant B. G., personal, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 28.11.2013 s-a depus întâmpinare formulată de intimata-pârâtă, după care;
Recurentul-reclamant depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței . nr. 4328.
Instanța constată că recursul promovat în cauză se află la primul termen de judecată, este declarat și motivat în termen, fiind legal timbrat. Totodată, nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului și desființare hotărârii primei instanțe.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1001/CF/20.05.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului N. - Serviciul Public Comunitar Regim de Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor, acțiunea având ca obiect, după precizările efectuate, obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism din spațiul comunitar care a avut prima înmatriculare la data de 26.07.2005, solicitând pârâtei Instituția P. Județului N. înmatricularea autovehiculului fără plata taxei.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului toate subsumate temeiurilor de fapt și de drept invocate de avocatul reprezentant al reclamantului și anume obligarea pârâtei Instituția P. Județului N. – Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări a autovehiculelor de a înmatricula autoturismul cumpărat de reclamant fără achitarea prealabilă a taxei de poluare stabilită conform deciziei nr. 1765/27.08.2012 dată în baza Legii nr. 9/2012, tribunalul a constatat acțiunea neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Pornind de la premisa că reclamantul B. G. a solicitat reînmatricularea autoturismului marca Skoda F., cumpărat din Germania în luna august 2012, moment la care i s-a calculat conform legislației naționale – Legea nr. 9/2012, contravaloarea taxei de polure, tribunalul constată că atât calculul, cât și temeiul juridic s-au modificat începând cu data intrării în vigoare a O.G. nr. 9/2013 prin care legiuitorul român a adoptat obligativitatea plății unui timbru de mediu care a înlocuit vechea taxă de poluare. Atât timp cât reclamantul nu a achitat taxa de poluare calculată în baza deciziei sus menționate, acesta rămâne fără efectele juridice consacrate în temeiul unei legi abrogate prin . O.G. nr. 9/2013 la data de 15 martie 2013 (art. 17 și art. 19), astfel încât solicitarea de înmatriculare a autoturismului devine supusă calculării prealabile a noii taxe – timbrul de mediu a cărui pretinsă inaplicabilitate cu legislația comunitară nu a fost constatată jurisprudențial la data soluționării prezentei acțiuni.
Dintr-o atare perspectivă, tribunalul a constatat că împrejurarea invocată a formulării și înregistrării acțiunii la data de 7.09.2012, anterior momentului abrogării Legii nr. 9/2012 prin . O.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, neurmată de soluționarea până la data de 15 martie 2013 a cauzei, nu este de natură a determina ultraactivitatea legii vechi, natura civilă a acesteia excluzând-o de la excepțiile de strictă interpretare și expres reglementate pentru materia penală.
Rezultă, așadar, că pentru a solicita reînmatricularea pe teritoriul României a autoturismului dobândit în proprietate, reclamantul are obligația achitării timbrului de mediu consacrat prin O.G. nr .9/2013, o eventuală solicitare de înmatriculare fără cesta fiind guvernată de noua lege de imediată aplicare.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea pendinte formulată de reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs, în termenul legal, reclamantul B. G., legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, susținând că instanța a dat eficiență O.G. 9/2013, deși acțiunea a fost formulată la data de 07.09.2012, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 13.05.2013. Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția României și ale art. 6 din Codul civil în cauză era aplicabilă legea în vigoare la data depunerii acțiunii.
Legal citată, intimata-pârâtă nu a fost reprezentată în fața instanței, prin întâmpinarea formulată solicitându-se respingerea recursului, având în vedere dispozițiile art. 4 lit. a coroborate cu cele ale art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041 Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pe considerentele ce se vor arătat în continuare.
Analizarea condițiilor de înmatriculare a autovehiculului reclamantului este circumscrisă dispozițiilor legale în vigoare la momentul existenței vătămării susținute de către acesta, respectiv acela al introducerii acțiunii. Soluția este impusă atât de dispozițiile Legii nr. 554/2004 care reglementează o procedură specială în acest sens, cât și de prevederile cu caracter general cuprinse în art. 15 alin. 2 din Constituția României care reglementează principiul neretroactivității legii civile, precum și în art. 6 alin. 1,2 din Noul Cod Civil.
În acest cadru normativ, instanța constată că la momentul introducerii acțiunii-07.09.2012 era în vigoare O.U.G. nr. 50/2008 care reglementa taxa de poluare, ca urmare a suspendării prin O.U.G. nr. 1/31.01.2012 a dispozițiilor art. 2 lit. i și ale art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012. În consecință, în mod eronat instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013.
Cu privire la acțiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost modificată, instanța constată că pârâta Instituția P. Județului N. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Autovehiculelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că raportul juridic este născut între reclamant-persoana vătămată și autoritatea emitentă a actului administrativ pe care reclamatul îl contestă, Administrația Finanțelor Publice Târgu N., care a calculat și perceput taxa de poluare.
Cu privire la această excepție, instanța constată că reclamantul și-a precizat acțiunea la termenul din data de 13.05.2013, susținând că înțelege să se judece doar cu pârâta Instituția P.- Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor, renunțând la capătul de cerere privind anularea deciziei de calcul și la judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg. N..
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1, art. 19 din O.U.G. nr. 195/2002, proprietarii de autovehicule au obligația să le înmatriculeze anterior punerii în circulație, iar prin art. 1 alin. 2 din Ordinul M.A.I. nr. 15.01/2006 s-a statuat că înmatricularea se efectuează de serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor în a căror rază de competență proprietarul își are domiciliul.
D. urmare, pârâta având atribuții în procedura specială a înmatriculării, va fi respinsă excepții lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Cu privire la fondul cauzei instanța constată că prin Ordinul 1501/2006 emis de Ministrul Administrației și Internelor stabilește condițiile în care se realizează înmatricularea autovehiculelor, una din acestea se referă la dovada achitării, începând cu data de 1 ianuarie 2007, taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, stabilită potrivit legii (art.7 lit. j). Taxa specială, în cazul autoturismului intimatei din cauză, este reglementată de Legea 9/2012.
Această lege, în forma în care a fost promulgată, stabilea un tratament egal pentru persoanele care dobândeau în proprietate autovehicule de ocazie, oricare ar fi fost statul din care acestea erau achiziționate, fiind, așa cum arată și recurentul, conformă cu dispozițiile art. 110 din T.F.U.E..
Ulterior, prin art. 1 din O.U.G. nr. 1/2012 s-a dispus ca începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 sunt suspendate până la 01.01.2013. Art. 2 lit. i din Legea nr. 9/2012 reglementa obligația plății taxei la prima transcriere a dreptului de proprietate - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . prezentei legi, în condițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 4 alin. 2 consacra obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Așadar, prin suspendarea dispozițiilor legale menționate prin O.U.G. nr. 1/2012, se aducea conținutul Legii 9/2012, sub aspectul comercializării vehiculelor de ocazie, chiar dacă pentru un termen precizat, la conținutul O.U.G. 50/2008 care a făcut obiectul întrebării preliminare adresate Curții Europene de Justiție și care au făcut obiectul cauzelor T. și N..
Așa fiind, cumpărarea autovehiculelor second-hand din alte state membre și înmatricularea lor în România este supusă taxării prevăzută de Legea 9/2012, în timp ce cumpărarea unui autovehicul, cu aceleași caracteristici tehnice și vechime, dar deja înmatriculat în România (de pe piața națională), nu este supus unei taxe similare.
Atât în cauza T., cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Având în vedere că dispozițiile Legii 9/2012, după . OUG 1/2012, au ca efect, pentru autovehiculele folosite, o taxă aplicabilă autovehiculelor comercializate din alte state membre la înmatricularea lor în România și nu și pentru autovehiculele care sunt comercializate pe piața națională, această taxă reprezintă o măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană este de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre și contrară art. 110 din TFUE (art. 90 din TCE). Fiind o taxă contrară dreptului comunitar, aceasta nu poate fi pretinsă de autoritățile române decât cu încălcarea normelor dreptului comunitar.
Potrivit art. 11 (2) din Constituția României, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar potrivit art. 148 (2) ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit alin.4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Prefectul, așa cum dispune art. 1 alin. 1 din Legea 340/2004 modificată, este reprezentantul Guvernului pe plan local, iar potrivit alin. 3 din același articol, acesta este garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local. În accepțiunea Constituției României legea, al cărui garant este prefectul, cuprinde atât actele normative emise de autoritățile statale cât și tratatele ratificate de Parlament, precum și prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 148 din Constituția României, recurentul, văzând dispozițiile cuprinse în hotărârile Curții Europene de Justiție pronunțate în cauzele T. și N., dispozițiile cuprinse în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană ratificat de Parlament prin Legea 157/2005, recurentul avea obligația de a verifica dacă autoturismul a cărui înmatriculare se solicit face parte din categoria acelora la care se referă Curte Europeană de Justiție în cele două cauze menționate, iar în cazul în care acesta întrunea toate condițiile prevăzute de lege pentru înmatriculare recurentul trebuia să ia măsuri pentru înmatricularea acestuia, fără a pretinde dovada plății unor taxe contrare legii în sensul definit de Constituție.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1,3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, al admiterii acțiunii și obligării pârâtie la înmatricularea autoturismului marca Skoda, număr de identificare TMBDZ46Y_ fără plata taxei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurentul-pârât B. G. împotriva sentinței civile nr. 1001/CF din data de 20.05.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă Instituția P. Județului N.-Serviciul Public Comunnitar.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte.
Admite acțiunea.
Obligă intimata-pârâtă la înmatricularea autoturismului marca Skoda nr. de identificare TMBDZ46Y_ fără plata taxei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Noiembrie 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, L. A. | Judecător, M. N. |
Grefier, A. V. |
Red.sent.civ. S.A.
Red.dec. rec. M.N./18.12.2013
Tehnored.dec. rec. A.V. 19.12.2013
3 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 947/2013. Curtea de Apel BACĂU | Anulare act administrativ. Decizia nr. 694/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
