Obligaţia de a face. Decizia nr. 1326/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1326/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 1794/103/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE NR. 1326/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22 MARTIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE L. A.
JUDECĂTOR L. M.
JUDECĂTOR C. Ș.
GREFIER V. Z.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă INSTITUȚIA P. JUD. N. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR împotriva sentinței civile nr. 251/CA/16.10.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. I., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 17 din Legea 146/1997.
Prin cererea de recurs recurenta a solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 251/CA/16.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul N. a admis acțiunea formulată de reclamanta V. I., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. jud. N. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și a obligat pârâta să înmatriculeze autoturismul reclamantei, marca Audi A6, cu nr. de identificare WAUZZZ4B03N009461, fără plata taxei de poluare, după îndeplinirea tuturor celorlalte condiții impuse de Ordinul M.A.I. nr.1501/2006.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a achiziționat din Italia autoturismul marca Audi A6, cu nr. de identificare WAUZZZ4B03N009461.
Reclamanta a solicitat pârâtei înmatricularea autoturismului menționat, fără plata taxei de poluare, iar aceasta i-a comunicat faptul că înmatricularea acestuia nu se poate face fără dovada plății taxei de poluare.
Din analiza dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
O astfel de reglementare a taxei pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, fiind evident că din punct de vedere fiscal, cumpărătorii sunt favorizați dacă achiziționează autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singură zonă economică, o piață comună în cadrul căreia comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune că mărfurile pot fi transportate fără impedimente în interiorul comunității și toate obstacolele ce stau în calea acestui demers trebuie eliminate. În acest sens, art. 90 din Tratatul CE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare, precum și taxele interne de natură să protejeze indirect alte produse. Articolul vizează să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar dacă taxa de poluare nu reprezintă o taxă vamală directă, față de caracterul său special și aplicabilitatea discriminatorie între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și cele cu proveniență din alte state, este evident caracterul său de echivalent al unei taxe vamale.
În consecință, instanța apreciază ca taxa de poluare reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul Comunității, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerințe obligatorii ale interesului public.
Trebuie avut în vedere, de asemenea, că Tratatul CE a creat ”o nouă ordine juridică” în dreptul internațional (denumită astfel de Curtea Europeană de Justiție în cazul V. Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct și se bucură de supremație (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate și de art. 148 alin.2 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne.
Apărarea pârâtei că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ care a intrat în vigoare la data de 13.01.2012 și a abrogat O.U.G. nr.50/2008 este nefondată.
Prevederile Legii nr.9/2012, în baza căreia se achită noua taxă de poluare sunt în continuare discriminatorii și nelegale. discriminarea rezultă din suspendarea prevederii legale care se referea la plata taxei de primă vânzare pentru autovehiculele înmatriculate înainte de 2006, până la data de 1 ianuarie 2013, prin O.U.G. nr. 1/2012, publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 31 ianuarie 2012..
Datorită acestei suspendări, sunt supuse în continuare la plata taxei, mașinile noi și mașinile second-hand înmatriculate într-un alt stat membru UE, fără ca autoturismele second-hand înmatriculate în România, să fie supuse în caz de vânzare, unei asemenea taxe.
În consecință, întrucât potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, tratatele constitutive ale Uniunii Europene se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, iar art. 90 din Tratatul UE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, acțiunea reclamantei privind înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Instituția P. jud. N. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Recurenta critică sentința pentru nelegalitate, apreciind că prima instanță ar fi trebuit să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a Administrației Finanțelor Publice a mun. Piatra N., litigiul neputându-se judeca decât în contradictoriu cu această instituție responsabilă cu privire la modul de aplicare a legislației fiscale, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a stabilit, sub aspect procedural,că toate contestațiile legate de plata taxei de poluare se soluționează de organul fiscal. Arată că serviciul de înmatriculări are numai obligația de a primi și verifica dacă dosarul pe baza căruia se efectuează operațiunea de înmatriculare a unui autovehicul conține toate documentele prevăzute de lege, inclusiv dovada plății taxei de poluare. Pe lângă taxa de poluare, serviciul de specialitate analizează și alte condiții de natură tehnică și juridică referitoare la autovehiculul a cărui înmatriculare se solicită.
În ceea ce privește obligația de plată a taxei, arată că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 9/2012 și că în art. 3 din acest act normativ sunt enumerate în mod expres și limitativ autovehiculele exceptate de la plata taxei pentru emisiile poluante.
În ceea ce privește incidența hotărârii pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 07.04.2011 în cauza C-402/09 arată că la pronunțarea acestei hotărâri a fost avută în vedere O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială și, prin urmare, este obligatorie doar pentru litigiile similare. Pe de altă parte, susține că împrejurarea că în cauza T. s-a apreciat că taxa de poluare constituie o măsură de discriminare indirectă nu este de natură să conducă automat la concluzia că taxa de poluare trebuie înlăturată în întregime. Din analiza conținutului hotărârii rezultă că statele membre au o autonomie considerabilă în domeniul impozitării și că instanța europeană nu a înțeles să sugereze autorităților naționale ideea că autovehiculele cu grad ridicat de uzură și poluare ar trebui înmatriculate fără plata taxei de poluare, ci dimpotrivă, la pct. 60 din hotărâre a precizat că o astfel de taxare ar fi conformă principiului „poluatorul plătește”.
Examinând recursul declarat, în raport de actele și lucrările din dosar și de motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Intimata-reclamantă a arătat în acțiunea introductivă că a achiziționat din Italia un autoturism second-hand, că a solicitat înmatricularea acestuia și că recurenta-pârâtă i-a comunicat că pentru înmatriculare trebuie să facă dovada plății taxei pentru emisiile poluante, taxă pe care intimata o consideră contrară art. 90 paragraful 1 TCE. În raport de motivele invocate în acțiune, se constată că intimata solicită instanței ca aplicând dreptul comunitar, să oblige o autoritate publică să lase neaplicată o normă internă care instituie o taxă contrară normelor europene.
În condițiile în care recurenta și-a exprimat poziția procesuală, în sensul că înțelege să solicite intimatei prezentarea dovezii plății taxei de poluare, în aplicarea legii interne pe care o consideră a fi în acord cu dreptul comunitar, se impune intervenția instanței în scopul aplicării dreptului european.
Art. 148 din Constituția României conține dispoziția potrivit căreia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Tratatele europene, precum și dreptul derivat din acestea au înființat o ordine de drept care în momentul intrării sale în vigoare a fost integrată în ordinea juridică a statelor membre, impunându-se jurisdicției acestora, iar obligațiile asumate potrivit Tratatului instituind comunitatea nu ar fi necondiționate, ci doar eventuale, dacă ele ar putea fi puse la îndoială prin acte legislative ulterioare ale semnatarilor.
Judecătorul național are competența și obligația ca în temeiul art. 148 al.2 Constituție să lase neaplicată norma internă, dând eficiență dreptului european, concluzie edictată de către Curtea Europeană de Justiție în cauza 106/77 – Simmenthal II în care s-a reținut ,, instanță națională care a fost invitată să aplice dreptul comunitar are obligația de a aplica aceste dispoziții în plenitudinea lor și să refuze din oficiu aplicarea oricărei norme juridice naționale contrare, chiar dacă este ulterioară și nu are nevoie ca într-un astfel de caz să aștepte intervenția prealabilă a unor instrumente legislative constituționale sau procedurale”. În luarea acestei hotărâri, judecătorul intern este primul judecător european, având nu doar posibilitatea de a aplica prevederile dreptului european, ci o veritabilă obligație în acest sens.
De altfel, din coroborarea art. 1 alin. 5 Constituție cu art. 148 alin. 2 Constituție, rezultă că respectarea acestuia este o obligație ce revine în egală măsură tuturor subiectelor de drept, autorităților publice și cetățenilor.
Așadar, normele dreptului european raportate la normele dreptului intern au prioritate de aplicare în fața oricărui act juridic contrar dreptului intern. D. urmare, art. 110 TFUE(fost 90 TCE) se impune ca obligatoriu și instituției responsabile cu înmatricularea autovehiculelor. În condițiile în care recurenta a impus intimatei să facă dovada plății taxei de poluare se constată că numai această instituție are calitate procesuală, nu și organul fiscal, care efectuează operațiuni de calculare a cuantumului taxei de poluare și de încasare a acesteia. Intimata nu s-a adresat organului fiscal și nu s-a legat nici un raport juridic între intimata și organul fiscal, pentru a putea reține în cauză calitatea de parte a organului fiscal.
În ceea ce privește compatibilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 cu normele dreptului comunitar, Curtea reține că prin hotărârile preliminare pronunțate în cauzele C-402/2009 T. și C-263/20 N., Curtea Europeană de Justiție a statuat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Nu pot fi reținute apărările referitoare la faptul că răspunzând întrebării preliminare în cauza T., Curtea de Justiție nu a avut în vedere modificările aduse Ordonanței 50/2008, deoarece pe de o parte C.E.J. a reținut că de principiu art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, iar pe de altă parte, ulterior în cauza N. – C-263/2010 Curtea de Justiție a interpretat tratatul în sensul că nu este permisă instituirea taxei de poluare așa cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și OUG nr. 117/2009 (pct.27 cauza N.).
Astfel, Curtea de Justiție având în vedere reglementările interne expuse la pct.6-14 din hotărâre, la pct. 26 reține: ,,astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum OUG nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre”, iar la pct.27 a reținut că ,,aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr.7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009. Astfel, rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel gravate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței care a avut loc după pronunțarea Hotărârii T., citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia.
În ceea ce privește susținerea recurentei referitoare la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 de către instanța de fond, Curtea reține că instanța de fond a reținut corect că în condițiile în care aplicarea dispozițiilor legale referitoare la plata taxei de poluare la prima transcriere a dreptului de proprietate a unui autovehicul rulat este suspendată, discriminarea între vehiculele second-hand achiziționate din spațiul comunitar și cele achiziționate de pe piața internă se menține.
Potrivit dreptului intern, mai exact a art. 7 al.1 lit. s a Ordinului M.A.I. nr.1501/_, pentru a se proceda la înmatriculare trebuie făcută dovada ,,plății taxei speciale pentru autovehicule”. Stabilind însă că instituirea unei astfel de taxe este contrară art. 110 TFUE, se impune ca instituția responsabilă cu înmatricularea să lase neaplicată norma internă care condiționează înmatricularea de plata taxei de poluare și să procedeze la aplicarea dispozițiilor comunitare în plenitudinea lor.
Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă INSTITUȚIA P. JUD. N. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR împotriva sentinței civile nr. 251/CA/16.10.2012 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă V. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.03.2013.
PREȘEDINTE, L. A. | JUDECĂTOR, L. M. | JUDECĂTOR, C. Ș. |
GREFIER, V. Z. |
Red.s.S. U.
Red.d.r./tehnored.L.M./8-.04.2013
VZ
Ex.2
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Pretentii. Decizia nr. 3319/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
