Pretentii. Decizia nr. 1118/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1118/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 14/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 1118/2013
Ședința publică de la data de 14 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - Olguța L. T.
Judecător - M. G. C.
Judecător - V. S.
Grefier - F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bacău împotriva sentinței civile nr.1386 din 04 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei intimata-reclamantă S.C. F. de C. S.R.L. a depus la data de 08 martie 2013 întâmpinare la motivele de recurs, în două exemplare, după care:
Instanța constată că recursul formulat în cauză de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bacău este declarat și motivat în termen legal și scutit de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art.17 din legea nr.146/1997.
Nefiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 1386 din 4.10.2012 Tribunalul Bacău a admis acțiunea formulată de S.C. F. de C. S.R.L. Bacău în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate Bacău, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5299 lei, cu titlu de indemnizații plătite de către angajator asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia pentru perioada ianuarie 2010-septembrie 2010 și dobândă fiscală calculată conform art. 124 din OG 92/2003; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 539,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, prin cererea nr. 126/21.07.2011 adresată de reclamantă pârâtei s-a solicitat virarea sumei de 5299 lei reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale datorată în perioada 01-09.2010. S-a specificat în cerere faptul că totalul prestațiilor de suportat din bugetul Fondului Național Unic de asigurări de sănătate pentru concedii și indemnizații pe perioada ianuarie-septembrie 2010 este de 7665 lei, iar totalul contribuțiilor pentru concedii și indemnizații datorat de angajator pe perioada ianuarie-septembrie 2010 este de 2366 lei.
Prin cererea înregistrată sub nr._/3.09.2012 reclamanta a comunicat pârâtei faptul că nu a recuperat suma de 5299 lei pentru concedii și indemnizații pentru perioada ianuarie-iunie 2010, sumă evidențiată în declarațiile depuse: ianuarie 2010-939 lei, februarie 2010-1546 lei, martie 2010-1389 lei, aprilie 2010-1029 lei, mai 2010-304 lei, iunie 2010-92 lei. Prin adresa nr._/5.09.2012 pârâta a răspuns cererii reclamantei și i-a comunicat faptul că indemnizațiile pot fi solicitate pe bază de acte justificativ în termen de 90 de zile, pentru recuperarea sumelor înregistrate în declarația inventar la 31.12.2010 nefiind depusă cerere de restituire în termen legal.
În drept, sunt de reținut dispozițiile art. 77 alin. 1 și 2 din Ordinul 60/2006, art. 38 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 158/2005, art. 40 din O..U.G. nr. 58/2005.
Până la data de 5.09.2012 reclamanta nu a primit de la pârâtă niciun răspuns prin care să se motiveze refuzul de restituire a sumelor, în cadrul întâmpinării acest refuz fiind justificat pe neîndeplinirea obligației reclamantei de a depune cererea de rambursare, și în cadrul adresei nr._ pe nerespectarea termenului de 90 de zile.
Primul motiv invocat de pârâtă că nu este justificat având în vedere faptul că cererea nr. 126/21.07.2011 a fost comunicată pârâtei prin poștă, cu confirmare de primire la data de 25.07.2011, actul fiind semnat de un delegat al pârâtei. Analizând formularul și dovada de comunicare instanța reține faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligația de depunere a cererii de rambursare, legea neimpunând în sarcina acesteia obligația depunerii personale a cererii, scopul acestei prevederi fiind acela de informare a autorității cu privire la situația intervenită, sumele neputând fi acordate din oficiu.
Cu privire la nerespectarea termenului de 90 de zile, sunt întemeiate apărările reclamantei referitoare la neaplicarea acestor dispoziții la situația invocată. Din interpretarea textului articolului 40 rezultă faptul că legea se referă la plata indemnizațiilor către beneficiar, care în înțelesul actului normativ este asiguratul, interpretarea având la bază modul de redactare a textului, respectiv, modul de calcul al termenului - de la data la care beneficiarul era în drept să solicite indemnizațiile. Acțiunea reclamantei vizează sumele achitate cu titlu de indemnizații de către angajatori asiguraților și care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia, legea neimpunând un termen special pentru restituire, în cazul de față, în raport de natura fiscală a creanței, aplicându-se termenul general de prescripție, de 5 ani de zile. Instanța va înlătura astfel susținerile pârâtei referitoare la aplicarea termenului de 90 de zile, în accepțiunea O.U.G. nr. 158/2005 angajatorul neavând calitate de beneficiar, această noțiune vizând strict persoana fizică care se bucură de indemnizațiile reglementate de textul normativ, interpretarea având la bază și dispozițiile prevăzute de art. 78, 81 din Ordinul 60/2006.
Prin urmare, refuzul pârâtei are caracter nejustificat, în sensul articolului 2 lit. i din Legea 554/2004, exercitarea dreptului de apreciere al autorității realizându-se prin încălcarea dreptului reclamantei prevăzut de art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005.
În ceea ce privește cuantumul debitului se au în vedere în vedere declarațiile privind evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului Național Unic de A. Sociale pentru lunile ianuarie-iunie 2010, declarația inventar de la 31.12.2010, fișa sintetică de la CAS, coroborate cu necontestarea acestuia de către pârâtă.
Având în vedere natura juridică a creanței și prevederile art. 124 Cod pr. fiscală, este întemeiată acțiunea și în privința dobânzii, pentru recuperarea integrală a prejudiciului.
Recursul formulat de pârâtă.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Bacău a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a susținut următoarele:
În vederea lămuririi împrejurărilor de fapt și de drept și a exercitării rolului activ era necesar ca judecătorul să stăruie prin toate mijloacele legale. Or, tribunalul a interpretat în mod greșit apărările și dovezile sale, precum și dispozițiile legale aplicabile.
Instanța a reținut interpretarea dată de reclamantă art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005. Această abordare este greșită având în vedere faptul că acest act normativ stabilește că beneficiari ai indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, denumiți asigurați, „persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate”, iar enumerarea acestora se face în art. 1.
Altfel spus, angajatorii persoanelor prevăzute la art. 1 care „desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu”nu se regăsesc în categoria distinctă de asigurați, ei sunt denumiți doar cu termenul de plătitori, astfel încât interpretarea primei instanțe este forțată. Mai mult, întrucât toate categoriile de asigurați prevăzute la art. 1 au aceeași obligație în ceea ce privește plata contribuției pentru a putea beneficia de achitarea indemnizației pentru concediu medical, legiuitorul nu putea să stabilească reguli diferențiate pentru categoriile de asigurați referitoare la alte obligații, cum ar fi, în cauză, depunerea documentelor sau referitoare la achitarea drepturilor bănești.
Decizia nr. 140/2005 a C.N.A.S. stabilește modalitățile unitare de aplicare a Procedurii de restituire a sumelor de la FNUASS. Contribuția pentru concedii și indemnizații pentru concedii medicale legiferată prin O.U.G. nr. 158/2005 nu are nicio legătură cu contribuția la acest fond, contribuție legiferată prin O.U.G. nr. 150/2002 și apoi prin Legea nr. 95/2006. Mai mult, la data intrării în vigoare a Deciziei nr. 140/2005, indemnizațiile pentru concedii medicale nici nu erau achitate de către casele de asigurări sociale de sănătate, ci de casele de pensii, obligația de plată fiind trecută la casele de asigurări sociale de sănătate abia la data de 30.10.2006 când O.U.G. nr. 158/2005 a fost modificată prin Legea nr. 399/2006.
Motivele de fapt și de drept ale instanței de recurs.
Hotărârea recurată a fost criticată prin cererea de recurs în ceea ce privește termenul în care reclamanta, în calitatea sa de angajator/plătitor, putea să recupereze, în temeiul art. 38 alin. 2 din O.U.G. nr._, sumele pe care le-a plătit angajaților săi (asigurați), sume reprezentând indemnizații pentru concedii medicale al căror cuantum depășește suma contribuțiilor datorate de angajați în perioada respectivă.
A.. 1 al art. 38 îndatorează plătitorul să rețină din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate (de asigurați) pentru luna respectivă, sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Indemnizațiile plătite de către angajatori asiguraților se plătesc, așadar, din contribuțiile datorate de asigurați în luna respectivă. Ceea ce depășește valoarea acestor contribuții se recuperează, potrivit alin. 2 al art. 38, din una dintre cele două surse prevăzute de acest text - contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate - în condițiile prevăzute de norme (cu precizarea finală a textului că aceste „ sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate”).
Pe de o parte, determinarea domeniului de aplicare a art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005 se poate realiza printr-o interpretare sistematică a acestor dispoziții și a celor cuprinse în art. 38. Aceste dispoziții sunt cuprinse în capitolul 7 al O.U.G. nr. 158/2005, Alte dispoziții privind indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, iar dispozițiile care îi preced și cele care urmează nu sunt în legătură directă cu aceste surse de plată a indemnizațiilor (reglementate de art. 38). Art. 36 se referă la calculul și plata indemnizațiilor, care se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru plată și care trebuie prezentat de asigurat plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul; art. 39 prevede care persona căreia i se achită indemnizațiile; art. 38 reglementează sursele din care se face plata indemnizațiilor, art. 40 prevede termenul în care pot fi solicitate indemnizațiile; art. 41 prevede data încetării plății indemnizaților (s.a.).
Prin urmare, nu se poate reține, așa cum susține recurenta, că art. 40, care reglementează termenul în care pot fi solicitate indemnizațiile, se aplică angajatorilor, ca plătitori ai indemnizațiilor, în cazul în care sumele pe care le-au plătit angajaților/asiguraților sunt mai mari decât contribuțiile datorate de aceștia în luna respectivă. Art. 38 alin. 2 face trimitere doar condițiile prevăzute de norme, iar nu la termenul prevăzut în art. 40.
Normele de aplicare a O.U.G. nr. Ordinul nr._ . Art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005 îi corespund dispozițiile art. 76 – pentru alin. 1 al art. 38 al cărui conținut îl reproduc – și 77 – pentru alin. 2 al art. 38. Art. 77 alin. 1 din norme reproduce dispozițiile art. 38 alin. 2 teza I din O.U.G. nr. 158/2005 prevăzând că „sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație”.
Pentru recuperarea acestor sume (reprezentând indemnizații achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații), art. 77 alin. 2 din norme prevede că angajatorul depune la registratura casei de asigurări de sănătate o solicitare scrisă (al cărei model este prevăzut în norme), la care se atașează declarația privind obligațiile de plată, precum și, după caz, dovada achitării contribuției pentru concedii și indemnizații, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea. În alineatele următoare se prevede procedura de aprobare/respingere a cererii de restituire, fără a fi prescris vreun termen în care plătitorul avea obligația de a formula o astfel de cerere.
Așadar, în cazul reclamantei, în calitate de angajator și plătitor al indemnizației, potrivit art. 77 alin. 2 din norme, aceasta era ținută să solicite pârâtei suma în litigiu (reprezentând indemnizații achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații) prin cererea tipizată prevăzută de norme la care trebuia să anexeze declarația privind obligațiile de plată. Or, înscrisurile în baza cărora trebuie solicitate indemnizațiile sunt altele decât cele prevăzute de art. 77 din norme (la care se face trimitere prin art. 38 O.U.G. nr. 158/2005). Astfel, potrivit art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005 și art. 82 teza I din norme, „indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termen de 90 zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite”, iar potrivit art. 36 alin. 1 din O.U.G. nr. 158/2005, document justificativ pentru plată este certificatul de concediu medical eliberat în condițiile legii și care este prezentat de asigurat plătitorului (iar nu de plătitor) până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.
Pe de altă parte, cum rezultă chiar din titlul O.U.G. nr. 158/2005 și din cuprinsul acesteia, pe lângă concediul medical, indemnizația de asigurări sociale de sănătate reprezintă un drept al persoanelor asigurate – denumite asigurați – iar nu un drept al angajatorului, care este doar un plătitor al indemnizației, dar nu din surse proprii, obligația sa pecuniară fiind doar cea de plată a cotei de contribuție pentru concedii și indemnizații, prevăzută la art. 4 alin. 2 din O.U.G. nr. 158/2005 ca fiind de 0,85%, aplicată la fondul de salarii (cotă destinată exclusiv finanțării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005), cu respectarea prevederilor legislației financiar-fiscale în materie. Rezultă, deci, că, nefiind beneficiarul indemnizației de asigurări sociale de sănătate – ci având doar un drept de a recupera sumele reprezentând indemnizațiile achitate angajaților săi, care depășesc obligația lunară a acestora de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații – angajatorului plătitor al indemnizației nu i se poate aplica termenul prevăzut de art. 40 din O.U.G. nr. 158/2005.
Față de cele ce preced, hotărârea recurată se impune a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Bacău în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. F. de C. S.R.L. Bacău împotriva sentinței civile nr.1386 din 04 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 martie 2013.
Președinte, Olguța L. T. | Judecător, M. G. C. | Judecător, V. S. |
Grefier, F. B. |
Red.sent.O.G.P.
Tehnored.dec.rec.M.G.C/13.04.2013
2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 615/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2048/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
