Pretentii. Decizia nr. 1233/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1233/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 5587/110/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1233/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. C.
Judecător V. S.
Judecător Olguța L. T.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr. 547 din 15 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Prin sentința civilă nr. 547 din 15.03.2012 Tribunalul Bacău a hotărât următoarele: a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. D&C A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Onești și Administrația F. pentru Mediu; a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Onești să achite reclamantei suma de 20.970 lei cu titlu de taxă de poluare cu dobânda aferentă potrivit dispozițiilor art. 124 coroborat cu art. 70 al. 1 din Codul de procedură fiscală cu începere de la expirarea termenului de 45 zile de la înregistrare la pârâtă a cererii reclamantei de restituire a taxei; a respins acțiunea față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău pentru lipsa calității procesuale pasive; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a cumpărat din U.E un autoturism înmatriculat în țara de origine. Pentru prima înmatriculare in România a fost obligat să achite taxa instituită de OUG 50/2008 cu modificările ulterioare. Reclamanta critică faptul că norma internă încalcă norma comunitară, respectiv TFUE.
Curtea Europeană de justiție s-a pronunțat în cauza C- 402/2009 printr-o hotărâre preliminară în ceea de privește art. 90 CE.
În aplicarea dispozițiilor art. 148 din Constituția României, se constată că norma internă în bază căreia reclamanta a achitat taxa ce formează obiectul cauzei încalcă dispozițiile art. 90 (actual art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene) deoarece art. 110 se opune ca un stat membru să instituie o taxă aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări, deoarece regimul fiscal descurajează cumpărarea unor autovehicule dintr-un alt stat membru prin aceea că autovehiculelor fabricate în România nu li se aplică această taxă.
În baza art. 124 Cod Procedura Fiscala pârâta este ținută să achite reclamantei și dobânda fiscală, începând cu data de refuzului și până la achitare.
În baza art. 60-63 Cod procedură civilă este admisibilă cererea pârâtei privind chemarea în garanție a AFM deoarece aceasta este beneficiara taxei de poluare și va obliga chemata în garanție să restituie pârâtei taxa de poluare cu dobânda fiscală și cheltuieli de judecată.
Față de pârâta DGFP Bacău acțiunea se impune a fi respinsă deoarece acesta nu a emis nici un act administrativ fiscal.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pârâta Administrația Finanțelor Publice Onești au formulat recurs, în motivarea căruia a susținut următoarele:
Greșit a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile, în acest sens fiind de reținut decizia nr. 5191/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin O.U.G. nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, ordonanța intrând în vigoare la data de 1.07.2008, iar în aplicarea ei a fost aprobată H.G. nr. 686/2008.
A fost obligată în mod nejustificat la plata dobânzii fiscale, organul fiscal neavând posibilitatea restituirii unei sume calculate în baza unei legi în vigoare. Instanța putea doar să oblige organul fiscal doar la plata dobânzilor pentru restituirea sumei în termenul de 45 de zile de la data solicitării punerii în executare a hotărârii definitive și irevocabile.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate de pârâte, curtea de apel constată următoarele:
În ceea ce privește lipsa plângerii prealabile, această instanță consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 întrucât nu este vorba de anularea unui act administrativ individual, ci de restituirea unei sume pe care reclamanta a considerat că a plătit-o fără temei legal. Potrivit art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Restituirea unei astfel de sume se face potrivit Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal aprobată prin Ordinul nr. 1899/ 2004 emis de Ministerul Finanțelor Publice. Potrivit pct. 2 restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Codul de procedură fiscală. În cauză, este de reținut și decizia nr. 24 din 14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, la pct. 2 statuându-se că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, reclamanta a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 cauza C-402/09 T. împotriva României, statuând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Sub aspectul dobânzii legale aplicabile sunt dispozițiile art. 124 alin. 1 din acest cod; pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Așadar, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, cu luarea în considerare a termenului prevăzut de art. 70 și a datei la care aceștia au solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare.
Față de cele ce preced, hotărârea recurată se impune a fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr. 547 din 15 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă D&C A. S.R.L. Onești și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. M. C. V. S. OLGUȚA L. T.
GREFIER,
C. M.
Red.s. – G. A.
Red.d.r. - G.M.C. – 15.04.2013
Tehnored. – G.M.C. – 15.04.2013
ex. 2
| ← Pretentii. Decizia nr. 236/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3182/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
