Pretentii. Decizia nr. 1241/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1241/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 6916/110/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1241/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. C.
Judecător V. S.
Judecător Olguța L. T.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 1272 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat Dădălică L. pentru intimata-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. Bacău care depune la dosar delegație, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat Dădălică L. solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. Totodată, solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1272 din 26.09.2012 Tribunalul Bacău a hotărât următoarele: a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. T. S. S.R.L. Bacău în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 6.158 lei încasată cu titlu de taxa pe poluare pentru autovehicule cu dobânda fiscala prevăzuta de art. 124 coroborat cu art. 70 alin(1) Cod procedură fiscală ce se va calcula cu începere de la data expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii reclamantului de restituire a taxei și până la data plății efective; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București pe care a obligat-o chemata în garanție sa vireze paratei sumele necesare conform prezentei hotărâri; a obligat pârâta și chemata in garanție la plata sumei de 639,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta cumpărat din Uniunea Europeană un autovehicul înmatriculare în tara de origine și pentru a cărui primă înmatriculare în România a plătit o taxă de poluare de 6.158 lei conform O.U.G. nr. 50/2008.
Se reține întemeiată acțiunea în ceea ce privește restituirea taxei de poluare în raport cu pârâta AFP Moinești. O.U.G. nr. 50/2008 a instituit, începând cu data de 01.07.2008, o taxă de poluare ce trebuie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
În raport de dispozițiile art. 11 și art. 148 din Constituția României și de efectul direct al dreptului comunitar, revine instanțelor interne, obligația de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar, respectiv cu art. 90 par. 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, dispoziție care apare și în art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Cu privire la caracterul indirect discriminatoriu al taxei de poluare reglementată de OUG 50/2008, CJUE s-a pronunțat recent prin hotărârea în cauza C-402/09 T. vs. Statul român, precum și în cauza C-263/10, I. N. vs Statul român
În ceea ce privește dobânda legală fiind vorba de o taxă fiscală, dobânda legală este cea prevăzută de art. 120 al. 7 din Codul de procedură fiscală și nu cea prevăzută de OG 9/2000.
În baza art. 60-63 Cod procedură civilă se impune admiterea cererii privind chemarea în garanție a AFM având în vedere dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 și că acțiunea împotriva AFP Moinești.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, împotriva hotărârii tribunalului, a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Bacău. În motivarea recursului, pârâta a susținut următoarele:
Taxa de poluare reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu putea fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012, O.U.G. nr. 50/2008 a fost abrogată, fiind de reținut dispozițiile art. 12 din această lege.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate, curtea de apel constată următoarele:
Reclamanta a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 cauza C-402/09 T. împotriva României, statuând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așadar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că O.U.G. nr. 50/2008 nu asigură neutralitatea taxei de poluare în privința autovehiculelor importate față de cele similare care erau înmatriculate deja la data instituirii taxei de poluare. Combătând susținerile Guvernului României, similare, în esență cu cele ale recurentelor, Curtea a reținut că din cauza Nadasdi și N. nu rezultă că, caracterul nelimitat la competențelor statelor membre în stabilirea regimului unor noi taxe (par. 52), interdicția reglementată de art. 110 TFUE fiind aplicabilă de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri din statele membre și să favorizeze produsele naționale, astfel cum s-a întâmplat în cazul reglementat prin O.U.G. nr. 50/2008 (par. 52, 57 și 59).
Principiul constituțional al neretroactivității legii împiedică instanța să aplice Legea nr. 9/2012 unei situații născute anterior intrării în vigoare a acestei legi. Taxa de poluare a fost plătită de reclamantă în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, act normativ avut în vedere de Curtea de Justiție a Uniunii Europene la pronunțarea hotărârii în cauza T. contra României.
Față de cele ce preced, hotărârea tribunalului se impune a fi menținută.
Cheltuielile de judecată solicitate de intimata-reclamantă, în sumă de 800 de lei, reprezintă onorariul avocatului care l-a reprezentat de acesta în recurs și care a formulat concluzii orale la termenul de astăzi. Având în vedere dispozițiile art. 247 alin. 3 din codul de procedură civilă această instanță apreciază că onorariul este nepotrivit față de munca îndeplinită de avocat și de natura cauzei. Prin urmare, onorariul va fi acordat în limita sumei de 300 de lei prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, înregistrat la Ministerul Justiției sub nr._/2008, iar la Uniunea Națională a Barourilor din România sub nr. 1693/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 1272 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. Bacău și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Admite în parte cererea privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă recurenta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. M. C. V. S. OLGUȚA L. T.
GREFIER,
C. M.
Red.s. – L. H.
Red.d.r. – G.M.C. – 15.04.2013
Tehnored. – G.M.C. – 15.04.2013
ex. 2
| ← Pretentii. Decizia nr. 1958/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 2083/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
