Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1828/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1828/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 6226/110/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 1828/2013
Ședința publică de la data de 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - V. S.
Judecător - L. M.
Judecător - M. V. C.
Grefier - F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr.944/30.05.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei intimatul-reclamant O. S. prin reprezentant convențional av. G. G. a depus concluzii scrise la data de 11.04.2013, după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Onești este la primul termen de judecată, iar în ce privește regularitatea acestuia, constată că este declarat și motivat în termen legal și scutit de plata taxei de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997. Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 944/30.05.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Bacău a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea formulată de reclamantul O. S. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Onești, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 7460 lei reprezentând taxă poluare și dobânda aferentă acestei sume, ce se va calcula potrivit dispozițiilor art. 124 coroborat cu art. 70 alin.1 din Codul de procedură fiscală. Totodată, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să vireze pârâtei sumele necesare restituirii.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat din spațiul Uniunii Europene un autovehicul marca Ford Focus.
Pentru a-l putea înmatricula în România, a fost obligat să achite o taxă de poluare de 7460 lei.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța reține că reclamantul nu poate fi obligat să urmeze calea procedurii prealabile, în condițiile în care obiectul acțiunii este restituire a unei sume încasată cu titlul de taxă de poluare, declarată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene discriminatorie, întrucât contravine dreptului comunitar de liberă circulație a mărfurilor.
Față de dispozițiile art. 148 din Constituție și de efectul direct al dreptului comunitar, instanța de fond a evaluat conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu dispozițiile din dreptul comunitar, respectiv dispozițiile art. 90 par.1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene(actualmente art. 110 TFUE), care prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Instanța de fond a analizat în ce măsură modul de calcul al taxei introdusă prin OUG nr. 50/2008 asigură neutralitatea, egalitatea unei taxe impuse unui autovehicul secod-hand, ce urmează a fi înmatriculat prima dată în România, taxa de poluare, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Reține că acest act normativ are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din state membre UE.
Cu privire la caracterul indirect discriminatoriu al taxei de poluare, reglementat de OUG 50/2008 reține că CJUE s-a pronunțat recent prin Hotărâre în cauza C-402/2009, T. versus Statul român, prin care a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru național, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alt stat membru, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
A reținut și hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 - I. N. versus statul român, unde CJUE a avut în vedere toate formele ulterioare ale OUG 50/2008 și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01 iulie 2008- 31 decembrie 2010. Ca atare, în viziunea Curții, toate variantele OUG nr. 50/2008 sunt incompatibile cu prevederile art. 110 par.1 din TFUE.
Constatând că OUG 50/2008 a instituit un regim discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din UE, în scopul reînmatriculării în România în raport de prevederile art. 110 par.1 din TFUE și că taxa achitată de reclamant este nelegală, instanța a dispus restituirea acesteia.
În ceea ce privește dobânda legală reține că fiind vorba de o taxă fiscală, dobânda legală este cea prevăzută de art.120 al.7 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit art.124 al.1 și 2 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.117 al.2 sau art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 al.7 Cod procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sau se rambursează sumele solicitate de plătitor.
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Onești. Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile arată că a fost respinsă în mod greșit, întrucât decizia de calcul a taxei de poluare nu a fost contestată, conform art. 207 și urm din Codul de procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, recurenta a criticat sentința ca fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii. A susținut recurenta nu există reglementare legală privind restituirea integrală a taxei de poluare și că taxa de poluare nu contravine normei comunitare. Susține că a fost obligată în mod nejustificat la plata dobânzii legale, organul fiscal neavând posibilitatea restituirii unei sume calculate în baza unei legi în vigoare.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea reține că este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Critica ce vizează lipsa procedurii prealabile nu este întemeiată.
Reclamantul, prin demersul său a urmărit restituirea unei taxe achitate în temeiul unei reglementări interne contrară dreptului comunitar, organul fiscal refuzând restituirea taxei. Cererea de restituire a taxei a fost adresată organului fiscal care a emis decizia de calcul.
Curtea reține că nu se impunea parcurgerea altei proceduri, deoarece nu se contestă un act administrativ fiscal, ci se reclamă refuzul restituirii unei sume. Simplul refuz de restituire a unei taxe (restituire reglementată de art. 117 Cod procedură fiscală) pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndreptățește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. În sensul celor reținute mai sus s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin dec. nr. 24/14 noiembrie 2011, prin care a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, raportat la disp. art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe disp. art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că specificul situației în speță este determinat de invocarea neconcordanței între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite aplicarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011, Curtea Europeană de Justiție a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, încalcă dispozițiile art. 110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
Curtea a reținut că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Constatând că taxa pe poluare are efect descurajant pentru importul autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, fiind contrară dispozițiilor art.110 TFUE, rezultă că taxa percepută în cauza de față este stabilită în temeiul unei dispoziții contrară normei comunitare și se impune a fi restituită.
Această opinie a Curții de Justiție a fost confirmată și prin hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 – N. împotriva României, în care au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. 50/2008, respectiv O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Criticile referitoare la obligarea la plata dobânzii nu pot fi reținute, contribuabilul având dreptul la dobânda fiscală potrivit art. 124 al.1 Cod procedură fiscală, text conform căruia ,,pentru sumele de restituit contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 al.2 sau art. 70”.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.(1), raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 alin. 1 și 3 din Codul de procedură, ținând cont de complexitatea cauzei, problema de drept fiind dezlegată prin hotărârile pronunțate de C.J.U.E. în cauzele T. și N., va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr.944/30.05.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant O. S. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului O. S. suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25 Aprilie 2013.
Președinte, V. S. | Judecător, L. M. | Judecător, M. V. C. |
Grefier, F. B. |
Red. sent. civ. D.Ș. Red. dec. rec. L.M 25 mai 2013
Tehnored. dec. rec Fl.B 25 mai 2013
2 ex
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3855/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4422/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
